Anulare act administrativ. Sentința nr. 3866/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3866/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 53460/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3866
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - A. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamanta F. F. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Cetățenie și M. Justiției, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prezentă personal și pârâta A. Națională pentru Cetățenie prin reprezentant, consilier juridic P. B. P., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind pârâtul M. Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în combaterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției.
Depune la dosar Ordinul Ministerului Justiției de numire a componenței Comisiei pentru Cetățenie, Ordinul pentru aprobarea Organigramei Autorității Naționale pentru Cetățenie și Ordinul de reîncadrare.
Comunică un exemplar al acestora reprezentantului Autorității Naționale pentru Cetățenie și precizează că acestea sunt cunoscute de Ministerului Justiției nefiind necesară amânarea cauzei pentru a se comunica.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulată, excepții de invocat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbaterea excepției lipsei calității procesuale pasive și a inamdisibilității cererii, în raport de lipsa procedurii administrative prealabile, formulate de M. Justiției și în subsidiar pe fondul cauzei.
Cu privire la excepțiile invocate de M. Justiției, reclamanta susține că acestea au fost invocate și în cadrul primului ciclu procesual, iar la dosar au fost depuse înscrisuri în dovedirea calității procesuale pasive a Ministerului.
Totodată, reclamanta precizează că acest pârât este organizatorul examenului pentru ocuparea postului pentru personal asimilat magistraților.
Totodată, în raport de capetele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată, reclamanta precizează că M. Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, și totodată că această instituție aprobă Regulamentul de Organizare și Funcționare precum și Statele de funcții și personal.
Precizează reclamanta că nota de fundamentare care a stat la baza ordinului de încadrare face trimitere la punctul de vedere emis de M. Justiției fără ca, la acel moment pârâtul să cunoască situația de fapt a reclamantei.
Cu privire la excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, reclamanta susține că s-a adresat cu o cerere la data de 08.10.2010 către Minister, pe iar data de 11.10.2010 către A. Națională pentru Cetățenie, precizând că există depuse la dosar înscrisuri în dovedire.
Cu privire la fondul cauzei, reclamata solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și recunoașterea drept vechime în magistratură a activității de expert jurist în cadrul Autorității de Valorificare a Activelor Statului.
Susține reclamanta că, cu prilejul reluării activității, instituția angajatoare i-a menținut același statut cu precizarea că este stagiară.
Solicită instanței să aibă în vedere fiecare mijloc de probă pe care aceasta și-a întemeiat cererea.
De asemenea, cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită să se constate că perioada în care aceasta a exercitat funcția de expert jurist constituie vechime în magistratură, conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004.
Cu privire la cel de al treilea capăt de cerere, reclamanta solicită instanței admiterea acestuia și obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite având în vedere coeficientul de multiplicare pentru perioada de 8 ani, 2 luni și 14 zile la data de 15.10.2010, respectiv data numirii la A. Națională pentru Cetățenie ca personal asimilat, precum și indexarea și actualizarea sumei până la data plății efective.
De asemenea, reclamanta solicită și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul primului ciclu procesual, și depune la dosar factura fiscală nr. 58 din data de 15.12.2010 în dovedirea acestora precum și concluzii scrise.
Având cuvântul în dezbaterea cauzei, pârâta A. Națională pentru Cetățenie, prin reprezentant, solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, precizând că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, pârâtul susține că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că ordinele contestate au fost emise în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
Precizează pârâta că la încadrarea vechimii, în mod corect s-a avut în vedere art. 86 din Legea nr. 303/2004, având în vedere faptul că funcția de expert jurist nu este prevăzută în dispozițiile legale ca fiind funcție cu vechime în magistratură.
Totodată, precizează pârâta că A. pentru Valorificarea Activelor Statului nu face parte din aparatul Guvernului ci este o structură subordonată.
Susține reprezentantul pârâtei că, textul de lege este limitativ, funcțiile asimilate magistraților fiind enumerate, motiv pentru care apreciază că nu se poate adăuga la lege.
