Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3286/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3286/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 106/93/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. A. și FISCAL
Decizia civilă nr. 3286
Ședința publică din data de 09.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: D. D. M.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți UAT . și C. L. DOMNEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1438/31.05.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. S. I. S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund recurenții-pârâți, prin avocat Nevoe N., cu împuternicire avocațială la fila 20 din dosar, și intimata-reclamantă, prin avocat V. F., care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea Curții, apărătorul recurenților-pârâți arată că nu înțelege să se înscrie în fals cu privire la înscrisurile depuse de partea adversă. Învederează că împotriva administratorului S.C. S. I. S.R.L. au fost formulate mai multe plângeri penale în legătură cu achiziția ce face obiectul prezentului dosar.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că susținerile reprezentantului recurenților-pârâți cu privire la formularea plângerilor penale sunt simple afirmații, neexistând nicio dovadă în acest sens la dosar, cu atât mai mult cu cât recurenții-pârâți nu ar avea niciun motiv să se plângă de administratorului societății, putând cel mult să formuleze plângere împotriva fostului primar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurenții-pârâți, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepțiilor invocate la judecata în fond, iar, în subsidiar, respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Domnești și a Consiliului L. Domnești, prin raportare la dispozițiile art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că are personalitate juridică . teritorială, primăria fiind doar o structură funcțională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică.
Cu privire la celelalte motive de recurs, arată că instanța de fond nu a motivat sentința atacată, procedând la o analiză superficială a materialului probator. De asemenea, arată că nu s-a încheiat niciun contract cu societatea intimată, iar facturile și avizele au fost semnate doar de către primar, fără a se ține seama de dispoziția nr. 119/07.04.2010 cu privire la evaluarea ofertelor depuse și atribuirea contractelor, astfel că simpla semnătură a primarului aplicată pe aceste înscrisuri nu poate produce efecte juridice.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că, astfel cum reiese și din înscrisurile depuse la dosar, între părți s-a încheiat contractul de achiziție publică nr. 3/21.04.2010, care a fost semnat și ștampilat, produsele fiind livrate conform procesului-verbal de recepție și a facturilor fiscale. Singurul aspect care ridică probleme vizează nesemnarea facturilor emise, aspect care însă a fost lămurit în fața instanței de fond, prin depunerea altor facturi, din care reiese că exemplarele rămase la primărie sunt semnate, iar cele primite de către părți sunt nesemnate, acestea fiind practica primăriei de la acea dată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de recureții-pârâți, arată că instanța de fond a respins-o în mod corect. Solicită obligarea recurenților-pârâți la plata plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei, sens în care depune la dosar chitanța nr._/07.09.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., reclamanta . a solicitat obligarea pârâților UAT ., PRIMĂRIA DOMNEȘTI, PRIN PRIMAR, C. L. AL COMUNEI DOMNEȘTI la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate acestora, precum și la plata penalităților de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâții contractul nr. 3/21.04.2010, în baza căruia a livrat marfă în valoare totală de_ lei, fiind emise facturile nr. 60/12.05.2010, în valoare de_ lei, nr. 58/04.05.2010, în valoare de_ lei, nr. 61/17.05.2010, în valoare de 58.905 lei, care nu au fost achitate, cu toate că au trecut doi ani de la data când au devenit scadente. A precizat că a livrat mărfurile contractate, așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție nr. 2/15.10.2010. A considerat că pârâții sunt obligați să suporte și plata penalităților de 0,5%, pentru fiecare zi de întârziere, până la data plății efective.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului O., iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1138/28.11.2012, Tribunalul O. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la data de 11.01.2013.
La data de 01.04.2013, reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat plata penalităților de întârziere în valoare de_ lei, calculate în baza contractului nr. 03/21.04.2010. Conform calculului pe care l-a depus, penalitățile sunt în valoare de 820,507 lei, dar, potrivit prevederilor legale, acestea nu pot depăși debitul de_ lei, decât dacă ar exista o mențiune expresă în acest sens în contract.
La data de 01.04.2013, pârâții au depus completare la întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a PRIMĂRIEI D. și a CONSILIULUI L. D., întrucât, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, . teritorială, este cea care are personalitate juridică, fiind reprezentata in justiție de către primar. Potrivit art. 77 din același act normativ, primăria este doar o structura funcțională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică, care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. De asemenea, au invocat și excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu a timbrat la valoarea sumei de_ lei plus penalități în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă.
