Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 612/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 49/122/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.612
Ședința publică de la 11.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. I.
JUDECĂTOR - O. S.
JUDECĂTOR - V. N.
GREFIER - D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr.397/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimații pârâți INSPECTARATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE ( I.G.P.R), M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. FINANȚELOR PUBLICE, U. C. M. având ca obiect „litigiu funcționari publici”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea la 04.02.2013 și apoi pentru azi, 11.02.2013.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr. 1676/122 din 30.06.2010, reclamantul B. F. a chemat în judecată pe pârâții Centrul de Formare și Perfecționare a Personalului G., I. Județean de Poliție G. și I. G. al Poliției Române, solicitând anularea Dispoziției nr. S – 303 din 05.06.2009 și obligarea pârâtelor la determinarea în mod corect a elementului de calcul „spor de pericol deosebit”, plata drepturilor cuvenite cu titlu de „spor de pericol deosebit” ca diferență între nivelul stabilit de 15% și nivelul corect de 25%, actualizarea cu indicele de inflație.
Prin încheierea din data de 10. decembrie 2010 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului G. - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis spre repartizare aleatorie informatizată unui complet specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul Tribunalului G..
La data de 06.01.2011 a fost înregistrată cererea formulată reclamantul B. F. pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Prin sentința nr. 397/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul G. s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, tardivității, lipsei calității procesuale pasive a IPJ G., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și a pârâtului U. C. M., s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a respins acțiunea îndreptată împotriva pârâtului IPJ G. ca nefondată.
Se observă din economia legislației care reglementează activitatea funcționarilor publici cu statut special, nepublicate, că în ceea ce privește procedura de contestare a actelor administrative emise de șefii ierarhici este lăsată la latitudinea respectivului opțiunea de a parcurge o procedură administrativ –jurisdicționale fie de a se adresa direct instanței de judecată competente în condițiile dispozițiilor Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ pentru anularea sau revocarea actului administrativ.
Referitor la excepția tardivității depunerii cererii de chemare în judecată instanța a reținut că potrivit disp.art.11 din L.nr.554/2004 privind contenciosul administrativ termenul înlăuntrul căruia se poate solicita anularea unui act administrativ este de șase luni sau un an, după caz, de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.
În condițiile în care pârâtul IPJ G. arată prin adresa nr._/01.11.2011 că nu a putut identifica vreun document din care să reiasă că reclamantul a luat cunoștință de conținutul dispoziției nr.S303 din 05.06.2009 reiese că în continuare acesta se află în termenul de contestare a respectivei.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art.137 C.pr.civ. a respins excepțiile inadmisibilității și a tardivitatea cererii reclamantului .
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și U. C.-M. instanța le-a respins având în vedere că în ceea ce privește primul pârât acesta nu are calitatea de ordonator de credite iar în ceea ce îl privește pe ultimul acesta nu mai deține calitatea de funcționar în accepțiunea art.16 din L.nr.554/2004 privind contenciosul administrativ în cadrul instituției Centrul de Formare și Perfecționare a Personalului G. care de altfel a fost desființată.
Așa cum arată disp.art.16 alin1 din L.nr.554/2004 introducerea în cauză a funcționarului se face numai când se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere ceea ce nu este cazul în privința petitului acțiunii reclamantului.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtul IPJ G. instanța a constatat că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.I/0551 din 18.08.2010 privind reorganizarea IGPR și a unităților subordonate, cu aplicabilitate din 01.09.2010 CFPPG a fost desființat iar în acest context a fost emisă dispoziția IGPR nr.3896 prin care personalul a fost pus la dispoziția IPJ G. pe o perioadă de șase luni.
Mai constată instanța că prin dispoziția nr.170/31.08.2010 dată de către Inspectorul G. al Poliție Române patrimoniul centrului a fost preluat de către IPJ G. .
În aceste condiții, întrucât atât reclamantul fiind pus la dispoziția IPJ G. precum și patrimoniul CFPPG fiind preluat de către inspectorat s-a constatat că excepția invocată de către IPJ G. este nefondată .
Pe fondul cauzei instanța a constatat că potrivit dispoziției Directorului Centrului de Formare și Perfecționare a Personalului G. nr.S-3030 din data de 05.06.2009 începând cu data de 01.05.2009 un număr de ofițeri de poliție mutați în interes de serviciu la Poliția Română, prin dispoziția Inspectorului G. al Poliției de Frontieră Române nr.S-_/30.04.2009 au fost eliberați din funcțiile deținute anterior și au fost numiți, la reorganizare, în noul ștat de organizare al Centrului de Formare și Perfecționare a Personalului G., subordonat nemijlocit IGPR în funcțiile specificate în dreptul fiecăruia, la petiția nr.12 regăsindu-se reclamantul B. C. F., subcomisar, încadrat în funcția de ofițer specialist III, coeficient ierarhizare 4.20 și beneficiind de un spor de pericol deosebit în procent de 15 %
Reclamantul a contestat cuantumul acestui spor, solicitând să beneficieze de beneficiind de un spor de pericol deosebit în procent de 25 %, corespunzător atribuțiilor car îi revin, atribuții care sunt corespunzătoare notei-raport nr._/11.08.2008 a Inspectorului G. al Poliței Române privind categoriile de personal și cuantumul sporului de pericol deosebit în Poliția Română.