De asemenea, pârâta, prin reprezentant, învederează instanței că funcția de expert jurist este evidențiată distinct în C..
Pentru aceste motive, pârâta, prin reprezentant, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată solicitând instanței să aibă în vedere și practica instanțelor în această materie.
Având cuvântul în replică, reclamanta precizează că nu există o diferență semnificativă de atribuții între funcția de consilier juridic și expert jurist, învederând instanței că a avut aceleași obligații în exercitarea funcțiilor publice, fiind o simplă distincție de titulatură.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă, rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată.
CURTEA ,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ din 26.11.2010, reclamanta F. F. a chemat în judecată pârâții A. Națională pentru Cetățenie și M. Justiției solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.anularea Ordinului nr. 126/15.09.2010 al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, comunicat reclamantei la data de 08.10.2010;
2.constatarea faptului că perioada exercitării funcției de expert jurist la A. pentru Valorificarea Activelor Statului, anume 01.03._10, în urma promovării survenite de la funcția de consilier juridic, exercitată anterior în cadrul aceleiași instituții, constituie vechime în magistratură, în considerarea prevederilor art. 86 și art. 87 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
3. obligarea intimatelor la plata drepturilor salariale care i se cuvin, conform coeficientului de multiplicare pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, corespunzător vechimii continue în specialitatea juridică, de 8 ani și 2 luni, în temeiul prevederilor art.1 pct. 19 din Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, indexate și actualizate conform indicelui de inflație, începând cu data de 15.09.2010, (data emiterii Ordinului nr.126) și până la data plății efective a sumelor cuvenite;
4. plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
În fapt, reclamanta a participat în sesiunea iunie-august 2010 la concursul organizat de M. Justiției pentru ocuparea posturilor de execuție vacante, de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, din A. Națională pentru Cetățenie. În urma susținerii tuturor probelor examinatorii, a fost declarată admisă, clasificându-se a 8-a candidată din totalul de 16 posturi scoase la concurs, cu media finală 8,50.
La data de 15.09.2010, s-a prezentat la noul post, conform cerințelor Autorității Naționale pentru Cetățenie comunicate candidaților declarați admiși pe site-ul Ministerului Justiției și a depus carnetul de muncă, în original, la Biroul resurse umane al instituției angajatoare.
La data de 08.10.2010, i s-a comunicat Ordinul nr.126, de numire în funcție, la Direcția documentare și consiliere pe probleme de cetățenie, din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, moment la care a constatat faptul că indemnizația de încadrare și toate celelalte drepturi salariale corespund coeficientului de multiplicare 9 - sub 3 ani vechime, si nu coeficientului 13,5 - peste 3 ani vechime conform prevederilor Legii nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
S-a adresat pentru lămuriri, privind temeiul încadrării ce i s-a aplicat, conducerii instituției și Biroului resurse umane, la data de 11.10.2010, solicitând rectificarea ordinului emis, însă i s-a precizat verbal că a fost încadrată drept stagiară, întrucât nu i se recunoaște vechimea exercitata în funcția de expert jurist la A. pentru Valorificarea Activelor Statului (3 ani, 6 luni și 15 zile).
Învederează faptul că, anterior datei de 15.09.2010, a exercitat neîntrerupt profesiile de avocat consilier juridic și expert jurist, ultimele două pe bază contractuală la A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
I. Astfel, în perioada 01.07._07 (4 ani si 6 luni) a exercitat profesia de avocat în cadrul Baroului București (în temeiul Deciziei Uniunii Avocaților din România nr.8823/14.06.2002, a fost declarată admisă la examenul de primire în avocatură, sesiunea 20-21 aprilie 2002, iar în temeiul Deciziei nr. 1366/04.07.2002, Baroul București a luat act de decizia UAR sus-menționată și a dispus înscrierea în evidența Baroului București a reclamantei, începând cu data de 01.07.2002; în sesiunea mai 2004, a promovat examenul de definitivat, fiind înscrisă pe Tabloul avocaților definitivi din Baroul București, începând cu data de 11.06.2004, conform Deciziei nr. 1720/30.06.2004 a Baroului București).
