Despăgubire. Decizia nr. 1048/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1048/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 1687/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1048
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.03.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: R. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998, împotriva sentinței civile nr.2783/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți Ș. S. și D. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta – pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr._ /CA/2012, reclamanții Ș. S. și D. E. au chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 169.051, 22 lei reprezentând prima tranșă de 40% din suma stabilită prin Decizia A.N.R.P. nr.944/28.06.2011, sumă actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum comunicat de I.N.S., începând cu data de 28.06.2011, data emiterii deciziei și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Hotărârea nr.2288/25.11.2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București a decis acordarea compensațiilor bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului de la C. din 1940. Prin Decizia A.N.R.P. nr.944/28.06.2011 s-a validat hotărârea anterior menționată, dispunându-se plata de compensații bănești în valoare de 422.628,04 lei.
Deși reclamanții s-au adresat autorității publice pârâte, nici până la acest moment nu au primit sumele de bani la care erau îndreptățiți conform dispozițiilor legale speciale – art.38 alin.5 lit.c) din HG nr.753/1998. Mai arată că tăcerea administrației reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii lor și o nerezolvare culpabilă, iar neplata sumelor cuvenite este în contradicție cu principiul executării cu bună credință de către stat a obligațiilor ce îi revin și reprezintă o încălcare gravă a dreptului lor de proprietate, drept patrimonial protejat de art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, nesancționarea acestui comportament al autorității fiind de natură a le transforma dreptul într-unul iluzoriu, afectându-i însăși substanța.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004, Legea nr.9/1998, HG nr.753/1998.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Pârâta A.N.R.P., legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinta civila nr. 2783/19.06.2012, Tribunalul Bucuresti a admis acțiunea si a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 169.051,22 lei actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum, de la data de 28.06.2011 și până la data plății efective.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin Decizia nr.944/28.06.2011 a Vicepreședintelui A.N.R.P. (f.9) a fost validată Hotărârea nr.2288 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București la data de 25.11.2010 și s-a dispus plata de compensații în cuantum de 422.628, 04 lei către reclamanți.
La art.2 alin.1 din decizie s-a prevăzut că suma acordată cu titlu de compensație va fi eșalonată în conformitate cu art.38 alin.5 lit. c) din HG nr.753/1998 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestui text legal, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Așa cum reiese din interpretarea normei, plata se eșalonează pe parcursul a 2 ani consecutivi din care primul an este cel al emiterii dispoziției de plată, în speță 2011.
Din actele de la dosar reiese că, deși reclamanții au solicitat punerea în plată a deciziei emise (f.7,8), pârâta nu și-a îndeplinit obligația de efectua plata conform eșalonării prevăzute de art.38 alin.5 lit.c) din HG nr.753/1998.
În cauză nu a fost adusă de către pârâtă nici o dovadă în sensul că, în anul 2011, nu ar fi existat disponibilul necesar achitării primei tranșe, de 40%, din totalul compensațiilor.
În consecință, tribunalul constată că obligația de plată a primei tranșe a compensațiilor, în cuantum de 169.051,22 lei, este scadentă, astfel că pretenția reclamanților de obligare a pârâtei la efectuarea acestei plăți este întemeiată și va fi admisă, în baza dispozițiilor legale anterior citate și a art.1 alin.1, art.2 lit.i), art.8 alin.1 și art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cât privește pretenția de actualizare a sumei, acesta se justifică față de validarea cu întârziere a Hotărârii nr.2288/25.11.2010, astfel cum s-a statuat și prin Decizia Î.C.C.J. nr.XXI/19.03.2007, obligatorie pentru instanțe, astfel că, pronunțându-se în limitele învestirii, tribunalul va dispune actualizarea sumei de plată, de la data emiterii deciziei – 28.06.2011 (așa cum reclamanții au solicitat) și până la data plății efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, aratand ca aceasta este netemeinică si nelegală.
I. In temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007 Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 944/28.06.2011 prin care s-a validat Hotărârea nr. 2288/25.11.2010 adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"(...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
În consecință, dreptul reclamanților la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 944/28.06.2011 este afectat de o condiție. Nerealizarea acesteia, în speță nealocarea unor sume pentru plata despăgubirilor, conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004.
Până la sfârșitul anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate: 43.550.169,17 lei în anul 2007; 77.419.297,58 lei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009. Facem precizarea că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
>Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
>Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Aduce în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, unde se stabilește că, „având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P.. care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de fată parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
"222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar într-un număr de mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Este pe deplin conștienta de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul subscrisei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
II. Referitor la obligarea recurentei de a actualiza compensațiile stabilite prin Decizia nr. 944/28.06.2011, face următoarele precizări:
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 5 din H.G. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998."
Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca prin Decizia nr.944/28.06.2011 a Vicepreședintelui A.N.R.P. (f.9) a fost validată Hotărârea nr.2288 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București la data de 25.11.2010 și s-a dispus plata de compensații în cuantum de 422.628, 04 lei către reclamanți.
La art.2 alin.1 din decizie s-a prevăzut că suma acordată cu titlu de compensație va fi eșalonată în conformitate cu art.38 alin.5 lit. c) din HG nr.753/1998 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestui text legal, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Plata se eșalonează pe parcursul a 2 ani consecutivi din care primul an este cel al emiterii dispoziției de plată, în speță 2011.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de efectua plata conform eșalonării prevăzute de art.38 alin.5 lit. c) din HG nr.753/1998.
Condiționarea de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobată anual cu această destinație nu poate fi reținută, întrucât pe de o parte, s-ar ajunge ca acest drept să fie lipsit de conținut, iar pe de altă parte, hotărârea în cauză s-ar aplica în contradicția cu un act normativ cu forță juridică superioară.
Curtea apreciaza ca termenul rezonabil a fost depasit in cauza, iar neplata timp de mai multi ani consecutiv nu este justificata nici de incarcarea administrativa a paratei.
In caz contrar, s-ar interpreta legea de o manieră nesusceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a reclamantului, încălcându-se principiile care decurg din hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului date în cauzele Faimblat c. România și Katz c. România, respectiv dispozițiile art.6 al.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art.1 din primul protocol adițional la Convenție. Or, în raport de prevederile art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, mai puțin favorabile, precum în speță, au prioritate reglementările internaționale.
Pe de alta parte, in mod legal prima instanta a a obligat pârâta să plătească reclamantului suma rezultată din actualizarea despăgubirilor stabilite prin hot. nr. 11/2006 a Comisiei Județene calculată începând cu data de 14.12.2006 și până la data plății efective a celor două tranșe de 40% și 60%, de vreme ce reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu reprezentat de lipsa de folosinta a sumei de bani la care are dreptul.
De aceea, suma trebuie să fie actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective pe principiul reparării integrale a prejudiciului.
In mod legal prima instanta a dispus actualizarea sumei, față de validarea cu întârziere a Hotărârii nr.2288/25.11.2010, potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. XXI/19.03.2007, obligatorie pentru instanțe.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998, împotriva sentinței civile nr.2783/19.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți Ș. S. și D. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. U. D. V. D.
GREFIER
R. M.
Red. jud. B.V./2 ex./18.03.2013
Tribunalul București - Secția a IX-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud. fond. B. S.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3304/2013. Curtea de... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
