Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1208/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1208/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 43925/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1208
Ședința publică din data de 18.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. V.
JUDECĂTOR: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 dar și în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 2770/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. A. E. și intimata - chemată in garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestatie act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul – reclamant L. A. E., prin avocat C. I., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea interpelează partea prezentă dacă mai are de formulat cereri noi sau dacă mai are de administrat alte probe iar intimatul - reclamant, prin apărător, susține că nu mai are alte cereri sau probe.
Curtea ia act de această susținere și dă cuvăntul părții pe fondul pricinii.
Intimatul-reclamant, prin apărător, formulează concluzii de respingere a celor 2 recursuri motivat de împrejurarea că mașina este cumpărată din Germania și s-a dorit a fi înmatriculată și în România iar taxa percepută de organul fiscal este nelegală.
Apărătorul intimatului solicită cheltuieli de judecată sens în care a depus la dosar, la fila 28, chitanța nr. 534/20.12.2012 care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1620lei.
In conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de Procedură, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Deliberand, constata:
Prin sentința civila nr. 2770/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal s-au retinut si dispus urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului la data de 27.05.2011, reclamantul L. A. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, si DGFPMB anularea deciziei de calcul nr._/22.09.2010, deciziei nr.498/25.11.2010 a DGFPMB, restituirea taxei speciale de 11.271 lei si dobânda legala aferentă, calculată până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Citroen tip Xantia, cu numarul de identificare VF7X2DHXF72192925 fabricata în 1999, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 11.271 lei. Reclamantul a precizat că taxa prevăzută de OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne. Reclamantul a mai susținut că, față de dispozițiile art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare dreptului comunitar.
În drept, reclamantul a invocat art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE, art. 1084 Cciv, art. 274 C..
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 10-25).
Acțiunea a fost timbrată cu 43 de lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Pârâta A. F. Publice Sector 1 prin DGFPMB a depus intampinare in termenul legal, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat nu exista nici un raport juridic fiscal privind incasarea taxei pe poluare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In subsidiar a formulat cerere de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu.
A fost incuviintata proba cu acte pentru toate partile.
La termenul din data de 19.06.2012, instanta a pus in discutie exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.F.P sector 1 .
Exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.F.P sector 1 urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata, fata de imprejurarea ca exista raporturi juridice intre reclamant si aceasta parata generate de faptul stabilirii si incasarii taxei de catre aceasta, pîrîta fiind oricum o autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavînd relevanță modul de utilizare ulterioră a banilor în stabilirea calității procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca Citroen tip Xantia, cu numarul de identificare VF7X2DHXF72192925, fabricat în 1999 iar pentru înmatricularea în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 11.271 lei, conform deciziei de calcul_/22.09.2010 (f.15) și chitanței . nr._/27.09.2010 (f.13).
Reclamantul a solicitat paratei prin contestatia nr._/03.11.2010(f.20) restituirea taxei platite, insa aceasta a raspuns negativ prin decizia nr.498/25.11.2010(f.23)
Potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003. Conform art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Tribunalul reține că, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, este de remarcat faptul că s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este în principiu corect-“poluatorul plătește”) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, conform cu art. 90 par. 1 (în prezent art. 110) din TUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligatia instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor. Astfel, analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în Romania, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în Romania.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Aceste tipuri de discriminări sunt realizate de legiuitorul român, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatricularii, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica în mod firesc instituirea obligației de plată a unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în circulație, potrivit principiului general „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că reclamantul a urmat procedura prealabila in raport de decizia contestata, ca parata a raspuns in mod negativ si ca refuzul pârâtei de a restitui taxa pe poluare este nejustificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/22.09.2010 emisa de parata AFP Sector 1 si deciziei nr.498/25.11.2010 emisa de DGFPMB privind solutionarea contestatiei, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 11.271 lei, plus dobânda legala aferentă calculată de la data formularii actiunii - 27.05.2011 (intrucat reclamantul nu a solicitat dobanda legala si in cadrul procedurii prelabile) și până la data restituirii integrale a taxei de poluare, impunându-se așadar repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant.
F. de dispozitiile art.60 C.p.civ., Tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu formulata de parata si va obliga chemata in garantie la plata catre parata AFP Sector 1 prin DGFPMB a sumei de 11.271 lei, taxă de poluare și a dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data formularii actiunii -27.05.2011 și până la data plății efective, intrucat suma achitata paratei cu titlul de taxa pe poluare a fost virata de parata in contul AFM, suma constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu si fiind gestionata de chemata in garantie, potrivit art.1 al.1 si art.5 al.4 din OUG nr.50/2008.
În baza art. 274 C., constatând culpa procesuală a pârâtei și având în vedere taxele de timbru achitate de reclamant, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Impotriva sentintei mai sus indicate au formulat recurs AFP Sector 1 reprezentata de DGFPMB si DGFPMB in nume propriu, in esneta, cu urmatoareele motivari:
AFP sector 1 invoca:gresita respingerea a exceptiei lipsei caitatii procesuale pasive a paratei A. F. publice Sector 1 Bucuresti, pe fond a aratat ca este netemienica sentinta instantei de fond intrucat dreptul intern nu contravine dreptului comunitar in materie, nici jurisprudnetei CEJ. Totodata, critica obligarea AFP Sector 1 la plata dobanzii calculate de la data plaii taxei pana la restituirea efectiva.
Recurenta DGFPMB invoca faptul ca dreptul intern nu contravine dreptului comunitar in materie, nici jurisprudnetei CEJ, iar instanta de fond a pronuntat o hotarare data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata
Asupra recursurilor formulate, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Recursurile formulate nu sunt întemeiate.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a AFP Sector 1 Bucuresti, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre A. Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu, deci de calitatea procesuala pasiva a chematului in garantie, dupa cum in mod corect a retinut tribunalul.
Avand in vedere motivele comune pe fondul recursului astfel cum au fost formulate de cele doua recurente, Curtea le va analiza in mod cumulat.
Curtea reține că, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Acest raționament rezultă din însuși cuprinsul cauzei T. c. României (Cauza C‑402/09).
Astfel, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anihilate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, vazand culpa procesuala a recurentelor care au cazut in pretentii in sensul legii, constatand ca onorariul de avocat a fost probat cu chitanta nr. 534/20.12.2012 (in suma totala de 1620 lei), vazand si dispozitiile art. 274 alin. 3 C., Curtea va obliga recurentele in solidar, la plata către intimatul a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. La reducerea onoraiului avocatial Curtea are in vedere numarul redus de termene acordate in recurs (doua), complexitarea redusa a cauzei prin problema de drept in dezbatere, numarul redus al partilor si faptul ca in recurs nu s-au administrat inscrisuri noi. Așa fiind, onorariul de 500 lei apare ca fiind rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ( cu sediul în București, .. 13, Sector 2) în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 dar și în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 2770/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. A. E.( cu domiciliul ales la C.. Av. C. I. în București, .. 2, ., ., sector 3 ) și intimata - chemată in garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU(cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6), ca nefondate.
Obligă recurentele la cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant în cuantum de 500lei, conform art. 274 alin. 3 C.P.C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în sedintă publică astăzi, 18.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
H. V. F. C. M. C. B.
GREFIER,
P. C.
Red. FCM.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1210/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