II. Ulterior, în perioada 01.01._07 (2 luni), a deținut funcția de consilier juridic, în cadrul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului - Direcția Control, instituție de specialitate a administrației publice centrale, aflată în subordinea Guvernului României, în temeiul contractului individual de munca nr.646/01.01.2007 și a Ordinului nr.7895/29.12.2006 al Președintelui A..
III. In perioada 01.03._10 (3 ani, 6 luni și 15 zile), a deținut funcția de expert jurist, conform actului adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de 01.03.2007 și a Ordinului nr.8871/01.03.2007 al Președintelui A..
Noua funcție de expert jurist a constituit o promovare, potrivit Notei de promovare nr. P/1132/19.02.2007, emisă în temeiul art.45 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul A., în sensul sporirii drepturilor salariale, dar și a răspunderii, precum si a exigențelor profesionale ale șefilor ierarhic superiori.
Învederează faptul că funcția de expert jurist îndeplinită a corespuns coeficientului de ierarhizare 7,50 - cel mai înalt coeficient al funcțiilor de execuție la nivelul instituției, valabil la acel moment, superior celui de 5,2 corespunzător funcției de consilier juridic.
Precizează faptul că din data de 01.01.2007, dată la care a dobândit statutul de consilier juridic în cadrul A., făcând parte din categoria personalului contractual de specialitate juridică al acestei instituții și până la data încetării contractului individual de munca prin acordul părților, conform art. 55 lit.b din Codul Muncii - 15.09.2010, a avut continuitate permanentă în profesia și în activitatea juridică desfășurată, neviciată de întrerupere nici o zi, fapt justificat, de altfel, de toate înscrisurile depuse la A. Naționala pentru Cetățenie, cu prilejul înscrierii la examenul din sesiunea iunie-august 2010, precum și de Carnetul de muncă.
Activitatea desfășurată la Direcția Control din cadrul A., în cazul ambelor titulaturi - consilier juridic si expert jurist - a avut același conținut juridic și a exercitat-o în considerarea aceleiași pregătiri juridice și a acelorași atribuții juridice trasate de conducerea A. si de superiorii ierarhici (toti de profesie juriști), fapt dovedit, îndeosebi de cuprinsul fișei postului care i-a fost întocmită ca și consilier juridic, identic cu cel al fișei postului întocmită ca expert jurist. Diferența între cele două funcții constă în aspectul noțiunii uzitate la nivelul instituției, pentru categoria profesională a juriștilor, și a drepturilor salariale statuate, situație de fapt si de drept care nu-i poate afecta considerarea vechimii juridice.
Recurgând la argumentul de analogie „qui potior plus, potior minus", expertul jurist având o încadrare superioară celei a consilierului juridic la nivelul A., funcția de expert jurist a exercitat-o exclusiv în cadrul specialității juridice, având atribuțiile specifice ale unui consilier juridic. Folosirea acestui argument conduce la interpretarea extensivă a prevederilor art.86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că formularea textului este mai restrânsă decât intenția reală a legiuitorului, astfel încât se ajunge la concluzia că textul legal interpretat trebuie extins și la anumite situații ivite în practică care nu s-ar încadra în litera lui.
Mai mult decât atât, rațiunea instituirii denumirii de expert jurist, la nivelul A., în urma negocierilor purtate între reprezentanții salariaților și conducerea instituției, la nivelul 2004-2005, a fost aceea de a responsabiliza personalul căruia i s-a atribuit prin promovare, în sensul că cerințele erau mult mai riguroase, activitatea de o complexitate vădită, prin analizările, verificările și întocmirea unor lucrări amănunțite și extinse, în cuprinsul cărora trebuiau lansate soluții juridice bazate pe pragmatism și eficacitate, bine motivate pe doctrină si legislație, toți juriștii din cadrul Direcției Control fiind experți juriști, anterior acestei funcții, exercitându-și atribuțiile sub titulatura de consilier juridic.