Pârâții au mai arătat că, potrivit Legii nr. 215/2001 și OUG nr. 34/2006, contractele de achiziție publică nu pot fi întocmite fără parcurgerea unor etape prealabile și fără ca acestea să fie prinse în bugetul instituției. Arată că investiția respectivă și sumele de bani pretinse nu figurează înscrise în bugetul pe anul 2010. Din actele puse la dispoziție de către reclamantă se poate observa că acestea nu corespund realității și există dubii cu privire la veridicitatea și autenticitatea înscrisurilor, iar procesele verbale de recepție nu corespund cu tipizatele întocmite de primărie.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 1438/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Domnești și Primăriei Domnești, a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de_ lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, precum și suma de_ lei reprezentând penalități de întârziere, precum și suma de 5072 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calitatii procesuale a paratilor C. L. D. si P. D., tribunalul a reținut ca legitimarea procesuală pasiva presupune identitatea dintre parati si persoana obligata in temeiul raportului juridic dedus judecatii. În speță, acțiunea se întemeiază pe contractul de vanzare-produse nr. 23/21.04.2010, in care paratii figureaza ca parte in contract. Este adevarat ca nu se poate stabili cu certitudine cine anume si-a asumat obligatiile rezultate din contractul sus-mentionat, P. sau C. L., dar, cu toate acestea tribunalul retine ca actul juridic a fost semnat de catre primar, care este reprezentantul legal al acestor doua autoritati publice in relatiile cu tertii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut ca intre parti a intervenit contractul de vanzare-produse nr. 03/21.04.2010, in baza caruia s-au livrat paratelor mai multe produse (cablu iluminat, becuri, costume PSI import, cloramina pentru WC, cizme de protectie, tomberoane gunoi si stingatoare PSI), fiind emise facturile fiscale nr. 60/12.05.2010, 58/04.05.2010 si 61/17.05.2010, produsele fiind receptionate in baza procesului verbal de receptie nr. 2/15.10.2010.
Așa cum rezultă din interpretarea art. 1082 Codul civil de la 1864 (legea aplicabila spetei de fata), sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației. În prezenta cauză, reclamanta a dovedit relațiile contractuale cu pârâta și obligația acestuia din urma de a-i achita suma pretinsă. Odată ce s-a făcut dovada existenței unei obligații de plată în sarcina debitorului, acesta ar fi trebuit sa dovedească executarea obligației sale, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză. Chiar daca paratele au invocat neregularitati in atribuirea contractului sus-mentionat, tribunalul retine ca suntem in prezenta unui contract valabil, ce nu a fost contestat in conditiile art. 255 si urmatoarele din OUG nr. 34/2006, care nu a fost declarat nul sau reziliat. Prin urmare, in conditiile in care nu s-a invocat in aparare exceptia de neexecutare a contractului, tribunalul a reținut ca paratele sunt tinute de a achita pretul pentru produsele livrate.
În ceea ce priveste penalitatile de intarziere, tribunalul a reținut ca, potrivit art. 9 din contract, in cazul nerespectarii termenului de plata, contractantul este obligat sa plateasca penalizari de 0,5 % pe zi, conform legislatiei in vigoare. Cum partile nu au prevazut un termen de plata in contract sau in cuprinsul facturilor fiscale emise, rezultă că, în aplicarea regulii simultaneității de executare, dedusă din reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractele sinalagmatice, obligatia de plata a devenit scadentă la momentul emiterii facturilor fiscale, respectiv la data de 12.05.2010, 04.05.2010 si 17.05.2010. Prin urmare reclamanta este indreptatita a calcula penalitati incepand cu aceste date.