Instanța a constatat că potrivit acestui act sporul pentru pericol deosebit în cuantum de 25% se acordă unor anumite categorii de personal din cadrul Poliției Române, cu atribuții specifice, în care, potrivit fișei postului, reclamantul nu se încadrează.
Activitatea desfășurată de reclamant conform fișei postului este în cadrul compartimentului metodică, planificare și biblioteci și pentru care beneficiază de un spor de pericol deosebit de 15%.
În consecință, instanța a constatat că prin Dispoziția Directorului Centrului de Formare și Perfecționare a Personalului G. nr.S-3030 din data de 05.06.2009, în urma reorganizării reclamantul a fost încadrat practic în aceleași funcție și a beneficiat de același drepturi salariale, între care și sporurile echivalente procentual ca și cele deținute anterior.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant B. F. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii introductive, așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea cererii de recurs, se arată că sentința recurata este nelegala si netemeinica in raport de motivele prevăzute de art. 304. pct. 9 C.proc.civ., având in vedere următoarele:
În fapt, la data de 05.06.2009, a fost emisă Dispoziția S-303 din 05.06.2009 prin care recurentul reclamant a fost numit in funcția de „Ofițer specialist III" (funcție inexistentă în statul de organizare al Centrului de Formare și Perfecționare a Personalului G. C.F.P.P. G. ), funcție specificată la poziția 70 din statul de organizare al instituției.
La data întocmirii Dispoziției S-303 din 05.06.2009 în coloana 6 (șase) ,în rândul alocat pentru Subcomisar B. Florinei, (dispoziția este comună pentru mai mulți polițiști), a fost prevăzut „Spor de pericol deosebit în cuantum de 15%" .
Cu toate că recurentul reclamant a solicitat, în scris, un exemplar al dispoziției de numire S-303/05.06.2009, nici până la data introducerii acțiunii, nu a primit documentul solicitat.
La plata drepturilor salariale, recurentul reclamant a constatat că sumele ce le primesc cu titlu de „spor de pericol deosebit" sunt in cuantum de 15%.
Pentru remedierea situației, acesta s-a adresat, în scris ,conducerii instituției, prin plângerea prealabilă nr. 96 din 04.05.2010, însă situația a rămas neschimbată, iar răspunsul dat a fost nefavorabil.
Consideră recurentul ca fiind ilegală și abuzivă Dispoziția directorului C.F.P.P. G. nr. S-303 din 05.06-2009, cu privire la numirea sa pe funcție în ceea ce privește stabilirea drepturilor bănești stabilite ca "spor de pericol deosebit", având în vedere art. 16 alin. 1 din Constituția României; art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/31.08.2000 aprobată prin Legea nr. 48/16.01.2002, completată și modificată prin Legea nr. 324/14.07.2006; art. 21 alin. 1, alin. 2 al Notei - Raport_/15.08.2008; Nota-raport nr._/11.08.2008.
A precizat recurentul că este ofițer al Poliției Române, desfășurându-și activitatea într-o structură neoperativă. De asemenea, acesta este ofițer licențiat (categoria A), cu funcție de execuție (ca și ofițerul specialist I din cadrul compartimentului Metodică 7 Planificare și Biblioteci, compartiment în care își desfășoară activitatea începând cu data de 01.05.2009) și care primește "spor de pericol deosebit” în cuantum de 25%.
Începând cu data de 01.05.2009 a arătat recurentul că îndeplinește atribuții "de organizare, coordonare, colaborare, îndrumare, executare, control, conform fișei de post nr. 7367/07.09.2009 – Anexa control al activităților, măsurilor și acțiunilor în vederea îndeplinirii misiunilor specifice din structurile neoperative.
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul sunt nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, recurentul reclamant a fost încadrat în funcția de subcomisar de poliție prin Dispoziția nr.S303/5.06.2009, ocazie cu care i s-au stabilit drepturile salariale, inclusiv sporurile, ulterior încasând drepturile salariale (fila 82 fond) fără a contesta în termenul legal actul de stabilire a acestora, ci abia la 4.05.2010.
Recurentul mai susține că instanța de fond nu a constatat discriminarea sa, deși este singurul ofițer din cadrul Centrului de Formare și Perfecționare a Personalului G. căruia i s-a stabilit spor de 15%, în loc de 25%.
Curtea constată, din cuprinsul fișei postului recurentului că acesta este încadrat în funcția de subcomisar cu gradul profesional ofițer specialist II, și nu în funcția de comisar cu grad profesional ofițer specialist I, ca persoana cu care se compară, iar tratamentul discriminatoriu nu poate fi examinat decât în raport cu persoane aflate în situații identice sau similare, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de aceste împrejurări, în baza art.312 C.pr.civ. și art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr.397/10.11.2011 pronunțată de Tribunalul G. în contradictoriu cu intimații pârâți INSPECTARATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE ( I.G.P.R), M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. FINANȚELOR PUBLICE, U. C. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
TB G.
G. T.
Red. NV/Tehnodact. MGD/2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 532/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 90/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