În același timp, potrivit Codului C. (Clasificarea Ocupațiilor din România), aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii si Protecției Sociale nr. 138/17.04.1995, cu modificările și completările ulterioare, sunt definite și codificate toate categoriile profesionale juridice. Astfel, juriștii fac parte din grupa majora 2 - Specialiști cu ocupații intelectuale și științifice, Subgrupa majora 24 - Alți specialiști cu ocupații intelectuale și științifice, Grupa minoră 242 - Juriști.
Experții juriști, alături de celelalte categorii ale profesiilor juridice, au atribuită subgrupa majora 24 si grupa minora 242, ca și magistrații, avocații și consilierii juridici. Din grupa de baza 2421 fac parte avocatul si consilierul juridic, iar din grupa de baza 2429 - juriștii neclasificați în grupa de bază anterioară, fiind enumerați - cu mențiunea aceluiași nivel de instruire - 4 (studii superioare), după cum urmează: executor judecătoresc, inspector justiție, expert jurist, consilier de justiție, referent de specialitate în justiție, notar, inspector general judecătoresc, inspector general notarial, inspector general penitenciare etc., pentru toate aceste profesii juridice fiind atribuite coduri distincte profesionale.
Menționează faptul că și la acest moment se păstrează la nivelul A. denumirea de „expert jurist" pentru activitatea desfășurată de juriști, deși salarizarea este asigurată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului și au survenit modificări ale încadrărilor personalului conform Legii nr.330/2009 și a OUG nr.1/2010, fapt reflectat, de altfel de înscrierile finale efectuate în Carnetul de muncă al subsemnatei.
Prin Ordinul nr.126/15.09.2010 al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, comunicat reclamantei la data de 08.10.2010 și contestat pe această cale, i s-a nesocotit vechimea corespunzătoare perioadei 01.03._10 cât a exercitat funcția de expert jurist la A. (3 ani, 6 luni și 15 zile).
Consideră că această situație constituie o încălcare a dreptului de a accede la o profesie, doar pentru faptul că, deși a desfășurat activitatea specifică oricărui post de consilier juridic, chiar superioară în temeiul prevederilor contractului colectiv de muncă 2007-2008 (și anii următori) la nivelul A., funcția a purtat denumirea de "expert jurist", această diferențiere constituind și o discriminare, nepermisă de Constituția României și de tratatele și pactele ratificate de România.
Funcția de expert jurist, echivalentă cu cea de consilier juridic, dar superioară potrivit coeficientului de ierarhizare statuat de contractul colectiv de muncă, acoperă aceeași sferă de activitate în specialitatea juridică.
Totodată, nerecunoașterea acestei perioade importante a activității juridice drept vechime în magistratură este în măsură să-i afecteze drepturile bănești aferente concediului de sarcină și lăuzie și a concediului pentru creșterea copilului, pe care urmează să le efectueze, în curând, conform legii, însărcinată fiind în luna a 7-a.
Reclamanta a mai introdus o altă acțiune, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._/3/2010 din 29.11.2010, acțiune ce a fost conexată la dosarul inițial nr._, prin încheierea din 18.02.2011.
Prin această acțiune ulterioară, reclamanta a solicitat și anularea Ordinului nr. 216/08.11.2010 al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care a fost modificat Ordinul nr. 126/15.09.2010, în sensul diminuării drepturilor salariale, comparativ cu conținutul ordinului anterior.
