Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5797/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5797/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 42054/3/2012
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5797
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: A. G. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află pronunțarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă B. (F. S.) A. împotriva sentinței civile nr. 44/08.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. „S. HARET” și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect „obligare emitere act.”
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 09.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și Curtea, având nevoie pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal la data de 31.10.2012, reclamanta B. A. a chemat in judecata pe parata U. S. Haret solicitand obligarea la eliberarea diplomei de licență pe numele sau, intrucat a sustinut si promovat sesiunea iunie-iulie 2010 la specialitatea Filologie-Limba si Literatura Engleza - Limba si Literatura Germana, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a indeplinit procedura prealabila prevazuta de L. 554/2004, iar parata refuza prin raspunsul acordat sa i se recunoasca diploma de studii, desi a promovat examenul de licenta sesiunea iulie-iulie2010
Se mentioneaza ca in perioada 2003-2007 a urmat cursurile de 4 ani - studii forma de invatamand ID ale Universitatii S. Haret-Facultatea de Limbi si Literaturi Straine Bucuresti din cadrul acestei universitati, specializarea ,,Limba si Literatura Engleza - Limba si Literatura Germana”, iar in sesiunea iunie–iulie 2010 a promovat examenul de licenta organizat in cadrul Universitatii S. Haret, obtinand titlul ,,licentiat in filologie”, cu media generala 8,30.
La data de 8.07.2010 parata a eliberat adeverinta nr. 522/8.07.2010 din care reiese ca a urmat cursurile universitatii, specializarea, forma de invatamand ID, durata de 4 ani si a promovat examenul de licenta, adeverinta cu valabilitate de 12 luni, insa ulterior nu s-a mai eliberat si diploma de licenta care sa ateste absolvirea acestei univeritatie, pentru recunoastere. Mai mentioneaza reclamanta ca in repetate randuri s-a adresat paratei cu mai multe cereri, insa aceasta, desi a trecut mai mult de 1 an de la promovarea examenului de licenta, refuza eliberarea diplomei de licenta, ceea ce inseamna ca rfuza nejustificat sa isi indeplineasca obligatia legala. Aceste aspecte sunt de natura a ii crea mari prejudicii, caci nu se poate angaja ca profesor, neputand sa depuna dosarul persoanal in lipsa diplomei care atesta studiile efectuate.
Parata U. S. Haret – USH a formulat întampinare prin care a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanta, a eliberat acesteia adeverinta de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de 15 luni, potrivit OMECTS 2284/28.09.2007 insa tipizarea acrelor de studii intra in atributiile MECTS, aspect pentru care a solicitat, in mai multe randuri, Ministerului Educatiei si Cercetarii tiparirea formularea tipizate, in vederea eliberarii diplomelor de licenta.
Aceeasi parata a formulat odata cu intampinarea si o cerere de chemare în garanție impotriva MECTS prin care a solicitat sa aprobe formularele tipizate constand in diploma de licenta si suplimentul de diploma pentru reclamanta sub sanctiunea amenzii de 50 lei/ zi de intarziere, incepand cu a 30-a zi de la ramanerea irevocabila a hotararii, prevazuta de art. 24 al. 2 din L. 554/2004. S-a mentionat ca paratul MECTS nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care parata USH este în imposibilitate de a elibera diplome de licență tuturor absolvenților.
S-a atasat de catre parata U. dosarul administrativ format si raspunsurile acordate reclamantei.
