Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4135/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4135/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 4603/87/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4135
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1194/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. T. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant B. T. R., prin avocat I. M., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta – pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul – reclamant a depus la data 4.10.2013, prin serviciul „registratură” întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimatul – reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că a ocupat funcția de consilier clasa I, grad superior, treapta I de salarizare prin concurs, că a fost numit în această funcție prin decizia nr. 82/2006 și atâta vreme cât acest administrativ nu a fost modificat, a intrat în circuitul civil producând efecte juridice. Solicită înlăturarea susținerii recurentei – pârâte potrivit căreia salarizarea conform treptei trei de salarizare s-a dispus ca urmare a O.G. nr. 2/2006. Pârâta a scos la concurs posturi de debutant, cât și posturi de consilier grad profesional asistent, principal și superior, treptele 1,2,3, însă în accepțiunea ei ar fi însemnat că pentru a se putea da eficiență art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 2/2006, toate posturile care au fost scoase la concurs de pârâtă ar fi trebuit să fie salarizate la treapta 3. Depune concluzii scrise. Solicită obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4135/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._ a fost respinsă excepția tardivității plângerii prealabile, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. R. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman și, în consecință, a fost obligată pârâta să rectifice mențiunea de la poziția 58 col. 5 și 6 din carnetul de muncă al reclamantului în sensul de a se menționa încadrarea în funcția publică de execuție de „Consilier, cls.l, grd.superior, treapta I, potrivit Deciziei nr.82/11.06.2006, și să plătească reclamantului diferențele salariale cuvenite potrivit actului de numire în funcția publică începând cu octombrie 2009 și până la data plății efective precum și 1500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de pârâta DSVSA Teleorman este nefondată deoarece obiectul actiunii îl constituie rectificare mentiunii carte de muncă, neaplicându-se dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul reține că reclamantul B. R. este angajat în funcția de medic veterinar în cadrul pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, din data de 01.09.1992 la zi.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în anul 2006 reclamanta a scos la concurs mai multe posturi de execuție vacante. Ca urmare a promovării concursului pe care l-a susținut pentru ocuparea uneia dintre funcțiile scoase la concurs, conform Decizia nr.82/11.04.2006 reclamantul a fost încadrat în funcția publică de execuție de „Consilier, cls. l, grad superior, trepta l.„
Conform art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, candidații declarați admiși sunt numiți, în condițiile legii, pe baza punctajului final obținut, în funcțiile publice pentru care au candidat.
Totodată, pârâta a încheiat cu reclamantul contractul individual de muncă – anexa la decizia de numire în funcție nr. 82/11.04.2006 în care este menționat medic veterinar – consilier clasa I, grad superior, treapta menționându-se salariul de 1382 lei.
Ulterior, pârâta modifică unilateral salariul din contractul de muncă la 1122 lei, corespunzător treptei 3 de salarizare, deși funcția publică de încadrare rămâne tot aceea de consilier clasa I, grad superior, treapta I.
În carnetul de muncă al reclamantului, la poziția este înscris consilier clasa I, grad principal, treapta 3, salariul de bază fiind 1571/1122, actul de numire în funcție fiind decizia nr. 82/2006, așa cum este consemnat la col. 7.
Potrivit Deciziei nr.82/11.04.2006 reclamantul a fost încadrat în funcția publică de execuție de „Consilier, cls.l, grad superior, trepta l, si ca atare reclamantul nu avea motive de a contesta acest act administrativ.
. Conform art. 54 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (r1), cu modificările și completările ulterioare, forma care era în vigoare la data emiterii deciziei nr. 82/.2006, actul administrativ de numire are formă scrisă și trebuie să conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului public, denumirea funcției publice, data de la care urmează să exercite funcția publică, drepturile salariale, precum și locul de desfășurare a activității.
Potrivit alin. (5) al aceluiași articol, fișa postului aferentă funcției publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcționarului public.
Tribunalul reține că, în cazul reclamantului, pârâta a emis atât o decizie de numire în funcția publică cât și un contract individual de muncă, în condițiile în care, potrivit reglementărilor legale, trebuia să emită doar decizia de numire.
Chiar dacă, potrivit art. 93 din același act normativ, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, pârâta nu trebuia să încheie contract individual de muncă atâta timp cât art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, așa cum era în vigoare la data emiterii deciziei nr. 82/2006 prevedea expres faptul că se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Pe de altă parte, instanța reține faptul că în mod greșit pârâta a înscris în carnetul de muncă al reclamantului consilier clasa I, grad superior, treapta 3, în condițiile în care, pe de o parte, prin decizia nr. 82/2006 acesta fusese numit în funcția publică de consilier clasa I, grad superior, treapta 1 și, pe de altă parte, nu a modificat decizia sub aspectul încadrării.