Reclamanta susține că prin noul ordin i s-a aplicat un coeficient de multiplicare inferior, anume coeficientul 7, față de coeficientul de multiplicare 9, care i se acordase prin Ordinul 126/15.09.2010, în condițiile în care prin contestația formulată în justiție a invocat coeficientul 13,5 pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, corespunzător vechimii continue a reclamantei în specialitatea juridică, de 8 ani și 2 luni, în temeiul prevederilor art. 1 pct. 19 din Legea 45/2007 pentru aprobarea OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
În cauză, pârâta A. Națională pentru Cetățenie a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta ANC invocă următoarele:
Reclamanta solicită anularea Ordinului Președintelui A.N.C. nr. 216/08.11.2010 prin care s-a modificat art. I al Ordinului nr. 126/15.09.2010, de numire a doamnei F. F. în funcția de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor la A. Națională pentru Cetățenie.
Susține reclamanta că, în mod eronat, pârâta A.N.C nu i-a luat în considerare, ca și vechime în magistratură, perioada de 3 ani, 6 luni și 15 zile, în care a deținut funcția de expert jurist la A. pentru Valorificarea Activelor Statului, fapt ce a dus la aplicarea unui coeficient de multiplicare inferior, de 9 în Ordinul nr. 126/2010, respectiv de 7 în Ordinul modificator nr. 216/2010, și la o salarizare inferioară celei la care ar fi avut dreptul prin aplicarea coeficientului de 13,5, corespunzător vechimii neîntrerupte de 8 ani și 2 luni în specialitate juridică.
Prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost înființată A. Națională pentru Cetățenie, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Justiției, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției.
Întrucât reclamanta a solicitat rectificarea Ordinului nr. 126/2010, prin adresa nr._/29.09.2010, A.N.C. a solicitat Direcției Resurse Umane din cadrul Ministerului Justiției, un punct de vedere cu privire la posibilitatea ca perioada în care reclamanta a îndeplinit funcția de expert jurist la A.V.A.S. să fie luată în calcul la stabilirea vechimii în funcția de specialitate juridică.
Prin răspunsul comunicat sub nr._/21.10.2010, Direcția Resurse Umane din M.J. a opinat că perioada în care reclamanta a îndeplinit funcția de expert jurist la A.V.A.S. nu constituie vechime în magistratură; prin urmare coeficientul de multiplicare 9 pentru salarizarea acesteia a fost greșit stabilit, impunându-se modificarea Ordinului de numire inițial nr. 126/2010 cu Ordinul nr. 216/2010, prin care s-a stabilit coeficientul de multiplicare 7 la stabilirea drepturilor salariale, conform Anexei nr. 1 lit. B pct. 12 din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ".
Conform dispozițiilor legale anterior citate, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile enumerate în cuprinsul acestei prevederi legale, precum și perioada în care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în cadrul instituțiilor prevăzute expres în textul de lege (Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ).
După cum se poate observa, funcția de expert jurist nu se regăsește printre funcțiile prevăzute la art. 86 din lege.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Valorificarea Activelor Statului, cu modificările și completările ulterioare, A. pentru Valorificarea Activelor Statului se organizează și funcționează ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
În opinia pârâtei, prin utilizarea sintagmei „în cadrul Guvernului", în cuprinsul art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a avut în vedere numai aparatul Guvernului, iar nu și instituțiile subordonate acestuia.
A. pentru Valorificarea Activelor Statului este o instituție aflată în subordinea Guvernului, separată de acesta, făcând parte din administrația publică centrală.
Prin urmare, consideră că funcțiile de specialitate juridică, altele decât cele exercitate în cadrul instituțiilor prevăzute la art. 86 din lege nu se încadrează în categoria funcțiilor care pot fi avute în vedere la stabilirea vechimii în magistratură.
Astfel, consideră că deși funcția de expert jurist în cadrul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este o funcție de specialitate juridică, perioada în care reclamanta a îndeplinit această funcție nu constituie vechime în magistratură, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru toate aceste considerente, solicită să se constatate că Ordinul nr. 216/2010 este legal întocmit și, pe cale de consecință, să fie respinsă acțiunea reclamantei F. F. ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1606/18.02.2011, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, față de dispozițiile art. 18 din Anexa VI a Legii 330/2009.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26.05.2011.
