Despăgubire. Decizia nr. 2643/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2643/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2501/116/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2643
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 împotriva sentinței civile nr.1804/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații reclamanți P.-N. D., P. S., P. C., P. M., P. TINCUȚA, C. D., C. D. având ca obiect „ despăgubiri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți P.-N. D., P. S., P. C., P. M., P. TINCUȚA, C. D., C. D. prin avocat N. L. în baza împuternicirii avocațiale seria_/2012, lipsind recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații reclamanți au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că din partea recurentei pârâte s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul intimaților reclamanți învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Totodată solicită a se avea în vedere că recurenta pârâtă nu a acordat despăgubirile cuvenite reclamanților; cu privire la cheltuielile de judecată precizează că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ , reclamanții P.-N. D., CNP_, dom.in Calarasi, ., P. S., CNP_, dom.in loc.Constanta, ..7, jud.Constanta, P. C., CNP_, dom. in loc.Constanta, .,BI.FZ29, ., P. M., CNP_, dom. in loc.Constanta, ., BI.C3, ., ., P. TINCUTA, CNP_, dom. in loc.Calarasi, ., ., C. D., CNP_, dom. in loc.Constanta, ., ., ..26, jud.Constanta, C. D., CNP_, dom. in loc.Constanta, ., nr35, BI.L20, ., jud.Constanta, cu domiciliul procesual ales la CABINET "AVOCAT N. L.", cu sediul in loc. Calarasi, ..2O, jud.Calarasi au chemat în judecată pe pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietatilor -Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună:
- in baza dispozitiilor art. 6 alin.7 ultima teza din O.U.G. 25/2007 si art. 38 alin. 1 din H.G. 753/1998 ( articol introdus prin H.G. 1277/2007) obligarea paratei la: reactualizarea si plata sumei de 135.693,62 lei reprezentand transa a ll-a din despagubirile stabilite in cuantum de 226.156,03 lei prin Hotararea nr.2518/04.03.2004 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Bucuresti si validata prin Ordinul nr.3559/14.07.2005 a A.N.R.P., reactualizarea urmand a
se face de la 14.07.2005 -data nasterii obligatiei de plata pana la data platii efective;
- obligarea paratei la plata dobanzii legale a sumei de 135.693,62 lei reprezentand transa a ll-a a despagubirilor, acordarea dobanzii legale urmand a se stabili pe perioada 14.07.2005 pana la data efectuarii platii.
În motivarea acțiunii, reclamantii au arătat ca sunt beneficiarii compensatiilor acordate cu titlu de despagubiri conform art.l si 2 din Legea nr. 9/1998 prin Hotararea nr.2518/04.03.2004 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Bucuresti, aceste compensatii fiind stabilite la 226.156,03 lei la data validarii hotararii mentionate.
Ca urmare a validarii acestei Hotarari prin Ordinul nr.3559/14.07.2005 emisa de A. N. pentru Restituirea Proprietatilor, s-a dispus comunicarea catre ei atat a Ordinului de validare a hotararii initiale, cat si un inscris COMUNICARE in care se mentioneaza ca se va efectua plata primei transe a despagubirilor. Aceasta a fost efectuata in anul 2005, iar in anul urmator au solicitat plata transei a ll-a insa nu li s-a respectat acest drept.
Avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art.35 alin.4 lit.b, vicepresedintele ANRP-Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998 are ca atributie principala ,,dispune prin decizie plata despagubirilor " si intrucat art. 6 alin.7 din O.U.G. nr. 25/2007 dispune „ In baza deciziei de plata sau a hotararii judecatoresti definitive Directia Economica din cadrul ANRP efectueaza de indata plata compensatiilor banesti ", tinand seama si de faptul ca parata nu si-a indeplinit de bunavoie obligatia de plata, se considera indreptatiti a se adresa instantei cu prezenta cerere pentru obligarea paratei la plata transei a ll-a a despagubirilor deoarece a fost depasit termenul legal pentru plata.
Parata refuza plata transei a ll-a a despagubirilor, desi au solicitat in scris efectuarea acestei plati conform cererii anexate si a dovezii de comunicare, iar dispozitiile art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 prevad: "Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi". Deoarece prima plata trebuia efectuata de indata dupa emiterea Ordinului, deci in anul 2005, cea de-a doua transa trebuia achitata in anul imediat urmator.
Ca urmare, pentru transa a ll-a solicita sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei actualizate incepand cu data la care debitul devenise scadent, adica 01.01.2006, intrucat Legea nr.9/1998 prevede plata celor doua transe in doi ani consecutivi si nu la un an diferenta, adica la un an dupa plata primei transe.
