Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Încheierea nr. 9/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 9/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 11530/2/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 9.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâta C. (R.) C. M., având ca obiect „O.U.G nr. 24/2008”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta C. (R.) C. M., personal și asistată de avocat M. N., cu împuternicire avocațială atașată la fila 8 din dosarul înregistrat inițial, prin repartizare aleatorie pe rolul Completului 17 Fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 25.11.2013 pârâtul a depus la dosar concluzii și înscrisuri, în 2 exemplare, iar la 2.12.2013 Curtea Constituțională a comunicat Decizia nr. 431/24.10.2013 prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtul din prezenta cauză, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar pe fond.
Având cuvântul, pârâta C. (R.) C. M., prin avocat, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii avându-se în vedere faptul că, în anul 2006 reclamantul a hotărât că pârâta nu a fost colaborator al poliției comuniste și în acest sens a emis decizia nr, 447/3.10.2006 iar luna iulie 2009 a reconfirmat acest fapt, din înscrisurile existente la dosar rezultând în mod clar că ulterior acestui moment nu s-a ivit nici un element nou care să nu fi fost avut în vedere la întocmirea acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art. 36 alin.3 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.
Se prezintă și reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, prin consilier juridic I. M., cu delegație de reprezentare la dosar și, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată motivat de faptul că prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. nu pot adăuga dispozițiilor O.U.G nr. 24/2008, acestea având numai caracter de recomandare. De asemenea, menționează că prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. au fost respectate în prezenta cauză.
Pe fondul acțiunii, solicită admiterea acesteia și constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtei fiind îndeplinite dispozițiile art. 2 lit.b teza a IV-a din O.U.G nr. 24/2008, nemaifiind nevoie de îndeplinirea altor condiții decât de consimțământul gazdei care a pus la dispoziție spațiul. Astfel, arată că pârâta și-a dat consimțământul în vederea punerii la dispoziție a spațiului respectiv. De asemenea, menționează că nu este relevant titlu cu care era deținut imobilul în cauză și nu se impune coroborarea prevederilor tezei I cu cele ale tezei IV în vederea constatării calității de colaborator al Securității. Depune practică judiciară.
La rândul său, pârâta C. (R.) C. M., prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că, la momentul respectiv pârâta locuia la unchiul său, fiind forțată de acesta să își dea acordul în vederea punerii la dispoziție a locuinței întrucât în caz contrar și-ar fi pierdut locul de muncă. Invocă ca practică judiciară sentința civilă nr. 3561/2009 în cuprinsul căreia se face referire punctual la existența unor atingeri aduse drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. astfel, menționează că în cazul de față nu au fost desfășurate activități și nu au fost vătămate drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Depune concluzii scrise și înscrisuri.
Curtea în temeiul art. 150 Cod procedură civilă republ. declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a le da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă republ.,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16.12.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4028
Ședința publică din 16.12.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâta C. (R.) C. M., având ca obiect „O.U.G. nr. 24/2008”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.12.2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25.11.2010 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâta C. (R.) C. M., solicitând instanței să constate calitatea pârâtei de colaborator al Securității.
În motivare, reclamantul a arătat că prin cererile nr. P 1650/09/05.06.2009, nr. P 658/07.02.2008 și nr. P 3609/08/10.10.2008, adresate C.N.S.A.S. de către C. Superior al Magistraturii și domnii ILlEȘIU S. și T. M., se solicita verificarea, în ceea ce o privește pe pârâtă, în calitate de procuror la P. de e lângă Judecătoria Tulcea. Conform prevederilor art. 3 lit. 1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale.
Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2555/24 08 2009 precum și din înscrisurile atașate, pârâta a fost recrutată de către Inspectoratul Județean Suceava, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 19.11.1989, sub numele conspirativ "V.", în vederea conspirării legăturii cu rețeaua informativă.
