Obligaţia de a face. Sentința nr. 1490/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 1490/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 9354/2/2012

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.1490

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26.04.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: M.-C. I.

GREFIER: D. Ș.

Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI având ca obiect „obligația de a face”.

Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.04.2013 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 26.04.2013 când a pronunțat următoarea sentință:

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 14.12.2012 formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- admiterea acțiunii;

În principal, OBLIGAREA pârâtei la modificarea Anexei Deciziei ANRE nr.3198/16.12.2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând ., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, în sensul acordării, de la punerea în funcțiune a parcului, respectiv din luna decembrie 2011-a unui număr de certificate verzi conform prevederilor art. 6 alin 2 lit. c raportat la art. 6 alin. 7¹ din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2017, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE de la 01.01.2018)

- OBLIGAREA pârâtei ca, pentru perioada cuprinsă între luna decembrie 2011 și până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, să dispună acordarea unui număr de 19.219 certificate verzi, reprezentând diferența între numărul de certificate verzi cuvenit reclamantei potrivit dispozițiilor art. 6 al. 2 lit. c raportat la art. 6 alin. 7¹ din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi/MWh E-SRE) și cel efectiv acordat (1,18 certificate verzi/MWh E-SRE), precum și obligarea pârâtei la acordarea în continuare a diferenței de 0,82 certificate verzi/ MWh E-SRE de la data promovării acțiunii, până la data modificării efective de către ANRE a Anexei Deciziei nr. 3198/16.12.2011 în sensul solicitat.

- OBLIGAREA pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În subsidiar,

OBLIGAREA pârâtei la modificarea Anexei Deciziei ANRE nr. 3198/16.12.2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând ., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, în sensul acordării, de la 23 iulie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr 134/2012 - a unui număr de certificate verzi conform prevederilor art. 6 al. 2 lit. c raportat la art. 6 alin. 7¹ din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2017, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE de la 01.01.2018).

- OBLIGAREA pârâtei ca, pentru perioada cuprinsă între 23 iulie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr 134/2012, și până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, să dispună acordarea unui număr de 6.165 certificate verzi, reprezentând diferența între numărul de certificate verzi cuvenit reclamantei potrivit dispozițiilor art. 6 al. 2 lit. c raportat la art. 6 alin. 7¹ din Legea nr. 220/2008 (2 certificate verzi/ MWh E-SRE) și cel efectiv acordat (1,18 certificate verzi/MWh E-SRE), precum și obligarea pârâtei la acordarea în continuare a diferenței de 0,82 certificate verzi/ MWh E-SRE de la data promovării acțiunii, până la data modificării efective de către ANRE a Anexei Deciziei nr. 3198/16.12.2011 în sensul solicitat. - OBLIGAREA pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În fapt,

Prin Decizia ANRE nr. 3198/16.12.2011 s-a dispus acreditarea CEE Grebanu, aparținând ., titular al licenței de producere a energiei electrice nr 1057 din 16.12.2011, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, conform Anexei ce face parte integrantă din decizie.

Potrivit Anexei, numărul de certificate verzi acordate pentru CEE Grebanu este de 1,18 certificate verzi pentru fiecare 1 MW produs până la 31.12.2017 și 0,59 certificate verzi pentru fiecare 1 MW produs începând cu 01.01.2018., menționându-se că numărul de certificate verzi a fost acordat potrivit legii, respectiv art. 6 al. 7 lit b și al. 10 din Legea nr. 220/2008 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform prevederilor art. 6 alin 2 lit. c din Legea nr. 220/2008, forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 3198/16.12.2011, producătorii de energie din surse regenerabile beneficiază de un număr de certificate verzi pentru energia electrică produsă și livrată potrivit prevederilor alin. (1) după cum urmează: două certificate verzi, până în anul 2017, și un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs și livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană.

Însă, art. 6 alin. 7 lit. b din Legea nr. 220/2008 statuează: prin excepție de la prevederile alin. (2) și (4), indiferent de tipul sursei regenerabile utilizate, producătorii de energie electrică beneficiază de un număr de certificate verzi stabilitdeANRE prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la alin. (2) diminuând valoarea de referință a investiției per MW cu valoarea ajutorului primit per MW și păstrând valoarea ratelor interne de rentabilitate considerate în calculele furnizate Comisiei Europene în cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare, dacă centralele electrice beneficiază suplimentar de unul sau mai multe alte ajutoare de stat.

