Despăgubire. Decizia nr. 3013/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3013/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 21612/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3013
Ședința publică din 27.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3986/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. V., L. R., S. E., B. T. D., P. C., A. E., A. E. A., T. V., N. V. A. și TAMAZLICARE A. M. având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimații-reclamanți, toți, prin avocat G. B. M. cu împuternicire avocațială la fila 43 dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimații-reclamanți au depus prin registratură, la data de 18.06.2013, întâmpinare la precizările la recurs (1 exemplar), după care:
Avocatul intimaților-reclamanți depune la dosar dovada comunicării întâmpinării la precizările la recurs către recurenta-pârâtă ANRP.
Avocatul intimaților-reclamanți invocă și solicită admiterea excepției tardivității formulării precizărilor la recurs, acestea fiind depuse după 6 luni de la momentul la care puteau fi formulate și totodată pentru faptul că sunt motive noi de recurs. Apreciază că sunt incidente și prevederile art.306 alin.1 C., astfel încât motivul de recurs ce privește intervenirea OUG după 7 luni de la pronunțarea sentinței de fond, este nul absolut. Solicită admiterea celor două excepții invocate.
Curtea, deliberând asupra excepției tardivității și nulității precizărilor la recurs invocate de intimații-reclamanți le respinge ca neîntemeiate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recursul formulat.
Avocatul intimaților-reclamanți, cu privire la OUG nr.10/2013 invocată în precizările la recurs, arată că nu este aplicabilă speței de față, hotărârea de fond fiind deja pronunțată la momentul apariției acesteia. Instanța de fond s-a pronunțat pe cadrul legislativ d la momentul respectiv. Or OUG nr.10/2013 este o dispoziție nouă care ar încălca drepturile intimaților la un proces echitabil. Ar însemna și o incluziune a Statului în justiție. Este vorba de o situație favorabilă statului comparativ cu cea a intimaților. Mai arată și că existența bunului a fost constatată și validată, ulterior prin sentința definitivă pronunțată de instanță. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Depune concluzii scrise.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București la data de 12.06.2012, sub nr._, reclamanții L. V., L. R., S. E., B. T. D., P. C., A. E., A. E. A., V. Tamazlîcaru, Neghina V. A., Tamazlîcaru A. M. au solicitat obligarea pârâtei A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 238.289,788 lei, în termen de maxim 10 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești, reprezentând prima tranșă în cuantum de 40% din suma totală de 595.724,47 lei reprezentând compensații bănești acordate reclamanților în baza Hotărârii nr. 585/07.07.2011 a Comisiei Municipiului București, obligarea pârâtei la reactualizarea sumei cu rata inflației de la momentul emiterii hotărârii până la data plății efective a primei tranșe și obligarea la plata de daune cominatorii în sumă de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3986/18.10.2012, Tribunalul București – Secția a IX-a C. a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâta să efectueze plata către reclamanți a primei tranșe de 40% din totalul compensațiilor de 595.724,47 lei, actualizată cu indicele de creștere al prețurilor de consum până la plata efectivă, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe. A respins cererea privind plata de daune cominatorii, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin hotărârea nr.585/07.07.2011 emisă de Comisia mun. București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a fost aprobată cererea nr._/15.08.2003 depusă de L. V. și s-a propus acordarea de compensații bănești în valoare de_,47 lei numiților L. V., I. Nădejdea, A. S., N. V. A. și Tamzlîcaru A. M..
Deși reclamanții au solicitat pârâtei plata compensațiilor, această instituție nu a dispus efectuarea plății nici până la momentul introducerii acțiunii judecătorești.
Având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 precum și art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, tribunalul a constatat că pârâta nu a achitat reclamanților până la acest moment prima tranșă din totalul despăgubirilor ce le-au fost acordate, fără a justifica în mod rezonabil depășirea termenului legal, singurul argument prezentat în întâmpinare fiind insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentând despăgubiri scadente, printre care și cea datorată reclamanților.