În concluzie, se solicită să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâtă, analizând relevanța, în lumina prevederilor art. 2 lit. b, din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, a documentelor ce alcătuiesc dosarul de rețea nr. R_, al cărui titular este pârâta. Norma juridică invocată descrie, sub aceeași denumire generică, 3 posibilități de relație benevolă cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiții specifice fiecărei categorii.
Astfel, pentru colaborarea prin facilitarea culegerii de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. Înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția organelor de securitate "a locuinței sau a altui spațiu" deținut. Această condiție este realizată deoarece, pentru asigurarea conspirativității întâlnirilor cu rețeaua informativă, organele de securitate au contactat pe pârâtă la domiciliul domniei sale din Căminul de nefamiliști 1. P. L., iar, cu această ocazie "au fost abordate și unele probleme de la locul său de muncă, candidata manifestând sinceritate față de organele noastre. Constatându-se această situație i s-a propus să colaboreze în mod secret și organizat cu organele de securitate, punându-ne la dispoziție garsoniera în care domiciliază, lucru pe care l-a acceptat fără rezerve dând și angajament scris în acest sens". Este irelevant pentru reținerea calității, forma juridică în temeiul căreia, potențialul colaborator posedă spațiul respectiv, legiuitorul considerând că este suficient simpla deținere a acestuia. De asemenea, din construcția textului de lege rezultă că este irelevant dacă în casa de întâlniri au fost introduse surse și, de asemenea, este irelevantă natura informațiilor pe care rețeaua introdusă în casa conspirativă a furnizat-o Securității. Altfel spus, pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie dovedit că în casă au fost introduse surse sau ca sursele să furnizeze informatii care să se refere la atitudini sau activități îndreptate împotriva regimului. O interpretare contrară nu poate fi acceptată pentru următoarele motive. În primul rând, niciuna dintre cele două părți - ofițerul, respectiv gazda - nu aveau cum să prevadă, la momentul punerii la dispoziție a spațiului, ce fel de informații vor putea oferi colaboratorii care vor intra în imobilul respectiv. În plus, gazda nici nu participa la întâlnirile dintre ofițer și surse. În al doilea rând, o atare interpretare nu poate fi primită pentru că ar însemna că stabilirea calității de gazdă (colaborator prin facilitarea strângerii de informații) să depindă exclusiv de activitatea unor terți, Deci, calea aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că gazdele caselor aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor. În plus, această categorie de colaborare nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate. Pentru argumentele expuse anterior, prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator, este asigurată.
2.Punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar.
Și această condiție este asigurată fapt dovedit atât de existența angajamentului olograf în care pârâta afirmă următoarele: "Subsemnata .../ domiciliată în RĂDĂUȚI / ... /, Cămin nefamiliști I.P.L., camera 10, mă angajez să colaborez în mod secret și organizat cu organele de securitate, punându-le la dispoziție garsoniera în care domiciliez, pentru a-și rezolva problemele specifice muncii.", cât și de însemnările ofițerilor de Securitate: "i s-a propus să colaboreze în mod secret și organizat cu organele de securitate, punându-ne la dispoziție garsoniera în care domiciliază, lucru pe care l-a acceptat fără rezerve dând și angajament scris în acest sens".
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe conținutul articolelor: art. 3 lit. 1), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1, art. 33 alin. 1 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 30 și 31 alin. 2, art. 35 alin. 5, lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile articolului 112 al Codului de Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr. 4412/24.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și s-a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securității.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs pârâta C. (R.) C. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Prin decizia civilă nr. 2952/13.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă C. (R.) C. M. și s-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 27.07.2012 sub nr._ .
La data de 5.10.2012 pârâta C. (R.) C. M. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 litera b) teza finală din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, raportat la prevederile art. 1 alineat 3 din Titlul I, art. 21 alineat 3, art. 23 alineat 11 și art. 24 din Titlul II din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. (R.) C. M. invocă excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că în anul 2006 reclamantul a hotărât că pârâta nu a fost colaborator al poliției comuniste și în acest sens a emis o decizie (Adeverință) la care în prezenta acțiune nu face referire și nu indică elementele noi care nu au fost avute în vedere la întocmirea deciziei inițiale astfel cum prevede art. 36 alin.3 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.
