Despăgubire. Decizia nr. 5115/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5115/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 7039/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5115
Ședința publică de la 18.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva Sentinței civile nr. 545/06.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamanta H. M.-M. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în cauza având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde intimata – reclamantă, prin avocat substituent A. Edward T., care depune la dosar delegație de substituire din partea avocatului titular P. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 15.11.2013, prin serviciul registratură, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de ședință, în două exemplare, precum și o cerere prin care solicită introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, după care:
Curtea dispune introducerea în cauză, în calitate de recurentă-pârâtă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, aceasta a preluat atribuțiile fostei CCSD, operând astfel o transmisiune de drept a calității procesuale.
Totodată, comunică intimatei-reclamante un exemplar al notelor de ședință.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs, inclusiv din perspectiva incidenței Legii nr. 165/2013 în cauză.
Intimata–reclamanta, prin avocat, solicită respingerea recursului. Consideră că Legea nr. 165/2013 se aplică în cauză, lăsând la aprecierea instanței consecințele incidenței noului act normativ.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 545/06.02.2013, Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca lipsite de obiect, iar pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. M.-M. în contradictoriu cu cele două pârâte și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 625/2007 și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, după expirarea perioadei de suspendare prevăzută de OUG nr. 4/2012. Totodată, a admis excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și/sau a titlului de conversie și acordarea despăgubirilor în numerar și a respins aceste capete de cerere ca prematur formulate. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la capetele de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și acordarea despăgubirilor în numerar este lipsită de obiect, atâta timp cât prin aceste capete de cerere nu se formulează nicio pretenție concretă față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum rezultă din cererea precizatoare depusă de reclamantă la dosar la data de 19.11.2012.
De asemenea, instanța a respins ca lipsită de obiect șiexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu privire la capătul de cerere având ca obiect emiterea titlului de despăgubire, constatând că acesta este formulat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, prin Dispoziția nr. 625/2007, Primăria Comunei C. din Față a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în suprafață de 0,50 ha și construcții, situat în ., județul D..
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul aferent au fost înaintate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Curtea a reținut că potrivit art. 16. alin. 1 cap. 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces - verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” .
Conform art. 16 alin. 21 din același act normativ, „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.
Art. 16 alin. 4 prevede că „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”.
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 5 din legea menționată „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Analiza dispozițiilor legale menționate relevă, în opinia primei instanțe, că autoritatea pârâtă nu are competența legală de a exercita controlul asupra dispozițiilor emise de autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Astfel, singura autoritate abilitată de art. 16 alin. 21 din Legea nr. 247/2005 să verifice legalitatea dispozițiilor autorităților administrației publice locale este prefectul, care exercită controlul de legalitate.
Potrivit art. 16 alin. 4 din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor verifică numai legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
În consecință, prin cenzurarea legalității dispoziției autorității administrației publice locale, sub aspectul îndreptățirii persoanei notificante de a primi despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a depășit limitele de competență stabilite de legiuitor.
În cauza dedusă judecății, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a stat în pasivitate în ceea ce privește parcurgerea etapelor procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor la care reclamanta este îndreptățită urmare a Dispoziției nr. 625/2007, solicitând Primăriei Comunei C. din Față informații abia la data de 17.10.2012, după data introducerii prezentei acțiuni și la aproximativ cinci ani de la data înregistrării dosarului aferent acestei dispoziții la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea a constatat că deși Legea nr. 247/2005 nu impune un termen de soluționare a cererilor, neparcurgerea etapei evaluării și implicit, neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubite, într-un interval destul de mare în raport de data înregistrării dosarului la Comisie, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei Comisia Centrală îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
În consecință, Curtea a concluzionat că motivele invocate de pârâtă în susținerea refuzului de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire sunt neîntemeiate și se circumscriu noțiunii de refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantei.
Totodată, a constatat că la data de 15.03.2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012, care la art. 1 prevede suspendarea pe o perioadă de 6 luni, a emiterii titlurilor de despăgubire, precum și a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Ulterior, prin Legea nr. 117/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012, intervalul de 6 luni a fost prelungit până la data de 15.05.2013.
În consecință, a impus pârâtei să-și îndeplinească obligațiile instituite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească după expirarea termenului prevăzut de OUG nr. 4/2012.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că reclamanta a fost vătămată în dreptul de a beneficia de o soluționare efectivă a cererii de acordare de despăgubiri într-un termen rezonabil, în baza art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției nr. 625/2007 și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire după expirarea termenului de suspendare prevăzut de OUG nr. 4/2012.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și/sau a titlului de conversie și acordarea despăgubirilor în numerar, Curtea a reținut că potrivit art. 18 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Conform art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
De asemenea, în art. 182 lit. a din HG nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare.
În raport de aceste dispoziții, s-a reținut că emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este prevăzută sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen de 15 zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune ale persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri.
Totodată, în raport de obiectul capetelor de cerere analizate și având în vedere data soluționării acțiunii, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. III din OUG nr. 62/2010 intrată în vigoare din 1 iulie 2010, care prevăd că pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea" - listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea, fiind aplicabile și dispozițiile art. 111 alin. 3 din O.U.G. nr. 62/2010 în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată cu prioritate în condițiile art. 182 alin. 5 din HG nr. 128/2008.
