Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4088/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4088/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 47/116/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.4088
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - V. HORTOLOEMI
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.358 din 07.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – reclamanți C. G., C. V., CRĂCIUMN N. și D. F..
P. are ca obiect – „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 09.10.2013, recurentul – pârât a depus note scrise și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din codul de procedură civilă reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ reclamanții C. G., C. V., C. N. și D. F. au chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-si îndeplinească obligația de „a face" în baza dispozițiilor art.7 alin. 3 coroborat cu art. 8 alin. 2 din Legea 9/1998, raportate la dispozițiile art. 6 alin. 7 din OUG nr. 25/18.04.2007 în sensul de a dispune prin decizie de validare/invalidare asupra hotărârii nr.4259/16.03.2012 emisă de Comisia mun. București de aplicare a Legii nr.9/1998, actualizând despăgubirile potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în funcție de indicele de creștere a preturilor de consum - în cazul în care decizia va fi de validare așa cum a stabilit I.C.C.J. prin Decizia nr. XXI/ 2007 sau motivând invalidarea - în cazul in care decizia va fi de invalidare.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt beneficiarii dispozițiilor Legii nr. 9/1998 si posesori ai hotărârii nr. 4259/16.03.2012 emisa de Comisia mun. București de aplicare a Legii nr. 9/1998, hotărâre prin care au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 439.094, 20 lei pentru averea autorilor lor C. D. si S., abandonată în Bulgaria în urma aplicării Tratatului semnat la 07.09.1940 la C. între România și Bulgaria. Au mai arătat reclamanții că deși au adresat paratei mai multe cereri (plângeri prealabile) prin care au solicitat emiterea deciziei pe cale administrativa pana la aceasta data, pârâta nu si-a îndeplinit aceste obligații.
Au solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod pr.civilă.
În dovedirea cererii reclamanții au depus înscrisuri.
În termen legal, pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității actualizării compensațiilor stabilite prin hotărârea nr. 4259/16.03.2012 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 9/1998 dreptul reclamanților la plata compensațiilor bănești se naște la momentul emiterii deciziei de validare emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților. Având în vedere că dosarul ce conține hotărârea nr. 4259/2012 emisă de Instituția Prefectului Municipiului București nu a fost analizat de Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, rezultă că nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor ce urmează a fi acordată beneficiarilor. De asemenea, a arătat pârâta că prin hotărârile emise Comisiile Județene/Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 se face o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, respectiv data emiterii Deciziei de plată a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Actualizarea cuantumului compensațiilor acordate, se efectuează în conformitate cu dispozițiile art. 5 din HG. nr. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează in condițiile Legii nr. 9/1998".
Precizează pârâta că, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plata ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată întrucât hotărârea nr. 4259/16.03.2012 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București se află în evidențele sale cu dosarele constituite la prefecturi în temeiul Legii nr. 9/1998. Această hotărâre, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor. Studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar după încheierea Tratatului de la C. din septembrie 1940 a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea compensațiilor a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile rămase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculului de către comisiile care au emis hotărârile.
Pentru o justă aplicare a legii, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 inițiază corespondență cu instituțiile competente urmând apoi propunerea de validare/invalidare înaintată Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, concretizată prin emiterea unei decizii. Decizia de plată cu precizările privind . aprobate sau decizia de invalidare a hotărârii cu motivațiile respective urmează să fie transmise beneficiarilor la domiciliu.
În drept, pârâta a invocat art. art. 115-118, art. 580 2, 580 3 C.pr.civilă, și prevederile Legii 9/1998 H.G. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr.1277/2007, C.E.D.O. art. 1.
Prin sentința civilă nr. 358/7.02.2013, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. G., C. V., C. N. și D. F. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A obligat pârâta să emită decizia de validare/invalidare a Hotărârii nr.4259/ 16.03. 2012 emisă de Comisia Mun. București de aplicare a Lg.9/1998.
A respins excepția prematurității actualizării compensațiilor, invocată de pârâtă.
A respins capătul de cerere privind actualizarea sumei de bani stabilită prin Hotărârea nr. 4259/16.03.2012 emisă de Comisia Mun. București de aplicare a Legii nr.9/ 1998.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 „în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior". Rezultă că actualizarea compensațiilor este strict dependentă de nivelul la care acestea au fost stabilite de către Comisia Centrală (în prezent pârâta ANRP) or, în cauza de față, obiectul cererii reclamanților rezidă tocmai în obligarea pârâtei ANRP la a emite o decizie de validare /invalidare a hotărârii Comisiei Mun. București emisă sub nr. 4259/2012. Prin urmare reclamanții nu sunt îndreptățiți a solicita actualizarea compensatiilor mai devreme de momentul în care pârâta se va pronunța asupra validității hotărârii Comisiei Mun. București.
Acțiunea reclamanților are ca obiect obligarea pârâtei ANRP la a soluționa dosarul de despăgubiri finalizat la Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București, prin Hotărârea nr. 4259/16.03.2012 în sensul validării sau invalidării acestei hotărâri printr-o hotărâre ulterioară și distinctă.