Având în vedere că prin Hotărârea nr. 310/15.07.2009 Secția pentru procurori a CSM a dispus numirea pârâtei în funcția de prim-procuror adjunct la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea pentru o perioadă de încă 3 ani, începând cu data de 15.07.2009, hotărâre coroborată cu dispozițiile art. 49 alin.11 cu referire la art.48 alin.10 și 12 din Legea nr. 303/2004 se presupune că reclamantul, urmare a verificărilor a formulat un răspuns ce nu evidenția colaborarea cu serviciile de informații înainte de 1990.
Apreciază că cererea trimisă de T. M. nu îndeplinește condițiile exprese prevăzute în art. 35 alin.1 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. (ceea ce atrage clasarea acesteia) iar o posibilă cerere pretins a fi formulată de I. S. nu se află la dosarul cauzei, existența unui astfel de înscris nefiind probat de reclamantă.
Pe fond solicită respingerea acțiunii apreciind că înscrisurile depuse de reclamant în susținerea acțiunii nu dovedesc existența condițiilor pentru constatarea calității de colaborator în sensul art.2 lit.b teza finală din O.U.G nr. 24/2008.
Luând în considerare rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, relevant în acest sens fiind preambulul OUG nr. 24/2008 în care se arată că „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale", în art.2 lit.b din acest act normativ sunt identificate condițiile pentru ca o persoană să poată fi considerată colaborator al Securității, respectiv:
-furnizarea sau înlesnirea transmiterii de informații ori, după caz punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau al altui spațiu, pe care îl deținea, în vederea înlesnirii culegerii de informații de la alte persoane;
-prin acele informații culese eventual, în urma punerii la dispoziție a locuinței sau a unui alt spațiu deținut, să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
-furnizarea sau înlesnirea transmiterii de informații ori, după caz, punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau al altui spațiu, pe care îl deținea, în vederea înlesnirii culegerii de informații de la alte persoane să fi fost de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În virtutea metodelor de interpretare sistematică și istorico-teleologică a textului în discuție, coroborate cu motivațiile enumerate, rezultă în mod evident că intenția legiuitorului a fost de a extinde sfera de aplicare a prevederilor referitoare la calitatea de colaborator și în privința acestei categorii de persoane(cel care pun la dispoziție locuința sau alt spațiu deținut de aceștia) însă cu respectarea, corelativă și obligatorie, și a celorlalte condiții evocate, respectiv, punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau al altui spațiu, pe care îl deținea să se fi realizat în vederea înlesnirii culegerii de Informații de la alte persoane, prin acele Informații culese eventual, în urma punerii la dispoziție a locuinței sau a unui alt spațiu deținut, să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și furnizarea sau înlesnirea transmiterii de informații ori, după caz, punerea voluntară ia dispoziția Securității a locuinței sau al altui spațiu, pe care îl deținea, în vederea înlesnirii culegerii de informații de la alte persoane să fi fost de natură să aducă atingere drepturilor șl libertăților fundamentale ale omului.
Având în vedere aceste argumente, nu se poate susține ipoteza invocată de C.N.S.A.S. potrivit căreia disp. art. 2 lit. b, teza finală, din O.U.G. nr.24/2008 instituie o categorie de colaboratori aparte, ce aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât al celorlalte, și care nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate
Consideră, astfel, că opinia reclamantului, este lipsit de fundamentare legală, în mod eronat susținând că pentru colaborarea prin facilitarea culegerii de informații este necesară doar îndeplinirea a două condiții, și anume înlesnirea culegerii de informații să se facă prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței sau a unui alt spațiu deținut și punerea la dispoziție să se facă în mod voluntar.
Plecând de la premisa necesității întrunirii a tuturor condițiilor enunțate și care contrazic punctul de vedere al C.N.S.A.S., apreciază că în prezenta cauză îndeplinirea acestora nu este dovedită.