Intrucat Legea nr.9/1998 este o lege ca reglementeaza despagubirile ce se cuvin persoanelor indreptatite, fiind astfel o lege de reparatie, parata ANRP avea obligatia legala sa respecte cu strictete termenele prevazute de lege, pentru a da eficienta scopului legii de reparatie si nu sa produca tergiversari la plata sau refuzuri de plata in vederea producerii unor noi prejudicii sau a perpetuarii pagubelor prin incalcarea obligatiei de plata care duce automat la nerepararea prejudiciului, care este scopul initial al legii de reparatie.
Astfel, dispozitiile legale trebuie interpretate, in lipsa unei mentiuni exprese care sa prevada diferenta de timp de un an intre data platii celor doua transe, ca fiind vorba de anul imediat urmator, incepand cu prima zi a anului, indiferent de data platii primei transe in anul anterior.
De aceea solicita ca instanta sa dispuna obligarea paratei la plata transei a ll-a reactualizata de la 01.01.2006- data la care s-a nascut obligatia paratei de a efectua plata celei de-a doua transe a despagubirilor, pana la plata efectiva, parata fiind obligata a achita prima transa in anul 2005 cand a fost emisa Decizia de validare.
De asemenea, solicita ca de la data de 01.01.2006 pana la data platii efective, sa fie acordata si dobanda legala aferenta sumei reprezentand transa a ll-a a despagubirilor, intrucat acestea trebuie acordate distinct si in cumul cu reactualizarea sumei cu inflatia, deoarece reprezinta institutii diferite si acopera prejudicii diferite.
Prin acordarea dobanzii se urmareste sanctionarea debitorului pentru executarea cu întarziere a obligaiției care ii incumba, pe cand prin actualizarea debitului se urmareste acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plații efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobanda urmareste acoperirea beneficiului nerealizat.
De altfel si practica judiciara a instantelor a stabilit admisibila aceasta cumulare a reactualizarii debitului cu inflatia si acordarea dobanzii legale, pentru a se acoperi in totalitate prejudiciul suferit de creditor prin neplata la termen a debitului de catre debitorul de rea-credinta.
In concluzie, reclamanții au solicitat să se dispună obligarea paratei la indeplinirea obligatiei de a face constand in plata sumei cuvenite actualizate si impreuna cu dobanda legala, conform celor mentionate si a Ordinului nr. 3559/14.07.2005 emis de A.N.R.P.
In drept, au fost invocate prevederile art. 6 alin. 7 din OUG 25/2004, art. 35 alin. 4, lit. b raportate la art. 38 alin. 1 din HG 753/1998 ( introduse prin HG 1277/2007 ), art. 7 alin. 4 si art. 8 alin. 2 din L 9/1998, art. 5 din HG 286/2004, art.l din Legea nr.554/2004 R.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată .
În motivarea solicitării s-a arătat în esență că potrivit art. 5 din Hotararea Guvernului nr.286/2004 "compensatiile se achita beneficiarilor esalonat, pe parcursul a doi ani consecutivi ( 40 % ) în anul în care se face plata și 60 % în anul următor, în limita sumelor aprobate cu această destinație în bugetul de stat .
Dispozitiile legale mai sus aratate se coroboreaza cu prevederile H.G. nr.1643/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor masuri financiare, referitoare la masuri de finalizare a aplicarii Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicata.
Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii, cetatenilor romani, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, astfel cum arata si titlu ei, este o lege de reparatie speciala, ale carei dispozitii sunt de stricta interpretare .
In ceea ce priveste obligarea la plata dobanzii legale aferenta sumei datorate, pârâta a arătat că Ordonanta Guvernului nr. 9 din 2000 (în vigoare la momentul emiterii Ordinului nr. 3559/2007 pana la data intrarii în vigoare a O.G. 13 din 2011, care a abrogat-o, respectiv pana la 01.09.2011), nu este aplicabila în cauza de fata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 9 din 2000, ce era în vigoare la momentul nasterii dreptului de plata, ,,in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractual, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzi, se va plati dobanda legala."
Însa, în Legea nr. 9/1998 sau în normele metodologice pentru aplicarea acesteia aprobata prin H.G. nr. 753/1998 completata si modificata prin H.G.1277/2007, nu exista nicio dispozitie legala în aceasta materie prin care sa se arate ca obligatia de plata este purtatoare de dobanzi. În schimb, prin art. 5 din H.G. 286/2004, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situatia în care nu se respecta termenele de plata ale compensatiilor banesti, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre InstitutuI N. de S. fata de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamna a încalca cadrul legal existent pe principiul conform caruia legea speciala deroga de la legea generala.