La data de 21.11.2011, pârâtul M. Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții întrucât A. Națională pentru Cetățenie are personalitate juridică iar M. justiției nu este implicat decât la elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul de activitate al ANC.
Pârâtul a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, în susținerea căreia a arătat că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art. 36 din OUG nr. 27/2006.
Cauza a fost soluționată, într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2348 din 03.04.2012.
Sentința de mai sus a fost casată prin Decizia nr. 5774 din 18.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că instanța de fond nu a analizat și motivat toate capetele acțiunii formulată de reclamantă.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, la Curtea de Apel București, sub nr._, din data de 14.10.2013.
În probațiune au fost depuse de către părți înscrisuri.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtul M. Justiției, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este întemeiată întrucât cele două ordine contestate de reclamantă nu au fost emise de acest pârât, ci de către pârâta A. Națională pentru Cetățenie, instituție cu personalitate juridică proprie, astfel cum se prevede în art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2010, și căreia îi revine și obligația de a plăti drepturile salariale solicitate de reclamanta F. F. prin acțiunea de față.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile de contestare a ordinelor 126/15.09.2010 și 216/08.11.2010, Curtea o va respinge ca nefondată având în vedere că, anterior introducerii acțiunii, reclamanta a formulat contestație administrativă pe care a adresat-o atât pârâtei A. Națională pentru Cetățeniei cât și pârâtului M. Justiției (filele 16-27 din primul dosar al C.).
De altfel, din cuprinsul deciziei de casare rezultă că instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare în vederea analizei pe fond a cauzei, astfel că instanța căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare nu mai poate reveni asupra soluției dată excepțiilor în primul ciclu procesual.
În ceea ce privește fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 126 din 15.09.2010 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a fost numită reclamanta F. F. în funcția de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor la Direcția documentare și consiliere pe probleme de cetățenie – Serviciul documentare și consiliere pe probleme de cetățenie din cadrul ANC și i s-a stabilit o indemnizație de încadrare brută lunară de 3.811, corespunzător unui coeficient de multiplicare 9 potrivit Anexei 1 lit. B pct. 11 rap. la Anexa 1 lit. A pct. 29 din OUG nr. 27/2006.
Ulterior, prin Ordinul nr. 216 din 08.11.2010 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie s-a modificat Ordinul nr. 126 din 15.09.2010, în sensul că reclamantei i s-a stabilit o indemnizație de încadrare brută de 2.963 lei, corespunzător unui coeficient de multiplicare 7 potrivit Anexei 1 lit. B pct. 12 rap. la Anexa 1 lit. A pct. 31 din OUG nr. 27/2006.
Din cuprinsul notei de fundamentare pentru modificarea Ordinului nr. 126/15.09.2010 rezultă că stabilirea pentru reclamantă a coeficientului de multiplicare 7 s-a datorat faptului că reclamanta nu avea vechimea în specialitate necesară pentru salarizarea conform coeficientului de multiplicare 9, invocându-se prevederile Notei din Anexa 1 punctul 4 a OUG nr. 27/2006, potrivit căreia după validarea examenului de capacitate, personalului de specialitate juridică asimilat, i se aplică coeficienții prevăzuți la lit. b pct.10 și 11, în funcție de vechime.
Prin urmare, la stabilirea salariului reclamantei, pârâta consideră că nu trebuie avută în vedere vechimea în specialitate deținută de reclamantă, de care se ține cont numai după ce reclamantei i se va valida examenul de capacitate.
Curtea apreciază că susținerea pârâtei ANC este întemeiată întrucât sunt aplicabile prevederile exprese ale Notei nr. 4 teza I din Anexa 1 a OUG nr. 27/2006 potrivit cărora „după validarea examenului de capacitate, personalului de specialitate juridică asimilat i se aplică coeficienții prevăzuți la lit. B pct. 10 și 11, în funcție de vechime”.
