Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2548/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2548/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 40160/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2548
Ședința publică de la 06.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr. 4803 pronunțată la data de 27.11.2012 de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal , în contradictoriu cu intimata – pârâtă T. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta – reclamantă – prin consilier juridic C. M. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata – pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei – reclamante învederează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe fondul recursului.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul, atât pe motivul de recurs ce privește excepția inadmisibilității acțiunii cât și pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei – reclamante învederează că, în ceea ce privește excepția inadmisibilități acțiunii, solicită respingerea acesteia, ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, solicită admiterea acestuia, având în vedere că intimata – pârâtă nu mai era funcționar public la momentul aplicării Dispoziției de imputare.
Curtea,nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța atât pe motivul de recurs ce privește inadmisibilitatea acțiunii, cât și pe fondul recursului, astfel cum a fost formulat de recurenta – reclamantă.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._/3/2011 reclamanta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 în contradictoriu cu pârâta T. D. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1683 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând drepturile salariale încasate necuvenit pentru perioada lucrată în anul 2010, respectiv 01.01.2010 – 16.09.2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat de către Camera de Conturi a Municipiului București, s-a constatat faptul că aceste sume au fost încasate necuvenit. Prin Decizia Directorului Camerei de Conturi nr. 27 din 25.03.2011 înregistrată la D.G.P.L.S.6 sub nr. A 2831/29.03.2011, s-a dispus recuperarea prejudiciului reprezentând drepturile salariale nete acordate necuvenit în perioada ianuarie - decembrie 2010 personalului angajat al DGPC S 6.
Pârâta a fost angajată a D.G.P.C.S.6 în cadrul Serviciului Ordine Publică, în funcția de agent poliție comunitară, clasa III, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 până la data de 17.09.2010, când i-au încetat raporturile de serviciu conform Deciziei nr. D 1764/17.09.2010.
În cursul anului 2010, în perioada 01.01._10 pârâta a încasat necuvenit suma de 1.683 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou și spor pentru condiții vătămătoare, defalcată pe luni, după cum urmează: Ianuarie - 123 lei; Februarie - 119 lei; Martie-119 lei; Aprilie-283 lei; Mai - 214 lei; Iunie – 283 lei; Iulie-213 lei; August - 212 lei; Septembrie - 117 lei; Octombrie - 0 lei; Noiembrie – 0 1ei; Decembrie - 0 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 256 alin. (1) din Codul Muncii, coroborate cu cele ale art. 992 C.civ., salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată, este dator să o restituie.
A mai arătat reclamanta faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 992 și urm. și ale art. 1092 Cod Civil, privind existența plății nedatorate.
Reclamanta a trimis pârâtei prin poștă cu confirmare de primire notificarea cu nr. A 3873/13.04.2011, prin care a fost înștiințată că are de restituit suma de 1.683 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada lucrată aferentă anului 2010. Totodată pârâta a fost înștiințată asupra faptului că în 15 zile de la primirea notificării are posibilitatea să încheie un angajament de plată în vederea restituirii sumei, conform căruia plata să fie efectuată în rate lunare, până la stingerea totală a debitului, fără a depăși termenul de 36 de luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 și urm. C.proc.civ., ale art. 256 alin. 1 din Codul Muncii, ale art. 84 lit.b) și ale art. 117 din Legea nr. 188/1999 rep. 2 privind Statutul Funcționarilor Publici, ale dispozițiilor art. 992 și urm. Cod Civil, art. 1092 cod civil și pe toate actele normative indicate în acțiune.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 17.01.2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 206/17.01.2012 Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._ .
Pentru termenul de judecată din data de 01.06.2012 reclamanta a depus la dosar precizări privind modificarea temeiului de drept a cererii.
Prin sentința civilă nr. 4928/01.06.2012 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă nr. 4884/11.09.2012 Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4803/27.11.2012 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a retinut în esență că prin actiunea formulata, reclamanta urmareste recuperarea de la parată, fost functionar public in cadrul DGPC S6, a unei sume de bani reprezentand drepturi salariale, despre care afirma ca ar fi fost platita necuvenit acesteia, in perioada 01.01._10.
Intrucat drepturile salariale a caror recuperare se solicita in speta, au fost achitate in cadrul derularii unui raport de serviciu stabilit intre o autoritate publica si un functionar public acestea se supun dispozițiilor Legii nr. 188/1999.