Prin recunoașterea dreptului la despăgubire, neurmată însă, în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr. 290/2003, de punerea efectivă în plată a compensațiilor acordate, se creează și se menține o stare de incertitudine și de insecuritate juridică în domeniul legilor reparatorii, ceea ce este nepermis într-un stat de drept.
În consecință, având în vedere că a trecut mai mult de 1 an de la adoptarea hotărârii nr. 585/07.07.2011, tribunalul a constatat că pretenția reclamanților este întemeiată în ceea ce privește efectuarea plății primei tranșe din totalul despăgubirilor acordate.
Referitor la cererea reclamanților de actualizare a sumei în raport de indicele de creștere a inflației, tribunalul a constatat că este întemeiată în parte, fiind întemeiată cererea de actualizare, însă nu cu rata inflației, ci în raport de indicele de creștere al prețurilor de consum, față de prevederile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006.
În ceea ce privește perioada pentru care urmează să fie actualizată suma, având în vedere că această măsură este necesară pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerespectarea în mod nejustificat de către pârâtă a obligației de plată a compensațiilor acordate, suma urmează a fi actualizată începând cu data emiterii hotărârii, respectiv 07.07.2011 până la plata efectivă.
Totodată, tribunalul a stabilit un termen pentru executarea hotărârii de 10 zile care va curge însă de la rămânerea irevocabilă a sentinței, și nu de la pronunțarea acesteia, față de împrejurarea că aceasta nu este executorie, art. 20 alin.2 din Legea nr.554/2004 stabilind că recursul suspendă executarea.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la plata unor daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost întemeiată pe disp. art.24 alin.2 Legea nr. 554/2004, care au aplicabilitate în cazul neexecutării unei hotărâri irevocabile, situație care nu se regăsește în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtaA. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând în temeiul art.299 și urm., art.304 pct.9, art. 3041 C., admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, se arată că potrivit art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, or sumele care i-au fost alocate în acest sens sunt insuficiente. Menționează că sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește recurenta) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
În ceea ce privește cauza de față, recurenta arată că implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Intimații-reclamanți L. V., L. R., S. E., B. T. D., P. C., A. E., A. E. A., T. V., N. V. A. și TAMAZLICARE A. M. au depus întâmpinare la data de 26.04.2013 prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Recurenta-pârâtă ANRP a depus la data de 8.05.2013 precizări la recurs în sensul că solicită pronunțarea unei hotărâri care să aibă în vedere prevederile OUG nr.10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 precum și ale legii nr.393/2006.
Intimații-reclamanți L. V., L. R., S. E., B. T. D., P. C., A. E., A. E. A., T. V., N. V. A. și TAMAZLICARE A. M. au depus întâmpinare la precizările la recurs, la data de 18.06.2013, prin care au solicitat în principal, admiterea excepțiilor invocate (excepția tardivității formulării precizărilor la recurs, excepția nulității precizărilor la recurs și excepția inadmisibilității precizărilor la recurs), iar în subsidiar, respingerea recursului precizat ca neîntemeiat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, iar pe fondul cauzei va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 10/2013 plata despăgubirilor cuvenite potrivit legii 9/1998 și legii 290/2003 se face eșalonat pe o perioadă de 10 ani. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.”
Norma este de imediată aplicare, alineatul 2 referindu-se în mod explicit la modalitatea de plată a titlurilor emise anterior intrării în vigoare a legii și neachitate integral.
Dispozițiile legii noi sunt imperative astfel încât este nerelevant termenul la care au fost invocate de recurentă, motivul de casare fiind de ordine publică.
Având în vedere aceste dispoziții legale Curtea constată că nu mai subzistă obligația autorității de a achita înainte de anul 2014 parte din despăgubirile solicitate, motiv pentru care recursul va fi admis cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3986/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. V., L. R., S. E., B. T. D., P. C., A. E., A. E. A., T. V., N. V. A. și TAMAZLICARE A. M..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/2 ex
Tribunalul București, Secția a IX-a C.
Jud. fond, P. O. D.
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 4689/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3155/2013. Curtea de... → |
|---|