De asemenea Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii, cetatenilor romani, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, astfel cum arata si titlu ei, este o lege de reparatie speciala, ale carei dispozitii sunt de stricta interpretare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din documentele depuse la dosar, reclamanții sunt beneficiari ai dispozitiilor Legii nr. 9/1998 si posesori al Hotărârii nr. 2518 / 4.03.2004 emisă de Comisia de aplicare a legii nr. 9 București și validată prin Ordinul nr. 3559/14.07.2005 fiind îndreptățiți să li se plătească compensații de 226.156,03 lei .
Potrivit art. 8 alin. 2 din L 9/1998 plata despagubirilor trebuie efectuata pe parcursul a doi ani consecutivi incepand cu anul emiterii Deciziei de plata, in speta prima cota de 40% in primul an iar cea de a doua cota de 60% in anul următor .
Potrivit Deciziei nr. 21/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii -obligatorie- despagubirile trebuiau actualizate la data efectuarii platii pentru perioada de timp scursa intre momentul stabilirii despagubirilor de comisia judeteana si momentul platii efective ) .
Desi partea reclamantii au cerut pârâtei plata sumelor datorate, pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea formulată pentru plata drepturilor cuvenite, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Cum parâta nu și-a îndeplinit obligația de plata rezultă că actiunea reclamanților este întemeiată .
Apărările pârâtei referitoare la lipsa fondurilor bănești alocate anual cu această destinație, urmează a fi respinse ca neîntemeiate întrucât pârâta nu a dovedit în nici un fel această împrejurare în raport cu cererea formulată de reclamanți .
Pe de altă parte amânare plății de către debitor o perioadă foarte mare de timp poate duce la lipsirea de substanță a dreptului de proprietate privitor la suma de bani ce trebuia încasata, contrar prevederilor art 1 din protocolul nr. 1 la CEDO referitor la protectia dreptului de proprietate .
În acest sens este de reținut că prin Convenție nu se apără drepturi teoretice și iluzorii ci drepturi concrete și efective .
Decizia de acordare a drepturilor banesti este golită de conținut atâta timp cât acestea nu sunt plătite efectiv lucru ce impune admiterea actiunii .
Nu în ultimul rând mai este de reținut că plata efectivă a drepturilor bănești este o problemă de executare în materia căreia se analizează solvabilitatea debitorului, prin această acțiune nestabilindu-se decât o situație de fapt și anume aceea că parâta trebuie să plătească o anumită suma de bani reclamanților .
Pentru aceste motive, a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta să reactualizeze și să plătească reclamanților suma de_, 62 lei reprezentând tranșa a doua din despăgubirile stabilite prin Hotarârea nr. 2518 / 2004 emisă de comisia de aplicare a legii nr. 9 / 1998 Bicirești .
Reactualizarea se va face de la data de 14.07.2005 si până la data plății efective, plătindu-se totodata și dobânda legală ce reprezintă beneficiul nerealizat având ca temei legal raspunderea civilă delictuală ( art 998 – 999 c.civ. ) .
Privitor la actualizarea sumei s-a avut în vedere Decizia nr. 21/2007 a ICCJ pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 iar validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamanți.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat in fapt că reclamanții sunt beneficiari ai dispozitiilor Legii nr. 9/1998 si posesori al Hotărârii nr. 2518 / 4.03.2004 emisă de Comisia de aplicare a legii nr. 9 București și validată prin Ordinul nr. 3559/14.07.2005 fiind îndreptățiți să li se plătească compensații de 226.156,03 lei .
Potrivit Deciziei nr. 21/2007 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii -obligatorie- despagubirile trebuiau actualizate la data efectuarii platii pentru perioada de timp scursa intre momentul stabilirii despagubirilor de comisia judeteana si momentul platii efective ) .
Desi partea reclamantii au cerut pârâtei plata sumelor datorate, pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea formulată pentru plata drepturilor cuvenite, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998. (în concordanță cu art.5 din HG nr.286/2004). Conform Deciziei în interesul legii a ICCJ nr. XXI/2007: În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc: Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Curtea consideră că ANRP nu poate refuza plata acestor despăgubiri, deoarece sunt stabilite în mod irevocabil în favoarea reclamantei-intimate, or recurenta trebuie să asigure un buget corespunzător care să îi asigure îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Văzând disp. art. 304 cpciv., art.304/1 cpciv., art.305 cpciv., art.312-316 cpciv., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 9/1998 împotriva sentinței civile nr.1804/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații reclamanți P.-N. D., P. S., P. C., P. M., P. TINCUȚA, C. D., C. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul Călărași
P. A.
The.red.M.C.I
Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 14/2013. Curtea de... | Despăgubire. Hotărâre din 04-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