Această notă instituie o excepție de la prevederile lit. B pct. 10 și 11 din Anexa la OUG nr. 27/2006, astfel că personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, nu poate beneficia de acești coeficienți, decât după validarea examenului de capacitate.
Prin urmare, personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, indiferent ce vechime ar avea în specialitate, nu îi sunt aplicabili coeficienți majorați prev. la lit. B pct. 10 și 11, ci coeficientul prev. la lit. B pct. 12 – „personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor 0 -1 an vechime” și anume coeficientul de multiplicare 7 prev. la lit. A, pct. 31 la care face trimitere lit. B pct. 12.
Dacă am interpreta că personalului de specialitate juridică stagiar, cum este și situația reclamantei, care nu a susținut examenul de capacitate, i s-ar stabili salariul potrivit vechimii în funcție, după distincțiile prev. la lit. B pct. 10 și 11 din Anexa la OUG nr. 27/2006, s-ar ajunge la neaplicabilitatea Notei nr. 4 teza I din Anexa 1 a OUG nr. 27/2006, interpretare ce nu poate fi primită, întrucât normele legale trebuie interpretate în sensul producerii efectelor ei, ci nu în sensul neaplicării ei.
Deși nu a precizat expres în cuprinsul acțiunilor conexate, din cuprinsul concluziilor scrise depuse de reclamantă, Curtea reține că reclamanta este nemulțumită și de faptul că prin ordinele contestate a fost încadrată ca stagiar.
Această nemulțumire a reclamantei este nefondată, întrucât nu există nici o dispoziție cuprinsă în Legea 303/2004 sau în vreo altă normă legală care să prevadă că în cazul în care personalul de specialitate juridică asimilat magistraților a promovat un examen de capacitate într-o altă profesie juridică, cum este cea de avocat, nu mai este necesar să susțină examenul de capacitate în noua profesie, ci este încadrat direct pe o funcție definitivă.
De altfel, contrariul rezultă din dispozițiile art. 26 alin. 11 din Legea 303/2004 potrivit cărora „la examenul de capacitate prevăzut la alin. (1) participă judecătorii stagiari și procurorii stagiari, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii, Ministerului Public și al Ministerului Justiției”, precum și ale art. 87 din Legea 303/2004 potrivit cărora „pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din M. Justiției, M. Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător”, astfel că personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor îi revine obligația de a susține acest examen de capacitate, indiferent dacă anterior a promovat vreun examen de capacitate în alte funcții juridice.
În ceea ce privește susținerea reclamantei privind faptul că nu i s-a luat în considerare ca vechime în magistratură și perioada în care a exercitat funcția de expert jurist în cadrul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, anume 01.03.2007 – 15.09.2010, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 86 din Legea 303/2004 „constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ”.
Având în vedere că textul de mai sus enumeră expres o . funcții juridice pentru care vechimea în aceste funcții constituie și vechime în magistratură, Curtea apreciază că textul cuprinde o enumerare limitativă, astfel că instanța de judecată nu poate asimila alte funcții în afara celor prevăzute expres în lege, ca reprezentând vechime în magistratură, întrucât aceasta ar însemna a adăuga la lege și a depăși competențele instanțelor de judecată, cărora nu le revine și atribuția de a legifera.
Prin urmare nu orice funcție juridică poate fi considerată vechime în magistratură, ci doar cele prevăzute expres de art. 86 din Legea 303/2004.
Reclamanta susține că postul de expert jurist ar trebui luat în considerare ca reprezentând vechime în magistratură întrucât a reprezentat o promovare față de funcția de consilier juridic deținută anterior, iar fișa postului de consilier juridic ar fi fost identică cu fișa postului întocmită ca expert jurist.