În aplicarea acestui text de lege, prin Anexa Deciziei ANRE nr. 3198/16.12.2011, s-au acordat producătorului de energie electrică din energie eoliană . doar 1,18 certificate verzi până la 31.12.2017, respectiv 0,59 certificate verzi începând cu 01.01.2012, având în vedere că reclamanta a beneficiat de finanțare nerambursabilă din partea Administrației Fondului pentru Mediu potrivit Contractului pentru finanțare nerambursabilă nr. 158/N/13.04.2011.

Cu doar o lună anterior punerii în funcțiune a parcului eolian ce a avut loc la 17.11.2012, respectiv la 19.10.2012, a intrat în vigoare OUG nr 88/2011, act normativ care a modificat Legea 220/2008 instituind necesitatea reducerii numărului de certificate verzi în cazul producătorilor de energie din surse regenerabile care au beneficiat de finanțare din partea Statului pentru finalizarea investiției.

Ca atare, reclamantei i-a fost atribuit un număr redus de certificate verzi potrivit reglementărilor legale în vigoare.

OUG nr. 88/2011 a fost însă aprobată cu modificări prin Legea nr. 134 din 23.07.2012, după alin. 7 al articolului 6 fiind introdus un nou alineat, alin. 7¹ cu următorul cuprins: Prin excepție de la prevederile alin. 7 Ut. b), pentru asigurarea unui tratament transparent si nediscriminatoriu, centralele electrice puse în funcțiunea înainte de 1 ianuarie 2013, care până la momentul autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană au beneficiat sau li s-a acordat ajutor de stat, vor primi un număr de certificate verzi conform alin. 2.

Așadar, legiuitorul a înțeles a acorda un număr nediminuat de certificate verzi și acelor producători de energie din surse regenerabile care au beneficiat sau li s-a aprobat ajutor de stat până la data de 13 iulie 2011 (dată la care, prin Decizia nr 4938, Comisia Europeană a aprobat schema de sprijin reglementată de Legea 220/2008), condiția impusă fiind ca aceștia să fi pus în funcțiune centralele electrice înainte de 1 ianuarie 2013.

Față de modificarea cadrului legislativ, anterior prezentului demers judiciar, prin Adresa nr.44/18.09.2012, reclamanta a solicitat ANRE modificarea Anexei Deciziei nr. 3198/16.12.2011 în sensul acordării unui număr de 2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh E-SRE până la 31.12.2007, respectiv 1 certificat verde pentru fiecare 1 MWh E-SRE începând cu 01.01.2018.

Refuzul ANRE de a da curs solicitării reclamantei este lipsit de fundament, și încalcă voința legiutorului, contravenind scopului în care a fost adoptată Legea 134/2012, respectiv acela de a instaura un climat de transparență și nediscriminare în ceea ce privește producătorii de energie electrică din surse regenerabile care, anterior autorizării de către Comisia Europeană a schemei de sprijin reglementată de Legea nr 220/2008, au contractat finanțare nerambursabilă (li s-a aprobat acordarea unei finanțări nerambursabile) sub formă de sprijin investițional.

Ca atare, în lumina prevederilor art. 6 alin. 7¹ raportat la art. art. 6 alin 2 lit. c din Legea 220/2008, coroborate cu art. 24 lit. c) din Regulamentul din 20.10.2011 de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, se impune obligarea pârâtei la modificarea Anexei Deciziei nr. 3198/16.12.2011 în sensul solicitat.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că OUG nr. 88/2011 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr 134/2012, instituindu-se obligația ANRE de a acorda un număr nediminuat de certificate verzi producătorilor de energie din surse regenerabile cărora li s-a aprobat sau acordat finanțare nerambursabilă anterior datei de 13 iulie 2011 și care au pus în funcțiune centralele electrice până la 01.01.2013, . este îndreptățită a beneficia de un număr nediminuat de certificate verzi atât pentru trecut, de la momentul obținerii licenței de producere a energiei electrice, cât și pentru viitor.