În cauza care constituie obiectul prezentei acțiuni în constatare nu există nici un indiciu că am pus la dispoziție spațiu respectiv în scopul încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În Raportul cu propunere de recrutare întocmit de ofițerul de securitate - mr. C. V. - consemnează „ D. fiind necesitățile impuse de acoperirea informativă a bazei și frontului de lucru, numărul surselor de informare pe profil de contraspionaj din orașul Rădăuți a crescut în ultima perioadă. Pentru conspirarea legăturii cu acestea și a efectuării unor întâlniri în condiții optime, se impune recrutarea unor noi gazde case de întâlniri..." ceea ce înseamnă că scopul reflectă siguranța națională și încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Mai arată că organele de securitate nu au contactat-o la domiciliul și nu a pus la dispoziție garsoniera, în mod efectiv, iar angajamentul olograf nu reprezintă expresia voluntară â propriei voințe. Afirmațiile din conținutul respectivului înscris, potrivit cărora: „subsemnata .... domiciliată în Rădăuți Cămin nefamiliști IPL, camera 10, mă angajez să colaborez în mod expres și organizat cu organele de securitate, punându-le la dispoziție garsoniera în care domiciliez..." sunt contrazise de însemnările ofițerului de securitate - mr. C. V. - materializate în Raportul cu propunere de recrutare din 14.11.1989 (exemplar unic STRICT SECRET), Referatul întocmit la 24.10.1989 tot de C. V. (exemplar unic STRICT SECRET) și schița privitoare la configurația imobilului în care se arată că domiciliez la apartament nr. 4.
C. V. - ofițerul de securitate care s-a ocupat de întocmirea documentelor ce formează dosarul de rețea R_ - îmi este unchi, fiind soțul surorii mamei pârâtei (rudă de gradul III).
Din luna Ianuarie 1988 a fost găzduită de familia C. și a locuit în aceeași casă cu ofițerul de securitate.
Prin prisma relațiilor sale cu factori de decizie din Rădăuți, el însăși fiind șeful securității din oraș, C. V. a întreprins unele demersuri urmare a cărora a înștiințat-o că a obținut repartizarea unei garsoniere în Blocul întreprinderii de Prelucrare a Lemnului (I.P.L.).
Ulterior, C. V. i-a cerut să completeze un înscris de care avea nevoie pentru a justifica intervenția sa pentru acea garsonieră.
În cadrul respectivelor discuții, purtate în casa unchiului său C. V. la care a participat și soția sa C. S. (sora mamei pârâtei), cei doi au determinat-o să creadă că singura posibilitate de păstrare a garsonierei dar și a locului de muncă, este de a întocmi un înscris.
Constrânsă de acele împrejurări a scris un act în conținutul căruia a consemnat ceea ce C. V. i-a dictat.
Nu a avut cunoștință de existența dosarului adus de reclamant ca probă decât după ce a aflat despre prezenta cauză, atunci cerându-i lămuriri și unchiului său.
Că au fost simple formalități realizate de C. V. iar angajamentul respectiv nu reflectă o stare reală de fapt, nu reprezintă o dovadă a conținutului său rezultă fără nici un dublu din înscrisurile întocmite de unchiul său (Raportul cu propunere de recrutare din 14.11.1989, Referatul întocmit la 24.10.1989 și schița privitoare la configurația imobilului în care era situată garsoniera ) în care se consemnează că domicilia la apartamentul nr. 4, schița executată de acesta ce avea drept scop prezentarea configurației imobilului și poziționarea garsonierei în care locuia, orientând locația la nr. 4 sau 12 și nicicum camera 10.
Cu ușurință se observă că schița nu indică garsoniera nr. 10, ceea ce dovedește că organizarea unor eventuale întâlniri între lucrătorii de Securitate și alte persoane în încăperea respectivă nu era posibilă.
Prin urmare, dacă ar fi fost o recrutare efectivă, așa cum motivează C.N.S.A.S., cum s-ar fi orientat cei care intenționau să participe la întâlniri, se prezentau la camera 4, 10 sau 12.
Faptul că în acea garsoniera C. V. nu a fost vreodată iar locația nu îi era cunoscută și nu prezenta interes este dovedit și prin aceea că în documentele ce Ie-a întocmit a precizat că domiciliez la .>
Inexistența intenției de folosire a imobilului de către organele de securitate este susținută, de asemenea, de lipsa oricăror însemnări privitoare la un eventual program de întâlniri dar și la modalitatea de pătrundere în incintă.
Relația de rudenie apropiată cu soții C. și faptul că a locuit în același imobil cu familia lor rezultă din datele cuprinse în adeverința nr._ din 06.06.2012 eliberată de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Tulcea și cele din actele acestora de Identitate.
În susținerea întâmpinării a depus la dosar un set de înscrisuri.
Prin încheierea din 20.06.2013 Curtea a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României și a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtă cu referire la art. 2 lit.b teza finală din OUG nr. 24/2008. A respins cererea de suspendare a cauzei ca nefondată. S-a acordat termen pentru continuarea judecății la data de 16.09.2013, cu citarea părților.
Analizând cu prioritate sub aspectul dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, Curtea o constată neîntemeiată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
În motivarea excepției pârâta susține că printr-o altă decizie emisă în anul 2006 de către reclamantul CNSAS s-a stabilit că aceasta nu a fost colaborator al fostei Securități, fiind emisă Decizia cu nr. 447/3.10.2006, ulterior în luna iunie 2009 CSM solicitând din nou CNSAS efectuarea de verificări cu privire la persoana pârâtă cu cererea nr. P/1650/09/5.06.2009.
Urmare a cererilor de verificare adresate CNSAS de CSM din 5.06.2009 și 7.02.2009 CNSAS a emis Nota de Constatare nr. S/DI/I/2555/24.08.2009 prin care a stabilit calitatea de colaborator al fostei Securități față de pârâtă sub aspectul dispozițiilor art.2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.
Verificarea pârâtei a fost efectuată în temeiul art.3 lit.i din O.U.G. nr. 24/2008 având în vedere calitatea de procuror deținută de către pârâtă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă se apreciază ca fiind nefondată deoarece prima decizie emisă de CNSAS nr. 447/3.10.2006 din care rezultă că pârâta nu figura în evidențele fostelor organe de Securitate iar CNSAS nu primise în custodie nici un dosar cu privire la aceasta, nu fac inadmisibilă emiterea unei noi decizii de către CNSAS ca urmare a cererilor de verificare ulterioare solicitate de CSM, cât și de cererile petenților I. S. și T. M. V..
Pentru considerentele expuse se va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către pârâtă.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele aspecte:
Acțiunea formulată de CNSAS se întemeiază pe art.2 lit.b ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 cu mod. și compl. ult. potrivit cărora „colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care având calitatea de rezidenți ai Securității coordonau activitatea de coordonator”.
Reclamantul apreciază că în această situație s-a aflat și pârâta care a pus la dispoziție locuința proprie în scopul de casă de întâlnire a rețelei Securității. De asemenea, CNSAS apreciază că sunt lipsite de relevanță titlul cu care era deținut spațiul pus la dispoziția Securității sau destinația acestui spațiu sau dacă imobilul pus la dispoziție reprezenta locuința gazdei casei conspirative sau spațiul în care gazda își desfășura activitatea profesională.
Se constată că reclamantul prin Decizia nr. 447/3.10.2006 a stabilit că pârâta nu a fost colaborator al fostei Securități, decizie emisă la solicitarea CSM, confirmând acest aspect și în luna iulie 2009 tot la solicitarea CSM.
Prin Hotărârea nr. 605/14.12.2005 a CSM au fost validate rezultatele concursului pentru numirea în funcții de conducere urmare a căreia pârâta a ocupat funcția de prim procuror adjunct la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea până în luna iulie 2008. În luna iunie 2009 CSM a solicitat din nou CNSAS efectuarea verificărilor sub aspectul dispozițiilor art. 2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2008 referitor la persoana pârâtei prin cererea înregistrată sub nr. P1650/09/5.06.2009, CNSAS comunicând aceeași decizie din care rezultă că pârâta nu a fost agent sau colaborator al fostei Securități.