În ceea ce privește drepturile salariale stabilite prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 82/2005, anexă la decizia de numire în funcție nr. 82/2006 instanța reține că la clauza salarizare - salariul de bază lunar/brut sunt înscrise două salarii de bază: 1382 lei, corespunzător treptei 1 de salarizare și 1122 lei, corespunzător treptei 3 de salarizare.
Art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 prevede că salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2006 o funcție publică de execuție, în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt numite.
Art. 4 din același act normativ nu face referire la treapta de salarizare, stabilirea acesteia fiind de competenta ordonatorilor de credite, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în lipsa unei reglementari legale.
Din interpretarea prevederilor art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 2/2006, rezultă că temeiul pentru aplicarea treptei 3 de salarizare, în ipoteza funcționarilor publici numiți în funcții publice în anul 2006, se aplica numai pentru debutanți, fără a îngrădi însă posibilitatea pentru persoanele care beneficiau de treapta de salarizare a postului ocupat prin concurs - treapta 1, la care a fost încadrat reclamantul, de a beneficia de salariul aferent postului ocupat, astfel că instanța va înlătura apărările pârâtei în sensul că drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite potrivit acestei reglementări.
Mai mult, potrivit anunțului de concurs, pârâta a scos la concurs posturi de debutant, cât și posturi de grad profesional asistent, principal și superior treptele 1, 2 și 3, însă, pentru a se putea da eficiență art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 2/2006, toate posturile care au fost scoase la concurs de pârâtă ar fi trebuit să fie treapta 3, astfel că instanța constată că în mod greșit pârâta a stabilit și plătit drepturile salariale ale reclamantului la nivelul clasei 3 de salarizare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul a respinge excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de către pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman; a admis acțiunea formulată de reclamantul B. R. în contradictoriu cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman și în consecință a obligat pârâta să rectifice mențiunea de la poziția 58 col.5 și 6 din carnetul de muncă al reclamantului în sensul de a se menționa încadrarea în funcția publică de execuție de „Consilier, cls.I, grd.superior, treapta I, potrivit Deciziei nr.82/11.06.2006; a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele salariale cuvenite potrivit actului de numire în funcția publică începând cu octombrie 2009 și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 Cod pr,. civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a fost organizat concurs de ocupare a unor funcții publice de execuție, în anul 2006, conform reglementărilor legale în vigoare la acea dată, respectiv OG nr. 2/2006 reclamantul promovând acest concurs, în urma căruia a ocupat funcția publică de execuție de consilier grad principal treapta I de salarizare, așa cum acest post se afla înscris în statul de funcții de la acea dată, nivelul de salarizare fiind stabilit însă ținând cont de prevederile OG nr. 2/2006 potrivit cărora „Salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2006 o funcție publică de execuție, în condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt numite”.
Recurenta consideră că instanța de fond a apreciat greșit că prevederile de mai sus se aplică numai pentru debutanți, fără a ține seama de prevederile art. 5 alin. 3 din același act normativ, respectiv „Funcțiile publice de execuție de grad profesional debutant au un singur nivel al salariilor de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță”.
A mai arătat că a aplicat corect și legal prevederile OG nr. 2/2006 privind încadrarea reclamantului și că nu era necesar ca toate posturile scoase la concurs să fie treapta 3 întrucât posturile se scot la concurs și se fac publice conform legislației și conform statului de funcții al instituției la acel moment.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant B. R. la data de 04.10.2013, s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că prin Decizia nr. 82/11.04.2006 emisă de directorul executiv al recurentei-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, intimatul-reclamant B. R. a fost numit în funcția publică de execuție de consilier clasa I gradul superior treapta 1, astfel că atâta timp cât această decizie nu a fost modificată, revocată sau anulată, mențiunile din carnetul de muncă al intimatului-reclamant și drepturile salariale cuvenite acestuia trebuiau să fie corespunzătoare funcției menționate în decizia nr. 82/2006.
În ceea ce privește invocarea de către recurenta-pârâtă a dispozițiilor art. 6 alin. 2 și art. 5 alin. 3 din OG nr. 2/2006, Curtea reține că nu au relevanță pentru aprecierea legalității și temeiniciei soluției dispusă de instanță de fond întrucât aceste susțineri ale recurentei-pârâte se referă la legalitatea deciziei nr. 82/2006, însă în cauza de față instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere prin care să se solicite anularea acestei decizii.
Prin urmare, decizia nr. 82/2006 reprezintă un act administrativ care nu a fost anulat, modificat sau revocat, astfel că beneficiază de prezumția de legalitate și este obligatoriu inclusiv pentru autoritatea publică emitentă care trebuia să întocmească carnetul de muncă al reclamantului și să-i acorde drepturile salariale în conformitate cu această decizie.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă, aflată în culpă procesuală, va fi obligată la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant, reprezentate de onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 9/27.09.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1194/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. T. R., ca nefondat.
Obligă recurenta – pârâtă la plata către intimatul – reclamant a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC - 2 ex.
Jud. fond N. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1208/2013.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