Parata MECTS a depus întîmpinare, la cererea de chemare in garantie prin care a soliictat sa se respinga actiunea, ca neintemeiata, avand in vedere ca solicitarea reclamantei este vadit neintemeiata, pe principiul ,,quod nullum este nullum producit efectum”, studiile urmate de aceasta, in afara cadrului legal de organizare fiind fara nici un efect si nu se poate obtine o diploma valabila.In acest sens, se mentioneaza ca s-a pronuntat I.C.C.J., prin decizia nr. 3306/8.06.2011 a Sectiei C. Admin. si Fiscal, in sensul ca formele de invatamant de la distanta si cu frecventa redusa pot fi organizate doar daca s-a parcurs procedura de evaluare academica, ori aceste forme de invatamant pot fi organizate doar la facultatile care au si invatamant de zi, dar normele in vigoare nu exonereaza institutia de invatamant superior de obligatia de a se supune procedurii de evaluare academica in vederea autorizării/ acreditarii si acestor forme de invatamant.In speta, niversitatea nu a parcurs in ce priveste aceste forme de invatamant etapa obligatorie, a avaluarii de catre Agentia R. de asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior, iar imprejurarea ca universiattea are un program de studii de licenta acreditat, care se desfasoara pentru forma de invatamant la zi, nu conduce la ideea ca pentru acelasi program, poate fi organizata de aceeasi universitate o alta forma de invatamant, in lipsa verificarii d ecatre autoritatea abilitata a indeplinirii standardelor de performanta, prin procedura de evaluare prevazuta de lege.Asadar, ICCJ a remarcat ca pentru formele de invatamant F.R. si ID, U. S. Haret avea obligatia sa parcurga procedura de autorizare provizorie si ulterior, de acreditare, conform prevederilor legale, OUG75/2005 si L. 87/2006.In consecinta ,se apara parata in sensul ca nu poate fi obligata sa recunoasca o astfel de diploma delicenta eliberata de Universitate, intrucat actiivtatea de invatamant superior este reglementata pentru ocrotirea unui interes major, asigurarea uui invatamant superior de calitate, iar U. si-a asumat fara acordul MECTS o obligatie care nu putea fi dusa la indeplinire in mod legal, atata vreme cat studiile sunt organizate nelegal.
Alaturat, MECTS a depus dosarul adminsitrativ .
Prin sentința civilă nr. 44/08.01.2013, prima instanță a respins cererea principală și chemarea în garanție, reținând următoarele.
Reclamanta a urmat cursurile Facultatii de Limbi si Literaturi Straine ale Universitatii S. Haret, profilul Filologie, specializarea Limba si Literatura Engleza- Limba si LiteraturaGermana, durata de studii – 4 ani, pe perioada 2003-2007, forma de invatamant - I.D., si a sustinut si promovat examenul de licenta sesiunea iunie-iulie 2010, fiindu-i eliberata adeverinta nr.522/8.07.2010.
Potrivit adeverintei depuse la dosar, reclamanta a obținut promovînd examenul de licență din luna iunie- iulie 2010
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea Limba si Literatura Engleza- Limba si Literatura Germana - forma de învățămînt I.D.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializarea în nici una dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – H.G. nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, H.G. nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, H.G. nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Nu poate fi primita susținerea reclamatei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate, având in vedere ca universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat.
Art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă in specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Nu era suficient, pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt, ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, prevazuta de art. 60 din L. 84/1995
Modalitatea de acreditare si autorizare a institutiiilor de invatamant superior a fost reglementata prin L. 88/1993 si ulterior prin O.U.G.75/2005, modificata, precum si de H.G. 1011/2001.
De altfel, însăși I.C.C.J. –Sectia C. Administrativ si Fiscal a statuat aceste aspecte prin decizia nr. 4726/29.10.2009 in dosar_ si prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Conform art.103 alin.2 din Legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Forma de învățământ autorizată provizoriu pentru Facultatea de Limbi si Literaturi Straine anterior prin HG nr.410/2002, era numai ZI.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ - ID, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Limbi si Literaturi Straine .
Tribunalul a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei conform cărora este îndreptătita să ii fie eliberate diploma de licență întrucît după susținerea examenului de licență a primit adeverinta în acest sens, adeverinta care nu a fost anulata.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin O. MECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Avand in vedere ca forma de învățămînt urmată de către reclamanta nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverinta invocata de reclamanta are termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea acesteia.
In consecinta, apreciază instanța că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul paratei de eliberare a diplomei de licență, nefiind îndeplinite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamantei de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
Astfel, reclamanta nu se încadreaza in noțiunea de ,,persoana vatamata” in sensul art 1 din . 554/2004, prin refuzul paratei de a emite actul administrativ solicitat, intrucat, formele de invatamant de la distanta si cu frecventa redusa pot fi organizate doar daca s-a parcurs procedura de evaluare academica, ori aceste forme de invatamant pot fi organizate doar la facultatile care au si invatamant de zi, iar normele in vigoare nu exonereaza institutia de invatamant superior de obligatia de a se supune procedurii de evaluare academica in vederea autorizarii/acreditarii si acestor forme de invatamant.
In speta, universitatea nu a parcurs in ce priveste aceste forme de invatamant etapa obligatorie, a evaluarii de catre Agentia R. de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior.Sustinerea ca U. are un program de studii de licenta acreditat, care se desfasoara pentru forma de invatamant la zi, nu conduce la concluzia ca pentru acelasi program, poate fi organizata de aceeasi universitate o alta forma de invatamant, in lipsa verificarii de catre autoritatea abilitata a indeplinirii standardelor de performanta, prin procedura de evaluare prevazuta de lege.