Calculul a fost efectuat având în vedere informațiile din procesele verbale lunare încheiate între SDEE B. și ., transmise către operatorul de transport Transelectrica, în care s-a consemnat cantitatea de energie electrică produsă de parcul eolian și cele din comunicările lunare ale Transelectrica privind numărul de certificate verzi acordate reclamantei (diminuat) în acord cu Decizia ANRE nr 3198/16.12.2011.

În concret s-a procedat la identificarea numărului de certificate verzi cuvenit potrivit art. 6 alin. 7¹ raportat la art. art. 6 alin 2 lit. c din Legea 220/2008 prin înmulțirea cu 2 a numărului de MWh E-SRE produși, operațiune urmată de scăderea numărului diminuat de certificate verzi acordate conform Anexei Deciziei ANRE nr 3198/16.12.2011.

În subsidiar, în ipoteza în care se apreciază că acordarea unui număr nediminuat de certificate verzi ar putea interveni doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr 134/2012 care a aprobat cu modificări OUG nr 88/2011 prin reglementarea excepției prevăzută de art. 6 alin. 7¹, respectiv de la 23 iulie 2012, numărul de certificate verzi cuvenite reclamantei (diferența între numărul de certificate verzi prevăzut de art. 6 alin 2 lit. c raportat art. art. 6 alin. 7¹ din Legea 220/2008 și cel efectiv acordat potrivit Anexei Deciziei ANRE nr 3198/16.12.2011), pentru perioada august - noiembrie 2012, este de 6165, modul de calcul fiind cel arătat în cuprinsul paragrafului anterior.

În drept,

Potrivit art. 24 lit. c din Regulamentul din_ de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 37/2012 ANRE poate modifica decizia de acreditare pentru aplicarea sistemului de promovare prin CV dacă se constată modificări ale circumstanțelor ce au stat la baza acreditării la solicitarea operatorului economic acreditat, ca urmare a modificării cadrului legal aplicabil.

Modificarea legislativă apărută îndrituiește reclamanta să solicite modificarea deciziei de acreditare sub aspectul numărului de certificate verzi pentru a beneficia de prevederile art. 6 alin. 7¹ din OUG nr. 88/2011 aprobată cu modificări prin Legea nr. 134 din 23.07.2012, potrivit căruia producătorii de energie electrică din surse regenerabile care au pus în funcțiune centrale electrice anterior datei de 1 ianuarie 2013 și cărora li s-a aprobat sau au beneficiat de ajutor de stat până la data autorizării schemei de sprijin de către Comisia Europeană, respectiv 13 iulie 2011, vor beneficia de numărul de certificate verzi prevăzut la art. 6 al. 2 din Legea nr. 220/2008 modificată, fără diminuarea acestuia (în speță 2 certificate verzi până la 31.12.20.17, respectiv 1 certificat verde începând cu 01.01.2018).

Concluzionând solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI (ANRE) s-a invocat excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ.

Se invocă această excepție de fond, peremptorie și absolută în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrase decăderea (...) ".

Corelativ dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 stabilesc faptul că deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data la care au fost notificate părților interesate.

Pe cale de consecință, normele din legea specială se vor aplica cu prioritate față de cele din reglementarea generală a contenciosului administrativ aducând modificări acesteia în măsura în care legiuitorul a considerat că anumite tipuri de raporturi de conflict între persoanele fizice sau juridice și o autoritate publică necesită din diverse rațiuni o altă reglementare decât dreptul comun în materie.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, competența stabilirii procedurii de judecată, printre care și fixarea unor termene înlăuntrul cărora poate fi exercitat dreptul la acțiune, aparține legiuitorului.

Astfel, prin derogare de la dispozițiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 stabilește un alt termen de introducere a cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ emis de către ANRE. în acest sens, art. 5 alin. (7) al acestei ordonanțe de urgență prevede că „ Ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate."

Pornind de la noțiunea de "termen", care semnifică în limbajul juridic procesual fie o dată fixă, fie o durată, un interval de timp, o perioadă în care trebuie "să se facă sau să se întâmple ceva ori, dimpotrivă, nu trebuie să se facă sau să se întâmple ceva" solicită a se observa că, în speță, acțiunea formulată de reclamantă a fost promovată după expirarea termenului prevăzut de lege - de 30 de zile de la data notificării, și, pe cale de consecință a intervenit decăderea.