Prin Legea nr. 117/2012 termenul de suspendare prevăzut de art. III din OUG nr. 62/2010 a fost prelungit până la data de 15.05.2013.
În concluzie, Curtea a reținut că emiterea titlului de plată și plata efectivă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează cu respectarea dispozițiilor art. 182 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune, precum și cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 62/2010, modificată, conform cărora, emiterea titlurilor de plată este suspendată până la data de 15.05.2013.
Totodată, în cauză nu a fost emisă o decizie a Comisiei Centrale reprezentând titlu de despăgubire acordată reclamantei, iar aceasta nu figurează în baza de date a ANRP - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, cu dosar de opțiune, potrivit procedurii administrative prevăzută de art. 181 - art. 187 din Legea nr. 247/2005 - Titlul VII.
În consecință, Curtea a admis excepția prematurității capetelor de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată și/sau a titlului de conversie și acordarea despăgubirilor în numerar, și a respins aceste capete de cerere ca prematur formulate.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata penalităților de întârziere, apreciind că acordarea acestora în vederea executării obligațiilor stabilite prin hotărâre nu este necesară, întrucât pentru obligarea pârâtei la executarea unei hotărâri pronunțate în contencios administrativ există reglementată procedura de executare prevăzută de dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ.
În motivare a arătat, în esență, că termenul rezonabil de soluționare a cererii nu a fost încălcat, dosarele fiind soluționate în ordinea înregistrării lor și ținându-se seama de perioada de suspendare a procedurilor instituită prin OUG nr. 4/2012, cu modificările ulterioare, în raport de care acțiunea apare ca fiind prematur formulată.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, entitate înființată prin Legea nr. 165/2013, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această autoritate a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 165/2013, apreciind că orice cerere de chemare în judecată referitoare la soluționarea dosarelor de despăgubire formulată înainte de împlinirea termenului de 60 de luni de la . legii noi, prevăzut pentru soluționare, este prematură. În subsidiar, a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată, față de abrogarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, context în care dosarele urmează a fi soluționate potrivit Legii nr. 165/2013.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de față îl reprezintă solicitarea reclamantei de obligare a autorității publice pârâte la realizarea evaluării și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Sub acest aspect, se constată că, deși la data sesizării instanței cadrul legislativ în materie de stabilire și acordare a despăgubirilor era reprezentat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la soluționarea cauzei fiind avute în vedere dispozițiile acestui act normativ, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, noile dispoziții legale sunt aplicabile inclusiv în cauza de față, având în vedere obiectul acesteia, în sensul că procedura de analiză a dosarului administrativ al intimatei-reclamante, de competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, va respecta exclusiv dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013, urmând a se parcurge următoarele etape: verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, validarea sau invalidarea deciziei entității deținătoare prin care s-a propus acordarea de măsuri compensatorii și aprobarea punctajului, emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, urmată de procedura de valorificare a punctelor, în condițiile aceleiași legi, prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională sau în numerar.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, „Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens, cum este situația în speță, procedura administrativă nu poate fi decât cea prevăzută de noua lege, aceasta urmând a fi finalizată în termenul de 60 de luni de la data intrării în vigoare, instituit de art. 34 alin. 1 din lege pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
D. în ipoteza în care, sub imperiul vechii legi, cuantumul despăgubirilor a fost aprobat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, se va mai emite titlul de despăgubire de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și, ulterior, titlul de plată, de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, plata efectivă urmând a se face în termenul și în condițiile legii noi, potrivit art. 41 alin. 1-4.
Or, nu aceasta este situația în speță, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul intimatei-reclamante, înregistrat la CCSD, fiind abia în etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, iar în prezent nemaiexistând cadrul legal pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum se solicită prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față.
Pe cale de consecință, în actualul context legislativ, ținând seama totodată că procedura de evaluare a imobilelor și de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată în perioada 15.03.2012 – 15.05.2013, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 117/2012, Curtea constată că refuzul recurentei-pârâte Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 a devenit unul justificat.
Având în vedere aceste motive de fapt și de drept ce atrag netemeinicia acțiunii, subsumate motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât țin de aplicarea legii, ce poate fi invocat oricând, devine inutilă analiza celorlalte critici cu privire la sentința atacată formulate prin cererea de recurs, acestea vizând o procedură administrativă ce nu mai este în vigoare.
Cât privește aprecierea recurentei-pârâte Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în sensul că adoptarea Legii nr. 165/2013 atrage prematuritatea acțiunii, aceasta nu poate fi primită, întrucât, la data sesizării instanței, dreptul subiectiv pretins de intimata-reclamantă era născut și actual, fiind dedus judecății refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, iar intervenția unor evenimente legislative ulterioare nu poate atrage prematuritatea cererii de chemare în judecată, ci influențează soluționarea pe fond a cauzei, respectiv aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului autorității de a acționa.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul autorității publice pârâte, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în tot, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate în contradictoriu cu fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva Sentinței civile nr. 545/06.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă H. M.-M. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca nefondată, în tot.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. D. M. B. C. P.
GREFIER,
M. G.
Red.MB/03.02.2014
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 559/2013.... → |
|---|