Verificând susținerea reclamantei, față de înscrisurile depuse de aceasta, Curtea constată că într-adevăr atribuțiile avute de reclamantă în perioada în care a exercitat funcția de expert jurist sunt aproximativ aceleași cu cele avute în perioada în care a exercitat funcția de consilier juridic și că prin trecerea reclamantei de pe funcția de consilier juridic pe funcția de expert jurist s-a urmărit promovarea acesteia și acordarea unui salariu mai mare decât cel avut anterior.
Cu toate acestea, prin această promovare, reclamanta a fost trecută din categoria consilierilor juridici într-o altă categorie de funcționari publici, și anume cea a experților, astfel că activitatea acesteia și statutul reclamantei nu mai erau supuse dispozițiilor Legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, ci doar dispozițiilor Legii 188/1999 privind Statul funcționarului public.
Prin urmare, Curtea apreciază că argumentele invocate de reclamantă, deși întemeiate, nu pot determina calificarea perioadei respective ca reprezentând vechime în magistratură, atâta timp cât reclamanta nu a fost încadrată pe o funcție de consilier juridic, ci pe o funcție diferită, și anume de expert jurist, funcție, care de altfel, chiar după cum reclamanta susține este calificată de Nomenclatorul C. (Clasificarea ocupațiilor din România), în altă grupă decât consilierii juridici, și anume în grupa specialiștilor din domeniul juridic neclasificați în grupa de bază anterioară.
Este evident, în aceste condiții că, dacă legiuitorul ar fi dorit ca și alte funcții juridice decât cele expres prevăzute de art. 86 din Legea 303/2004 să constituie vechime în magistratură ar fi făcut referire la orice funcție juridică sau ar fi folosit o altă expresie similară, și nu ar fi apelat la enumerarea expresă a funcțiilor.
Curtea mai reține și că pentru a se stabili dacă funcția de expert jurist exercitată de reclamantă în cadrul A. este echivalentă sau nu funcției de consilier juridic, trebuie analizat și dacă această funcție a fost exercitată în acord cu prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Or, în cuprinsul acestei legi se prevede o procedură de admitere și de definitivare în profesie, anumite nedemnități, incompatibilități, dreptul de a pune concluzii în fața instanțelor judecătorești și altor organe cu activitate jurisdicțională, precum și modalitatea în care se ține evidența consilierilor juridici, și anume de către asociația profesională a consilierilor juridici în condiții similare evidenței barourilor de avocați (art. 21 din legea 514/2013) și că evidențele consilierilor juridici și actualizarea permanentă a acestora se vor realiza de către asociațiile profesionale la sfârșitul fiecărui an și se vor comunica prefecturii, consiliului județean, instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală și baroului din județul respectiv (art. 26 din Legea 514/2013).
Întrucât acestei prevederi nu îi erau aplicabile reclamantei în perioada în care a ocupat funcția de expert jurist, Curtea apreciază că nu poate fi asimilată funcția de expert jurist cu funcția de consilier juridic, și nici considerarea perioadei respective ca reprezentând vechime în magistratură.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea reține că încadrarea făcută funcției ocupate de reclamantă și nivelul de salarizare acordat acesteia, prin Ordinul nr. 126 din 15.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 216 din 08.11.2010, este temeinică și legală, urmând a fi respinsă acțiunea, atât în ceea ce privește capetele de cerere prin care se solicită anularea ordinelor, cât și cele prin care se solicită constatarea perioadei în care reclamanta a îndeplinit funcția de expert jurist în cadrul A. ca reprezentând vechime în magistratură, acordarea drepturilor salariale calculate conform unei vechimi în magistratură de 8 ani și 2 luni și a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției cu sediul în București, sector 5, ..
Respinge acțiunea, față de pârâtul M. Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta F. F. cu domiciliul în București, sector 3, .. 15, ., etaj 5, . cu pârâții A. Națională pentru Cetățenie cu sediul în București, sector 3, ., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. C. A. C.
Red. jud. G.I.C.
Tehnored. A.C /5ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3984/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 132/2013.... → |
|---|