Decizia nr. 3198/16.12.2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. E. C. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi a fost notificată reclamantei în data de 21 decembrie 2011 iar aceasta a confirmat primirea acesteia în data de 22.12.2011 (în probațiune depunem confirmarea de primire a transmiterii în format electronic a Deciziei).

În considerarea dispozițiilor legale invocate în antecedență, pârâta face mențiunea că reclamanta a formulat acțiune împotriva Anexei la Decizia nr. 3198/16.12.2011 la data de 14.12.2012. după aproximativ 12 luni de la notificarea Deciziei contestate, prin urmare, rezultă că, în această speță, reclamanta a introdus contestația la instanța competentă după expirarea termenului de 30 de zile de la notificare.

Așadar în temeiul dispozițiilor obligatorii ale Tratatului orice proiect de acordare a unui nou ajutor trebuie notificat Comisiei Europene și nu poate fi pus în aplicare decât după autorizarea acestuia de către Comisie. Forul legislativ comunitar deține competența exclusivă de a decide asupra compatibilității ajutoarelor de stat cu piața comună iar ajutorul care trebuie notificat nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat o decizie de autorizare.

Totodată art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale in domeniul ajutorului de stat, cu modificările și completările ulterioare (act normativ emis conform preambului acestuia și datorită faptul că „se transferă competențele de autorizare a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurentei la Comisia Europeană, iar legislația comunitară în domeniul ajutorului de stat va fi direct aplicabilă în România") stipulează că Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat".

În acest context, autoritățile române au inițiat procedura de notificare la Comisia Europeană a schemei de sprijin prevăzută de Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 139/_ și prin proiectul ordonanței de urgență a Guvernului prezentată de autoritățile române la 6 iunie 2011 (a se vedea în acest sens pct 2.2.-6 din Decizia CE depusă la dosar de către subscrisa). Procesul de notificare și autorizare a fost finalizat odată cu adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat SA_ - România - „Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie", act comunitar cu forță juridică obligatorie.

Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 139/_ și prin proiectul ordonanței de urgență a Guvernului prezentată de autoritățile române la 6 iunie 2011 care s-a aprobat sub nr.88/2.10.2011 stabilește un mecanism de promovare a producerii de energie electrică din surse regenerabile bazat pe impunerea unor cote obligatorii de achiziție de certificate verzi.

Prin această schemă de sprijin consumatorii finali de energie electrică suportă costurile suplimentare de producție ale producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, prin prețul majorat al energiei electrice.

Relevante speței sunt și dispozițiile imperative ale art. 74 din Titlul 1 al Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/10.07.2012 care stipulează expres că .Aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică și în cogenerare de înaltă eficiență se face după autorizarea acestora de către Comisia Europeană, în condițiile legii.

Prin urmare, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată și autorizată prin Decizia Comisiei Europene nr. 4938/2011. De altfel la punctul 77 din Decizie „Comisia reamintește autorităților române că, în conformitate cu art. 108 alineatul (3) din TFUE, orice plan de re finanțare sau modificare a prezentei scheme trebuie să fie notificat Comisiei în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul Comisiei Europene".

Prin Legea nr. 134/18.07.2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie se aduc modificări schemei de sprijin autorizată prin Decizia Comisiei Europene nr. 4938/2011 care prevedea reducerea de certificate verzi, introducându-se o facilitate suplimentară acordată investitorilor din domeniul surselor regenerabile de energie aflată în evidentă contradicție cu sistemul de sprijin deja autorizat de Comisia Europeană pentru România prin Decizia CE nr. 4938/2011.

În atribuțiile ANRE stabilite prin Legea nr. 220/2008 intră acreditarea grupurilor/centralelor electrice aparținând producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie electrică pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi.

Reclamanta, titulară a Licenței de producere a energiei electrice nr. 1057/16.12.2011, a solicitat ANRE acreditarea CEE Grebanu pentru a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi, prin cererea înregistrată la ANRE sub nr._/14.12.2011.