Invocarea unui alt temei de drept întemeiat pe dispozițiile dreptului comun nu schimbă cu nimic natura juridică a cererii de chemare în judecată atât timp cât Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 4884/11.09.2012 a stabilit că cererea reclamantei va fi soluționată de instanța de contencios administrativ, fiind supusă regimului Legii nr. 188/1999 și a legii comune în domeniul contenciosului administrativ fiscal, Legea nr. 554/2004.
Insa, tribunalul a apreciat ca art. 85 alin. 1 din aceeasi lege, prevede ca recuperarea pagubelor aduse autoritatii in situatia prevazuta de art. 84 lit. b se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar potrivit alin. 2 din acelasi articol, impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.
Or, avand in vedere aceste dispozitii legale tribunalul a constatat pe de o parte ca reclamanta a formulat actiunea, in conditiile in care i-au esuat incercarile de a obtine un angajament de plata din partea pârâtei, cu privire la restituirea sumei, in acest sens relevanta prezentand notificarea emisa sub nr. A3873/13.04.2011(f.6), iar pe de alta parte, fara a emite un ordin ori o dispozitiei de imputare pentru recuperarea sumei, context in care actiunea este neintemeiata, intrucat asa cum reiese din normele legale prezentate anterior, reclamanta nu are legitimare procesuala activa de a adresa instantei de contencios administrativ solicitarea de recuperare a acestei sume, ci cel mult, se poate adresa instantei civile, in conditiile codului civil.
A mai reținut judecătorul fondului că nerespectarea prevederilor privind emiterea ordinului sau dispozitiei de imputare, impuse de art. 85 alin. 1 din legea nr. 188/1999 rep., nu se poate justifica prin faptul ca paratul nu mai este functionar public in cadrul autoritatii publice reclamante, intrucat legea nu exclude o astfel de posibilitate in cazul incetarii raportului de serviciu, iar potrivit art. 117 din legea nr. 188/1999 rep. rap. la art. 258 c.mc, in cazul în care contractul individual de muncã( in speta raportul de serviciu) înceteazã înainte ca salariatul sã îl fi despãgubit pe angajator și cel în cauzã se încadreazã la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de cãtre noul angajator sau noua instituție ori autoritate publicã, dupã caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de cãtre angajatorul pãgubit, iar potrivit alin.2, dacă persoana în cauzã nu s-a încadrat în muncã la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncã ori ca funcționar public, acoperirea daunei se va face prin urmãrirea bunurilor sale, în condițiile Codului de procedurã civilă.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta Direcția de Poliție Locală Sector 6 București, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Invocând în drept dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., în fapt recurenta reclamantă consideră că instanța de fond, în mod greșit a reținut în motivarea sentinței dispozițiile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 rep., care reglementează procedura pe care instituția publică trebuie să o respecte în cazul angajării răspunderii patrimoniale a funcționarului public.
Raportat la dispozițiile menționate, instanța a apreciat că în lipsa unui act administrativ supus contestării, respectiv dispoziția de imputare, prin care să se menționeze motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază acest act. o asemenea cerere este neîntemeiată, apreciind, totodată, că nu se poate reține incidența directă a dispozițiilor art. 256 Codul muncii, art. 992 și 1092 din C. civ. invocate prin cererea de chemare în judecată.
Instanța în mod greșit a considerat că exista posibilitatea și obligația conducătorului instituției de a emite dispoziție de imputare. Astfel, pentru a putea fi incidente prevederile art. 84 și 85 era necesară existența a două condiții cumulative, respectiv intimata să dețină calitatea de funcționar public și să existe un raport de serviciu între aceasta și instituția noastră.
Față de acesta motivație, consideră că posibilitatea emiterii dispoziției de imputare pentru recuperarea sumei încasate necuvenit de către intimată este condiționată de existența unui raport specific de autoritate între instituție și funcționarul public. în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile Codului civil.
In sensul celor mai sus menționate. Curtea Constituțională apreciază, în Decizia nr. 481/22.09.2005, că emiterea dispoziției de imputare este o modalitate specifică de acoperire a unui prejudiciu, explicabilă prin existența raportului specific de autoritate existent între conducătorul autorității și funcționarul supus rigorilor unui statut special.