- Cererea de recurs, întâmpinarea și procedura în fața instanței de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 17.07.2013, au formulat recurs pârâții UAT .-Instituția Primarului și C. L. Domnești, prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței recurate, in sensul admiterii excepțiile invocate, iar, in cazul in care se va trece peste aceste excepții, respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, recurenții au arătat că instanța de fond a analizat superficial materialul probator administrat in cauza, întrucât, deși au făcut pe deplin dovada faptului ca nu a existat niciun contract încheiat cu reclamanta si, pe cale de consecința, marfa nu a fost livrata, totuși instanța de fond a reținut greșit ca nu s-a invocat excepția de neexecutare a contractului. A precizat că procesele verbale de recepție invocate de reclamanta nu corespund cu tipizatele întocmite de primărie, ceea confirma faptul ca marfa la care face referire contractul in cauza nu a fost livrata niciodată. Procesele verbale depuse de reclamanta sunt semnate doar de primarul G. T., deși, conform dispoziției nr. 119 din data de 07.04.2010, s-au constituit comisii pentru evaluarea ofertelor depuse pentru atribuirea contractelor de achiziții publice in anul 2010 si comisia pentru recepția contractelor de achiziții publice in anul 2010. De asemenea, conform acestei dispoziții, recepția se făcea de către G. T., in calitate de președinte, M. C., in calitate de secretar, I. M., C. D. si A. P., în calitate de membrii ai comisiei, iar restul proceselor verbale depuse la dosar pentru contractele ce au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale respecta cele menționate in dispoziția in cauza. Au mai precizat că aspectele arătate mai sus sunt dovedite pe deplin cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv extras din Registrul de intrare ieșire al primăriei pentru lunile martie si aprilie 2010, hotărârea nr. 6/29.03.2010 privind aprobarea bugetului local pe anul 2010 si hotărârea 22/31.08.2010 privind rectificarea bugetara a bugetului Primăriei comunei Domnești, dispoziția 119/07.04.2010.
Totodată, recurenții au arătat că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Domnești si a Consiliului L. Domnești, în condițiile în care, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, . teritoriala, este cea care are personalitate juridica, fiind reprezentata in justiție de către primar. Potrivit art. 77 din același act normativ, primăria este doar o structura funcționala cu activitate permanenta, fara personalitate juridica, care duce la indeplinire hotărârile Consiliului L. si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, recurenții au mai arătat că, potrivit Legii nr. 215/2001 și OUG nr. 34/2006, contractele de achiziție publica nu pot fi întocmite fara parcurgerea unor etape prealabile si fara ca acestea sa fie prinse in bugetul instituției. Or, aceasta investiție si sumele de bani pretinse nu figurează înscrise in bugetul pe anul 2010.
Au mai precizat că din actele puse la dispoziție de către reclamanta se poate observa ca acestea nu corespund realității si există dubii cu privire la veridicitatea si autenticitate lor, cu atat mai mult cu cat aceasta susține ca au fost înregistrate in primărie contractele si facturile respective, insa din Registrul de intrari/lesiri pe lunile martie/aprilie nu figurează alte contracte decât cele in care s-a respectat întreaga procedura prevăzuta de legislația în vigoare pentru încheierea contractelor de achiziție publica.
În final, recurenții au arătat că soluția instantei de fond este nemotivata, întrucât, desi aceasta se întinde pe mai multe pagini, in realitatea conține doar susținerile pârâtilor, iar, in ceea ce privește soluția propriu-zisa, instanța se mulțumește la a motiva lapidar, în doar doua fraze.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 267,50 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar.
În dovedire, recurenții nu au depus la dosar înscrisuri noi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 07.08.2013, intimata-reclamantă S.C. S. I. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nedondat.
În motivare, a arătat că există instanța de fond a reținut în mod corect relațiile contractuale dintre părți, dovadă fiind contractul nr. 3/21.04.2010, în baza căruia au fost emise facturile fiscale nr. 60/12.05.2010, nr. 58/04.05.2010 și nr. 61/17.05.2010. Contractul s-a încheiat în baza comenzii nr. 10/23.04.2010, semnată și stampilată de primarul T. G..
A mai arătat că după livrarea tuturor mărfurilor din contract, în data de 15.10.2010 s-a făcut recepția acestora, la care au participat 5 persoane, respectiv primarul de atunci, viceprimarul Boscu, care acum este primar, secretarul primăriei si alte două persoane, precum și reprezentantul societății, fiind încheiat procesul-verbal nr. 02/15.10.2010.
A învederat că originalele facturilor foscale au rămas la primarul de atunci, fiindu-i restituit originalul roșu, pe care a omis să-1 semneze, deși l-a ștampilat, această metodă de lucru fiind des uzitată în cadrul primăriei. A menționat că cele trei facturi au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Referitor la motivul de recurs care vizează procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice, a învederat că această problemă nu îi poate fi imputată, deoarece a fost anunțată că a avut cea mai bună ofertă. A învederat că . nu participă la ședințele consiliului local și nici nu are vreo legătură cu deciziile luate de acest organ administrativ, iar procedura de atribuire este exclusiv atributul unității pârâte.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 308 din Codul de procedură civilă.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, astfel cum au fost argumentate de recurenții-pârâți.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, invocat de recurenți la pct. 4 din cererea de recurs, Curtea constată că sentința recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată, fiind respectate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Contrar celor susținute de recurenți, Curtea constată că instanța de fond a prezentat argumentele de fapt și de drept relevante în cauză, care au determinat-o să pronunțe soluția de respingere a excepției invocate de pârâți și de admitere a cererii de chemare în judecată, astfel încât nu poate fi primit acest motiv de recurs.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat, întrucât hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, contrar celor susținute de recurenți, instanța de fond a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Domnești și a Consiliului local al comunei Domnești, Curtea subliniind că în materia contenciosului administrativ nu are relevanță personalitatea juridică, specifică dreptului privat, ci capacitatea de drept public (capacitatea administrativă), respectiv prorogativa de emitere a actelor administrative, care este prezentă atât în cazul Primăriei comunei Domnești, cât și a Consiliului local al comunei Domnești. Prin urmare, nu are relevanță împrejurarea invocată de recurenți, și anume că primăria, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, este o simplă structură funcțională, fără personalitate juridică. Esențial în cauză este că atât Primăria, cât și C. local Domnești sunt părți în contractul de vânzare-cumpărare de produse nr. 3/21.04.2010, având capacitate de drept public. Prin urmare, este neîntemeiat argumentul prevăzut la pct. 2 din cererea de recurs.
De asemenea, contrar celor susținute de recurenți la pct. 1 din cererea de recurs, Curtea constată că soluția pronunțată pe fondul cauzei este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect existența unei relații contractuale între părți, executarea obligației asumate de către intimata-reclamantă (livrarea bunurilor) și neexecutarea obligației de plată de către recurenții-pârâți.
Aceste împrejurări de fapt au fost reținute în mod corect pe baza înscrisurilor depuse la dosarul de fond, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de produse nr. 3/21.04.2010 (semnat pentru Primărie și C. local Domnești de către primarul comunei), comanda de produse nr. 10/23.04.2010 (semnată din partea Primăriei Domnești de către primar), procesul-verbal de recepție a produselor livrate nr. 2/15.10.2010 (semnat din partea Comisiei de recepție de către primarul comunei), facturile fiscale nr. 58/04.05.2010, nr. 60/12.05.2010 și nr. 61/17.05.2010 (purtând ștampila Primăriei Domnești).
Prin urmare, nu poate fi primită susținerea recurenților, în sensul că instanța de fond a analizat în mod superficial materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost dezvoltată la pct. 1 din cererea de recurs. În realitate, instanța de fond a reținut în mod corect, în urma coroborării înscrisurilor aflate la dosar, că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. 03/21.04.2010, în baza căruia s-au livrat și recepționat mai multe produse (cablu iluminat, becuri, costume PSI import, cloramină pentru WC, cizme de protecție, tomberoane gunoi și stingătoare PSI), fiind emise trei facturi fiscale, în legătură cu care nu s-a făcut dovada achitării până la acest moment. În această ordine de idei, instanța de fond a reținut corect că, potrivit art. 1082 din Codul civil de la 1864, sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației. În cauză, intimata-reclamantă a dovedit existența obligației de plată în sarcina recurenților-pârâți, iar aceștia nu au probat executarea plății.
În ceea ce privește aspectele arătate la pct. 3 din cererea de recurs, respectiv invocarea unor neregularități în atribuirea contractului sus-menționat, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauză și nu pot fi imputate intimatei-reclamante, tribunalul reținând în mod corect că actul administrativ bilateral reprezentat de contractul nr. 3/2010 este valabil, nefiind anulat sau reziliat până la acest moment.
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate, astfel cum au fost argumentate de recurenții-pârâți, sunt neîntemeiate și că sentința recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2000 lei (din totalul onorariului de apărător de 4000 lei, conform chitanței nr. 28/07.09.2013 aflată la fila 25), apreciind că onorariul total solicitat de intimată este disproporționat față de munca efectiv prestată de avocat în combatarea recursului, prin raportare la complexitatea redusă a cauzei (recurs-pretenții contractuale), neadministrarea de probe noi, actele procedurale întocmite în cauză (întâmpinare) și chestiunile de drept supuse dezbaterii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de formulat de recurenții-pârâți UAT . DOMNEȘTI și C. L. AL COMUNEI DOMNEȘTI, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1438/31.05.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. S. I. S.R.L., cu sediul în P., județul O..
În baza art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, obligă recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamante, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2000 lei, din totalul onorariului de apărător de 4000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. M. P. C. D. D. M.
GREFIER
B. M.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 11.10.2013.
Judecător fond: L. G. A., Tribunalul Ilfov.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5544/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2488/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