În urma analizei efectuate de pârâta ANRE aceasta a constatat că pentru realizarea CEE Grebanu, S.C. E. C. S.R.L. a beneficiat suplimentar de un ajutor investițional în valoare de 22 218 197,61 lei acordat de Administrația Fondului pentru Mediu. în acest sens reclamanta a depus Contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. 158/N/13.04.2011. (depus la dosar).

În aceste condiții, ANRE a stabilit că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 88/2011 care prevăd regula reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi stabilit de lege în cazul centralelor electrice care au obținut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi, fiind în prezența unui cumul de ajutoare care justifică această reducere.

În cazul în speță ANRE a stabilit numărul de certificate verzi care i se cuvin reclamantei prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2) din Lege, conform mecanismului de reducere prevăzut la Anexa 11 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 42/2011.

Așadar, în baza raportului favorabil al departamentului de specialitate (anexat), în urma aprobării prin votul unanim al membrilor Comitetului de Reglementare al ANRE președintele ANRE a emis Decizia nr. 3198/16.12.2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. E. C. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

Așadar, față de obiectul cauzei deduse judecății, legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii actului administrativ - Decizia președintelui ANRE nr. 2793/31.10.2012 - rezidă din aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energie, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 și ale Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Actul normativ de legislație secundară care stabilește cadrul de reglementare pentru acreditarea grupurilor/centralelor electrice în vederea aplicării sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile stabilit prin Legea nr. 220/2008 denumit sistem de promovare prin certificate verzi este Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 42/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Solicitarea reclamantei de modificare a Anexei la Decizia nr. 3198/16.12.2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. E. C. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi în sensul de a i se aplica dispozițiile art. 6 alin. (2) și alin. (7¹) din Legea nr. 220/2008, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, este neîntemeiată, având în vedere următoarele argumente:

Art. 74 din Titlul I al Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 stipulează expres că aplicarea schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică și în cogenerare de înaltă eficiență se face după autorizarea acestora de către Comisia Europeană, în condițiile legii”.

Această prevedere este în acord cu art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care prevede că, „Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. In cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate".

Procesul de notificare și autorizare a fost finalizat prin adoptarea Deciziei Comisiei Europene nr. 4938/2011: Ajutorul de stat SA_ - România - „Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie". In consecință, sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de Legea nr. 220/2008 se aplică numai în forma notificată și autorizată prin Decizia nr. 4938/13.07.20J1 de către Comisia Europeană.

De altfel la punctul 7.7. din Decizie Comisiei Europene se stabilește că orice plan de refinanțare sau modificare a schemei de ajutor trebuie notificat Comisiei.

La punctul 2.8. din Decizia CE este stipulat faptul că sprijinul sub formă de certificate verzi poate fi cumulat cu un ajutor pentru investiții numai dacă numărul de certificate verzi va fi diminuat. Cu alte cuvinte, în cazul unui cumul de ajutoare de stat, respectiv ajutorul investițional pentru realizarea capacității energetice și cel constând în acordarea de certificate verzi pentru producerea de energie electrică în acea capacitate energetică, acest din urmă ajutor trebuie diminuat în baza unui algoritm și a unor factori de corecție pentru a exclude supracompemsarea activității de producere a energiei din surse regenerabile de energie. Se are în vedere în acest fel evitarea afectării negative a gradului de suportabilitate a plății facturii de energie electrică de către consumatorul final, care este cel ce suportă costurile suplimentare de producție ale producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie, prin prețul majorat al energiei electrice.

În acord cu aceste dispoziții comunitare, prevederile art. 6 alin. (7) it. b) din Legea nr. 220/2008 astfel cum a fost modificată și completată de O.U.G. nr. 88/2011, au introdus obligația reducerii de către ANRE a numărului de certificate verzi stabilit de lege în cazul centralelor electrice care au obținut suplimentar alte ajutoare de stat decât sistemul de sprijin prin certificate verzi, fiind în prezența unui cumul de ajutoare care justifică acesta reducere.

În cazul în speță, așa cum s-a învederat, reclamanta a beneficiat suplimentar de un ajutor de stat investițional pentru realizarea CEE Glebanu acordat de Administrația Fondului pentru Mediu în valoare totală de 22 218 197,61 lei.

Ulterior autorizării de către Comisia Europeană a sistemului de promovare prin certificate verzi, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 prin care au fost introduse o . modificări legislative care afectează sistemul de promovare prin certificate verzi în forma în care acesta a fost aprobat de Comisia Europeană.

