Pretentii. Decizia nr. 4568/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4568/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 5148/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 4568
Ședința publică din data de 28 octombrie2013
Curtea constituită din:
Președinte G. I. C.
Judecător F. C. M.
Judecător P. C.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât S. F. Municipal Roșiorii de Vede împotriva Sentinței civile nr. 1160 din data de 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant prezent personal, care se legitimează cu C.I valabilă, ., nr._, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 25.10.2013, intimatul reclamant a depus o adresă și nu a depus dovada înregistrării cererii de restituire a taxei de poluare adresată organului fiscal anterior introducerii cererii de chemare în judecată, după care:
Intimatul reclamant depune la dosar o cerere adresată recurentei pârâte înregistrată la data de 25.10.2013, solicitând instanței să ia act că a formulat și cererea de restituire către organul fiscal la data de 25.10.2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității acțiuni având în vedere lipsa dovezii de înregistrare a unei cereri de restituire a taxei adresată organului fiscal, anterior formulării acțiunii în judecată și acordă cuvântul în dezbaterea excepției și în subsidiar pe fondul recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea excepției precum și a recursului, precizând că a achitat taxa de poluare astfel cum rezultă din chitanța depusă la dosar.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1160/28.11.2012, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul T. N. în contradictoriu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 3015 lei reprezentând taxă poluare actualizată cu dobânda fiscală până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 39,15 lei cheltuieli de judecată către reclamant .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul T. N. a achiziționat autovehiculul marca RENAULT KANGOO înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE la data de 21.04.2010.
În vederea efectuării primei înmatriculării în România a fost obligat la plata sumei de 3015,00 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante conform deciziei nr._/11.11.2012, achitată prin chitanța . nr._ din 01.11.2012.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 " (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
2)Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării. "
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
În prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 ale art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
În privința reglementarilor comunitare în materie, tribunalul a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europenenici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare.
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, a apreciat că în cauza sunt aplicabile direct normele comunitare, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar în materie fiscală.
A reținut tribunalul că, Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul de față. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În consecința, se apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
TCE, în prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o nouă ordine juridică" în dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație în raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constata cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
În raport de cele expuse, a admis acțiunea, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 3015 lei reprezentând taxă poluare actualizată cu dobânda fiscală până la plata efectivă, potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, numai în acest mod realizându-se acoperirea efectivă și integrală a prejudiciului cauzat reclamantului.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,15 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În esență, recurenta a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Învederează instanței că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 117 alin (1) și alin (9) al aceluiași articol.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 .
Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.
Apreciază recurenta că în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant.
Învederează recurenta că organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează sa efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.
Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plații acesteia va fi prezentata cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat in una din situațiile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 9/2012.
Pentru aceste motive, atâta vreme cat legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată, astfel că recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare .
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs și a excepției invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamantul nu s-a adresat autorității pârâte cu cerere de restituire a taxei pe poluare, anterior sesizării instanței, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede, s-a solicitat obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de poluare achitată la 01.11.2012 pentru înmatricularea în România a autoturismului Renault Kangoo cu nr. de identificare VF1KW0VB_, motivată pe faptul că perceperea acestei taxe s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare.
Astfel, cum s-a stabilit prin decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în cazul unor astfel de cereri nu este necesară parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, fiind aplicabile dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în această situație, acțiunea de restituire a taxei de poluare se întemeiază pe un refuz nejustificat al organelor fiscale de a soluționa o cerere, refuz asimilat de art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 unui act administrativ unilateral. Pentru ca reclamanta să poată invoca un astfel de refuz nejustificat al pârâtei de a-i soluționa o cerere, era necesar ca anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ și fiscal, să formuleze o cerere prin care să solicite pârâtei restituirea taxei de poluare, altfel acțiunea este inadmisibilă.
Condiția formulării unei cereri adresată organelor fiscale prin care să solicite restituirea taxei de poluare rezultă și din dispozițiile art. 117 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia sumele „se restituie, la cerere”.
De asemenea, potrivit art. 117 alin. 9 din Codul de procedură fiscală, procedura de restituire a sumelor de la buget se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, acesta fiind Ordinul MFP 1899/2004, care în capitolul 1, art. 2 prevede că „restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare”.
Se reține și că nu este vorba despre neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, ci de chiar lipsa actului administrativ individual asimilat sub forma refuzului nejustificat al autorității de a soluționa o cerere a persoanei care se consideră vătămată.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că reclamantul nu s-a adresat anterior formulării cererii de chemare în judecată cu o cerere de restituire a taxei de poluare, adresată organului fiscal competent, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii este întemeiată, astfel că soluția primei instanțe de admitere a cererii reclamantei de restituire a taxei de poluare formulată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Roșiori de vede, este dată cu aplicarea greșită a legii, impunându-se respingerea acestei cereri ca inadmisibilă.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1-3 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul pârât S. F. Municipal Roșiorii de Vede împotriva Sentinței civile nr. 1160 din data de 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N..
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. F. C. M. P. C.
Grefier,
A. C.
RED. G.I.C 2 ex.
TEHNORED A.C
JUDECĂTOR FOND
V. V.
Tribunalul Teleorman
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3112/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1441/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