De asemenea, susține recurenta că în mod eronat nu s-a avut în vedere faptul că încetarea raporturilor de serviciu ale intimatei, prin Decizia nr. 1764/17.09.2010, s-a produs anterior emiterii Deciziei nr. 27/25.03.2011 a Directorului Camerei de Conturi a Municipiului București, motiv pentru care procedura simplificată prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999 rep. era inaplicabilă în speța de față, astfel că nu se putea emite legal o dispoziție de imputare. întrucât nu mai era aplicabil principiul subordonării ierarhice prevăzut de art. 3 lit. g din același act normativ.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a formulat apărări și nu a depus întâmpinare.
Nu s-au cerut și nu au fost administrate probe noi în condițiile art. 305 Cod proc.civ. .
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, recurenta reclamantă urmare a controlului efectuat de către Camera de Conturi a Municipiului București, s-a constatat că a fost emisă de către aceasta, potrivit atribuțiilor conferite prin legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi republ., decizia nr. 27 din 25.03.2011, înregistrată la administrația publică locală sub nr. A2831/29.03.2011 prin care s-a dispus recuperarea prejudiciului reprezentând drepturile salariale nete acordate necuvenit personalului angajat al DGPC Sector 6 București pe perioada ianuarie-decembrie 2010.
Procedând la aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de control financiar prin decizia anterior menționată, recurenta reclamantă în temeiul art. 256 alin.1 din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art. 992 și art. 1092 Cod civil, a procedat la recuperarea sumelor de bani încasate necuvenit de la beneficiarii direcți angajați/funcționari publici, de la caz la caz.
În acest sens, s-a procedat la recuperarea sumei de 1683 lei de la intimata pârâtă T. D., fostă angajată la DGPC Sector 6 în cadrul Serviciului Ordine Publică, în funcția de agent poliție comunitară, clasa aIII-a, grad profesional superior, treapta de serviciu salarizare 1, funcționar public până la data de 17.09.2010, când raporturile de serviciu dintre cele două părți au încetat, conform deciziei nr. 1764/17.09.2010.
S-a reținut în sarcina acestuia, de către organul de audit financiar al Camerei de Conturi București, că intimata pârâtă a încasat necuvenit de la ordonatorul secundar de credite bugetare DGPC Sector 6, în cursul anului 2010, perioada 01.01.2010 – 16.09.2010, suma de 1683 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou și spor pentru condiții vătămătoare.
Deși a stabilit în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și nu ca fiind inadmisibilă.
Necontestat faptul că potrivit art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999 recuperarea pagubelor aduse autorității în situația prevăzută de art. 84 lit.b (cazul în speță) se face/ se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de impunere în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, împotriva ordinului sau dispoziției de impunere funcționarul public în cauză, se poate adresa instanței de contencios adminsitrativ.
Or, la data promovării acțiunii în contencios administrativ intimata pârâtă nu mai avea calitatea de funcționar public în cadrul autorității publice locale, raporturile de serviciu între acestea încetând anterior învestirii instanței de judecată, respectiv la data de 17.09.2010, ca atare dispozițiile art.85 alin.1 coroborat cu art. 84 lit.b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nemaifiind aplicabile în speță, iar art. 117 din legea precitată, reglementând situații total diferite de cele reținute în prezenta cauză.
Susținerile instanței de fond, motivate pe dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată și art. 258 Codul muncii, având în vedere încetarea anterioară a raporturilor de serviciu între cele două părți în litigiu sunt în afara legii cât și a deciziei Curții Constituționale nr. 481/22.09.2005 prin care s-a decis că emiterea dispoziției de imputare este o modalitate specifică de acoperire a unui prejudiciu, explicabilă exclusiv prin existența raportului specific de autoritate existent între conducătorul unității și funcționarul suspus rigorilor unui statut special.
Ca atare, posibilitatea emiterii dispoziției de imputare pentru recuperarea unei sume încasate necuvenit de către intimata pârâtă este condiționată de existența unui raport specific de autoritate între instituție și funcționarul public, în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 lit.b Cod proc.civ. și art. 20 alin.3 Legea nr. 554/2004 urmează să admită recursul de față și să modifice sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta - reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr. 4803 pronunțată la data de 27.11.2012 de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal , în contradictoriu cu intimata – pârâtă T. D..
Modifică sentința în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge acțiunea, ca fiind inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. M. C. C. M. G. G.
GREFIER
M. Lucreția
RED. G.Gh.
TEHNORED. O.C.
JUD. FOND. S. V. -
Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