Printre modificările legislative adoptate după momentul autorizării de către Comisia Europeană prin Decizia nr. 4938/2011 a sistemului de promovare prin certificate verzi se numără măsura exceptării de la reducerea de certificate verzi introdusă de dispozițiile art. 6 alin. (7¹) din Lege. Aceasta reprezintă o facilitate suplimentară acordată investitorilor din domeniul surselor regenerabile de energie aflată în evidentă contradicție cu sistemul de sprijin deja autorizat de Comisia Europeană pentru România prin Decizia CE nr. 4938/2011. Reiterăm Onoratei Curți faptul că, această măsură nu poate fi aplicată decât în urma notificării și autorizării de către Comisia Europeană în conformitate cu prevederile art. 93 alin. (3) din Tratatul CE și art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea UE. De asemenea, dispozițiile art. 74 din Titlul I al Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 instituie interdicția punerii în aplicare a schemelor de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie electrică și în cogenerare de înaltă eficiență fără autorizarea acestora de către Comisia Europeană. (

De asemenea, edificatoare în acest sens este și Infograma Comisiei Europene nr. 8346/10.10.2012 adresată Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană prin care autoritățile române sunt invitate, pe de o parte, să prenotifice modificările aduse schemei de ajutor prin Legea nr. 134/2012 și, pe de altă parte, să confirme faptul că acestea nu au fost implementate înaintea adoptării de către Comisia Europeană a unei poziții referitoare la aceste modificări.

Pe de altă parte la data emiterii deciziei contestate Legea nr. 134/2012 nu era adoptată.

In concluzie, pentru argumentele arătate în antecedență, învederează pârâta că, solicitarea reclamantei de modificare a Anexei la Decizia nr. 3198/16.12.2011 privind acreditarea CEE Grebanu aparținând S.C. E. C. S.R.L. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi în sensul de a i se aplica dispozițiile art. 6 alin. (2) și alin. (7¹) din Legea nr. 220/2008, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, este neîntemeiată.

De asemenea înțelege să invoce Decizia civilă nr. 2119 din 31 martie 2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care înalta Curte a statuat că „Judecătorul național devenit, după data de 1 ianuarie 2007 judecător comunitar, este obligat să aplice direct dreptul comunitar, dacă se constată incompatibilitatea dreptului național cu acesta, în virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar și al supremației acestuia.

Astfel, orice instanță națională (..) este obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare. (...)

In ceea ce privește raportul dintre legislația națională și legislația comunitară, Curtea a făcut aplicarea principiilor de interpretare, stabilite de Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg în jurisprudența sa, respectiv:

Principiul efectului direct al tratatelor, ceea ce înseamnă că dispozițiile Tratatului CEE au efect direct în dreptul intern (Hotărârea Curții din 5 februarie 1963, V. Gend en Loos c. Administrație der Belastingen);(...).

Un alt principiu de care instanța națională trebuie să țină seama este obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar. Astfel, orice instanță națională trebuie ca, într-o cauză ce intră în jurisdicția sa, să aplice dreptul comunitar în totalitatea sa și să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetățenilor și este obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare (Hotărârea Curții din 9 martie 1978, Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal)."

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins, ca tardivă, cererea reclamantei pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat în fapt că prin Decizia ANRE nr. 3198/16.12.2011 s-a dispus acreditarea CEE Grebanu, aparținând ., titular al licenței de producere a energiei electrice nr 1057 din 16.12.2011, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, conform Anexei ce face parte integrantă din decizie.

Curtea a constatat tardivitatea cererii. Dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 stabilesc faptul că deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data la care au fost notificate părților interesate.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat, raportat și la jurisprudența constantă a secției de contencios (file 77-81 din dosar) că acțiunea este tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta . cu sediul în Târgu M., .,județ M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI cu sediul în București, ..3,sector 2, ca tardivă.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. - C. I. D. Ș.

Red. M.C.I

Tehnored.D.Ș. /4ex

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3652/2013. Curtea de...		Anulare act administrativ. Decizia nr. 532/2013. Curtea de Apel... →

Obligaţia de a face. Sentința nr. 1490/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 1490/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI