Despăgubire. Decizia nr. 4182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 3096/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4182
Ședința publică de la data de la 14.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998) împotriva sentinței civile nr. 2267/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași- Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți CUȘU S., C. E. R., C. G. și C. A. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-reclamanți prin avocat S. C. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului. Consideră că primele două motive de recurs invocate de recurenta-pârâtă –lipsa fondurilor bănești și numărul mare de litigii în care această autoritatea publică este parte – nu se regăsesc în nicio dispoziție legală și sunt nefondate.Referitor la cel de al treilea amotiv invocat de recurenta-pârâtă, actualizarea cuantumului compensațiilor acordate, învederează că, în opinia sa, aceasta s-a dispus corect din luna mai 2005, având în vedere argumentele instanței de fond și dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție. Hotărârea privind obligația de a aștepta 60 de zile să validareze hotărârea, astfel încât în mod corect hotărârea fiind emisă în februarie 2004 s-a dispus la 1 mai 2004 validarea acestor despăgubiri. Cel de al patrulea motiv de recurs îl reprezintă onorariul avocatului, consideră acest motiv derizoriu.
Pentru toate acestea, solicită respingerea recursului și cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr. 438/11.10.2013 reprezentând onorariu avocat.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ reclamanții Cușu S., C. G., C. E. R., și C. A. T. au chemat în judecată pe pârâta A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/98), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 190.392,18 lei,actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum din mai 2004 la data plații efective a sumei; obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei pe zi întârziere de la data formulării prezentei cereri până la data plații efective a sumei datorate cu titlu de daune cominatorii și obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat cerere potrivit dispozițiilor Legii 9/98 si prin Hotărârea Comisiei Județene Călărași 32/26.02.2004 li s-au acordat compensații bănești în sumă de 190.392,18 lei de pe urma autorului Zgura Foți. Ulterior aceasta hotărâre a fost validată prin Decizia nr. 838/26.03.2009, sens în care au primit o comunicare de la pârâtă prin care le aducea la cunoștință această situație, precum si faptul că suma de bani acordată, respectiv 190.392,18 lei, urma sa le fie achitată potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv suma de 76.156,87 lei reprezentând procentul de 40% urma să fie plătit în același an cu data validării, iar diferența de 60% urma sa fie achitată anul următor.
Au mai arătat reclamanții că sumele nu au fost achitate nici până în prezent deși au formulat cereri în acest sens, precizând că deoarece suma nu a fost achitata integral, ci s-a ales varianta achitării acesteia fracționat,în doi ani consecutivi, potrivit dispozițiilor art. 5 din H.G. 286/2004 si art. 8, alin. 2 din Lega 9/98, aceasta suma urmează sa fie achitată actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum din mai 2004, până la data achitării efective a sumei.
În drept au invocat dispozițiile Lg. 9/98, art.2 din Legea 554/2004, art. 5 din H.G. 286/2004.
Prin sentința civilă nr.2267 din 17.12.2012 Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 190 392,18 lei actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu luna mai 2004 până la plata plății efectiv; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei/zi întârziere cu titlul de daune cominatorii începând cu data de 29.11.2012 până la data plății efective a sumei datorate; a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 744 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță reține că cererea reclamanților vizează actualizarea compensațiilor bănești acordate prin Hotărârea nr. 32/26.02.2004 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea L. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 6674/02.11.2006 și, consecvent sentința civilă nr. 1235/2007 a Tribunalului Călărași, modificată prin Decizia nr. 838/2009 emisă de ANRP.
Așa cum însăși pârâta admite prin întâmpinarea depusă la 20.12.2012, suma nu a fost achitată reclamanților la momentul introducerii cererii deși are caracter cert, lichid și exigibil și este cuvenită reclamanților fiind respectate întru totul prevederile L.9/1998.
Conform art. 8 alin.2 din L.9/1998, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul stabilit prin hotărâre de validare, în caz contrar suma urmând a fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data emiterii si până la plata efectivă.
În același sens, al despăgubirii integrale și efective a fost de altfel pronunțată în RIL sub nr.21/2007 de către ICCJ și decizia care obligă la actualizarea valorii de despăgubire atât pentru perioada dintre data hotărârii Comisiei județene și cea a validării cât și pentru intervalul scurs în continuare până la data încasării efective a despăgubirilor de către reclamanți.
Relativ la daunele cominatorii se reține că ne aflăm însă în prezenta unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de recunoaștere a unui drept de către pârâta ANRP, nu este identificabilă o culpă certă și nescuzabilă a pârâtei, modalitatea de despăgubire integrală și efectivă a reclamanților rămânând cea menționată la paragraful anterior.
Așa fiind instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Cușu S., C. G., C. E. R., C. A. T. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (Serviciul pentru Aplicarea L.9/1998) și a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 190 392,18 lei actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu luna mai 2004 până la plata plății efective.
În baza art. 274 C.pr.civilă a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 744 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând modificarea în tot a sentinței civile criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta afirmă că dreptul reclamantei la plata despăgubirilor este afectat de o condiție. Nerealizarea acesteia, în speță nealocarea unor sume pentru plata despăgubirilor, conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 9/1998 sunt publice, fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Până la sfârșitul anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul - principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate:_,17 lei în anul 2007; 77.419.297,58 lei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009.
În ceea ce privește actualizarea creanței, recurenta afirmă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.5 din HG nr.286/2004, astfel că în mod nelegal a procedat instanța fondului, actualizând creanța reclamantei peste prevederile actului normativ citat.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
În raport de pretențiile reclamanților referitoare la actualizarea cuantumului compensațiilor acordate, recurenta invocă dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, recurenta solicită admiterea recursului formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, urmând a fi respins ca atare.
Pentru a decide astfel, curtea constată că prin hotărârea nr. 32/26.02.2004 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Lg. 9/1998 validată prin decizia nr. 838/26.03.2008 emisă de pârâta ANRP, au fost acordate despăgubiri actualizate în cuantum de 190.392,18 lei din care prima tranșă de 40% trebuia să fie achitată în anul validării hotărârii, urmând ca diferența reprezentând tranșa de 60% să fie achitată în cursul anului următor.
Cum validarea hotărârii Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Lg. 9/1998 a fost efectuată la data de 26.03.2009, este evident că tranșa de 40% trebuia achitată în anul 2009, iar tranșa de 60% trebuia plătită în anul 2010.
Conform art. 38 al.5 lit.c din HG nr. 753/1998 compensațiile bănești stabilite prin decizia de plată se achită beneficiarilor eșalonat în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel 40% în primul an și 60% în anul următor.
In ceea ce privește temeinicia acțiunii reclamanților, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a statuat că refuzul pârâtei de a efectua plata celei de a doua tranșe a compensațiilor bănești acordate in temeiul Legii nr. 9/1998, este unul nejustificat prin raportare la data emiterii hotărârii și la data formulării prezentei acțiuni, precum și de argumentele invocate de către pârâta referitoare la lipsa disponibilităților bănești.
Curtea reține că reclamanții, titulari ai unui drept de creanță, dețin un“bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, de care sunt lipsiți pe o perioadă a cărei durată depinde în mod exclusiv de criteriul referitor la disponibilitățile financiare ale statului.
Având în vedere aceste considerente, se analizează cererea din prisma aplicării art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția E.D.O.: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional (...)". In jurisprudența sa, C.E.D.O. a hotărât că deși art. 1 nu prevede în mod expres, din ansamblul reglementării și principiile generale ale dreptului internațional rezultă condiția indemnizării rezonabile a proprietarului în situația privării de bunul său.
Criteriul referitor la existența disponibilităților financiare este stabilit în considerarea unor rațiuni de interes public, care rezultă din întreg ansamblul reglementării privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor subiecților din sfera de referință a Legii nr.9/1998, având în vedere numărul persoanelor care trebuie indemnizate, complexitatea lucrărilor administrative necesare, impactul economic semnificativ.
Însă Curtea constată că termenul stabilit de legiuitor - pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40 % în anul în care se face plata și 60 % în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat -este unul sub condiție ce depinde în întregime de voința celui obligat la plată, echivalând cu o amânare „sine die" (fără termen).
Față de aceste considerente Curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii ca urmare a constatării refuzului nejustificat de plată de către instanța de fond este una legală și temeinică.
În ceea ce privește actualizarea creanței, curtea va înlătura criticile recurentei pârâte, constatând că prin sentința civilă recurată instanța fondului a făcut o corectă aplicare a decizei XXI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, astfel că sunt lipsite de pertinență trimiterile recurentei la prevederile art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, aplicabile exclusiv în situația în care hotărârile comisiilor locale sunt validate în termenul de 60 zile, prevăzut de art.7 alin.3 din aceeași lege.
În egală măsură, soluția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este legală, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.274 C.proc.civ.
Față de aceste considerente, curtea varespinge ca nefondat recursul civil de față și în temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., va obliga recurenta la plata sumei de 992 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs(onorariu avocațial, conform chitanței depusă la dosarul cauzei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998) împotriva sentinței civile nr. 2267/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași- Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți CUȘU S., C. E. R., C. G. și C. A. T., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 992 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
PreședinteJudecător Judecător
R. M. VladuHorațiu PătrașcuGheza A. F.
Grefier
M. H.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 978/2013. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 5115/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