Reclamanții consideră că pârâta nu și-a executat în mod culpabil ce îi revenea conform Legii nr. 9/1998 deși a trecut un an de la pronunțarea hotărârii la Comisia Mun. București .
Având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, ale HG nr.361/2005 privind funcționarea ANRP, instanța a apreciat că sunt aplicabile și prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004 în sensul în care A.N.R.P., în virtutea atribuțiilor ce îi sunt conferite prin Legea nr. 9 /1998 și art. 2 din HG 361/2005 este obligată ca într-un termen rezonabil (depășit în cauza de față) să soluționeze dosarul de despăgubiri al reclamanților.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. G., C. V., C. N. și D. F. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta să emită decizia de validare/invalidare a Hotărârii nr.4259/ 16.03. 2012 emisă de Comisia Mun. București de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel București, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea nr. 4259/16.03.2012 a Comisiei Municipiului București se află în evidențele sale cu
dosarele constituite la prefecturi, în temeiul Legii nr. 9/1998. Această hotărâre, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor. Studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar după încheierea Tratatului de la C. din septembrie 1940, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea compensațiilor, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile rămase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculului de către comisiile care au emis hotărârile.
In momentul de față, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul ANRP soluționează dosare în care au fost emise hotărâri de către Comisiile județene/municipiului București în anul 2008.
A precizat că, în evidența Serviciului sunt înregistrate 2274 dosare în care nu au fost emise decizii de validare/invalidare.
Practica de soluționarea a dosarelor în ordine cronologică, respectiv data emiterii hotărârilor Comisiilor județene/municipiului București de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul ANRP a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera acestuia, principiul egalității exclude ca situațiile_comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului În care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că "principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență”.
De asemenea, a învederat instanței faptul că Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul ANRP a adoptat această procedură de soluționare a dosarelor în ordine cronologică prin luarea în considerare și a competențelor și procedurilor stabilite în privința instituțiilor implicate, a numărului mare de solicitanți și a resurselor materiale limitate de care dispune bugetul stat, pentru evitarea blocării funcționării mecanismului de restituire și a discriminărilor între solicitanți.
Pentru o justă aplicare a legii, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 inițiază corespondență cu instituțiile competente (Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Primării) cărora le solicita noi acte și relații de natură să clarifice situația din dosar, urmând apoi solicitarea avizului către Asociația Română a Victimelor Represiunilor Staliniste - Secția Cadrilater, urmează propunerea de validare/invalidare înaintată Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, concretizată prin emiterea unei decizii.
Decizia de plată cu precizările privind . aprobate sau decizia de invalidare a hotărârii, cu motivațiile respective urmează să fie transmise beneficiarilor la domiciliu.
De asemenea, a considerat că dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 care stipulează că "în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate" reprezintă un termen de recomandare.
Pentru toate aceste considerente a solicitat instanței de recurs respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de către reclamanții C. G., C. V., C. N. și D. F..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H.G. Nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 10/2013.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 4259/16.03.2012, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 a fost aprobată cererea nr._/4249/17.08.2005 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești moștenitorilor C. G., C. V., C. N. și D. F. pentru bunurile defuncților C. D. și S., trecute în proprietatea statului bulgar.
S-a constatat că valoarea totală a compensațiilor care se pot acorda efectiv este de 439.094,20 lei.
Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, recurenta-pârâtă avea obligația de a analiza eventualele contestații și de a valida sau invalida măsurile stabilite prin hotărârea sus-menționată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acesteia.
Contrar susținerilor recurentei-pârâte, termenul sus-menționat nu reprezintă un termen de recomandare, ci un termen legal imperativ, înăuntrul căruia se impunea ca aceasta să își îndeplinească obligația prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998..
Chiar dacă argumentele recurentei-contestatoare privind complexitatea procedurii ce trebuie urmată în vederea validării hotărârii sunt corecte, acestea nu pot justifica depășirea termenului prevăzut de lege cu mai mult de un an.
Deși a invocat în cuprinsul motivelor de recurs că procedura implică analiza actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă, desfășurarea unei corespondențe cu alte instituții pentru a solicita noi acte și relații iar apoi solicitarea avizului către Asociația Română a Victimelor Represiunii Staliniste – Secția Cadrilater, recurenta-reclamantă nu a prezentat dovezi care să confirme, în prezenta cauză, inițierea unor astfel de activități.
De asemenea, susținerile recurentei-reclamante privind existența altor cereri nesoluționate nu justifică nelucrarea dosarului intimaților-reclamanți timp de peste un an, fiind necesar ca procedura administrativă de stabilire și plată a despăgubirilor să se desfășoare într-un termen rezonabil care, în prezenta cauză, a fost depășit.
Pentru considerentele arătate, Curtea constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.358 din 07.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – reclamanți C. G., C. V., CRĂCIUMN N. și D. F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. V. H.
GREFIER,
S. Ș.
Red./tehn. C.R.I.
2 ex./2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3302/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2807/2013.... → |
|---|