Aceste aspecte sunt remarcate de I.C.C.J. in deciziile de speta evocate, caci, la formele de invatamant F.R. si ID, U. S. Haret avea obligatia sa parcurga procedura de autorizare provizorie si ulterior, de acreditare, conform prevederilor legale, OUG75/2005 si L. 87/2006. In consecinta, parata nu poate fi obligata sa elibereze o astfel de diploma de licenta, intrucat activitatea de invatamant superior este reglementata pentru ocrotirea unui interes major, asigurarea unui invatamant superior de calitate, iar U. si-a asumat fara acordul MECTS o obligatie care nu putea fi dusa la indeplinire in mod legal, atata vreme cat studiile sunt organizate nelegal.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, instanta a respins si cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care parata nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta invocând greșita interpretare a legii, refuzul de a se aproba eliberarea diplomei și formularelor tipizate solicitate de reclamantă este nejustificat, in sensul art 2 alin (1) lit i) din Legea nr 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, intrucat actele normative aplicabile recunosc posibilitatea organizării de către universitățile acreditate la forme de invatamant „la distanta", pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru domeniile urmate de reclamantă.
În fine, se mai invocă discriminarea, apreciindu-se că nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atat vreme cat pentru alti absolvenți MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma.
Prin întâmpinare, U. "S. Haret"a solicitat ca, in cazul admiterii recursului, să fie admisă si cererea de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS), arătând că singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta.si nu la nivelul formelor de invatamant.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de către ministrul educatiei.a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi.confera reclamanților dreptul de a cere sa li se elibereze diploma de licenta însotita de suplimentul la diploma, drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost inregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativă care sa conducă la concluzia ca U. S. Haret a acționat in afara cadrului legal în condițiile in care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".
U. S. Haret, s-a conformat cu promptitudine si întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Chematul în garanție a solicitat respingerea recursului, susținând pozițiile sale anterioare și hotărârea primei instanțe.
Analizând susținerile părților, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, specialitatea Filologie - Limba si Literatura Engleză, Limba si Literatura Germana din cadrul USH, forma de învățământ – I.D., promoția 2007, s-au adresat intimatei U. S. Haret cu cererea de eliberarea a diplomelor de licență, răspunsul acesteia fiind în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a onorat decât parțial comanda Universității de formulare de diplomă.
Conform adeverinței depuse la dosar, aceasta a promovat examenul de licență în sesiunea iunie-iulie 2010, obținând titlul de Licențiat în Filologie.
Din corespondența purtată între Universitate și Minister rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”..
Curtea constată că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, recurenta reclamantă fiind îndreptățită la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, a obținut titlul de „licențiat în Filologie” conform adeverințelor eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea constată că în perioada în care aceștia au urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Din actele depuse la dosar rezultă că un număr de 1500 de persoane - absolvenți ai diferitelor facultăți din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 - forma de învățământ ID și FR - au obținut prin hotărâri judecătorești irevocabile recunoașterea dreptului la obținerea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, iar M. Educației Naționale a aprobat în perioada mai 2013 note de nerecurare a sentințelor prin care a fost obligat la aprobarea tipizatelor formularelor.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență pe numele reclamantei va admite cererea de chemare în garanție (aflată într-un raport de accesorialitate necesară cu cererea principală, fiind direct influențată de soluția dată acesteia și fără a se putea reproșa pârâtei că nu a declarat recurs pe acest aspect, cât timp soluția primei instanțe nu o afecta și nu prezenta interes un eventual recurs), urmând a obliga pe chematul în garanție MEN (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă de licență pentru reclamantă.
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei din cheltuielile de judecată ale recurentei reclamante (adică, parte din onorariul avocațial de 2000 lei, conform art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv suma apreciată a fi rezonabilă în raport de dificultatea speței, precum și taxele judiciare din fond și recurs)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta-reclamantă B. (fostă S.) A. împotriva sentinței civile nr. 44/08.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. „S. Haret” și intimatul-chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea și, în parte, cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta la eliberarea diplomei de licență pe numele reclamantei.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. L.E. F. G.A. F. E. S. M.
Red. și dact. jud. L.E.F./gref. E.S.M./2 ex.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3668/2013. Curtea... | Despăgubire. Decizia nr. 3551/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