Urmare acestor verificări și a răspunsul CNSAS, prin Hotărârea nr. 310/15.07.2009 Secția pentru procurori a CSM a dispus numirea doamnei C. C. M. în funcția de prim procuror adjunct la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea pentru o perioadă de încă 3 ani începând cu 15.07.2009.
La data de 19.10.2010 Colegiul CNSAS a sesizat instanța cu acțiunea în constatare de față în care s-a emis Nota de Constatare DI/I/2555/24.08.2009 în care se reține că aceasta a fost recrutată de către IJS Suceava în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 19.11.1989 în vederea conspirării legăturii cu rețeaua informativă.
Nu se poate reține argumentul invocat de CNSAS referitor la art.2 lit.b teza finală din Ordonanță situație în care s-ar afla pârâta pentru constatarea calității de colaborator al Securității în sensul că este suficientă pentru constatarea acestei calități prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței sau un alt spațiu deținut indiferent sub ce titlu. Astfel, nu poate fi reținută ipoteza invocată de reclamant potrivit căreia s-ar institui o categorie de colaboratori ai organelor de securitate separat de condițiile impuse de art.2 lit.b din același act normativ.
În Raportul întocmit de maior C. V., astfel cum rezultă din Nota de constatare, este consemnat de către acesta faptul că „numărul surselor de informare pe profil de contra-spionaj din orașul Rădăuți a crescut în ultima perioadă” astfel încât nu poate fi reținut în sarcina pârâtei că ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului prin împrejurarea că garsoniera deținută de către pârâtă ar fi fost folosită de organele de securitate în scopuri conspirative.
Din înscrisurile ce însoțesc Nota de constatare nu rezultă cu certitudine că pârâta ar fi pus la dispoziție locuința deținută în mod efectiv C. V., ofițerul de securitate care s-a ocupat de documentele dosarului de rețea fiind unchiul pârâtei în sensul că acesta este soțul surorii mamei acesteia, pârâta fiind găzduită de familia ofițerului care era și șeful securității în oraș.
Totodată, din înscrisurile dosarului rezultă că același ofițer a întreprins demersuri în vederea obținerii repartizării unei garsoniere în blocul Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului Rădăuți, astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului R301871.
Sunt de evidențiat și împrejurările legate de angajarea pârâtei și obținerea acelei garsoniere prin intervențiile familiei ofițerului de Securitate care era unchiul acesteia, ceea ce pun semn de întrebare referitor la modul în care a fost determinat pârâta să completeze un înscris care să justifice intervenția organelor de securitate și folosirea garsonierei în scop conspirativ.
Totodată există inadvertențe în ceea ce privește locația în care se afla garsoniera, respectiv dacă era la nr. 4, astfel cum rezultă din raportul cu propunere de recrutare de la filele 17-18 din dosarul de fond, sau este vorba de garsoniera cu nr.10 astfel cum rezultă din schițele imobilului.
Totodată nu s-a făcut dovada privind un program de întâlniri și dacă exista intenția de folosire a imobilului de către organele de Securitate și dacă întâlnirile organelor de securitate au avut loc efectiv în garsoniera deținută de către pârâtă.
Pe de altă parte, CNSAS nu a făcut dovada unor elemente noi care să fi fost avute în vedere la întocmirea Notei de Constatare ce formează obiectul acțiunii în constatare prin raportare la decizia nr. 447/3.10.2006 emisă de CNSAS potrivit căreia pârâta nu a fost agent sau colaborator al fostei Securități.
Pentru considerentele expuse se apreciază de către instanță că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 lit.b teza a II-a în ceea ce o privește pe pârâtă și în consecință acțiunea formulată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâta C. (R.) C. M., domiciliată în Tulcea, ., ., ., ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. I.C.D./4 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1343/2013. Curtea de... → |
|---|
