Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 559/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 559/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 7237/2/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 559
Ședința publică de la 6 februarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul K. M. în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI ILFOV.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 16 ianuarie 2013, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 23 ianuarie 2013, 30 ianuarie 2013 și apoi la, 6 februarie 2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 25.09.2012 sub nr._ s-a inregistrat cererea reclamantului K. M. prin care a chemat in judecata pe paratul I. G. PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI ILFOV pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de returnare si sa fie obligat paratul la prelungirea dreptului de sedere temporara pe teritoriul Romaniei.
In fapt, reclamantul a aratat ca a venit in Romania la 4.01.2012 in vizita la fratele sau care locuieste de 8 ani in aceasta tara.
La scurt timp a cunoscut-o pe sotia sa, M. D. T., iar dupa o perioada de timp de 3 luni de zile s-au casatorit pe baza afecțiunii si respectului dintre ei.
In urma interviului si discuțiilor purtate, precum si in urma anumitor verificări s-a constat căsătoria dintre reclamant si numita M. D. T. ca fiind doar o căsătorie de conveniența, sens in care s-a dispus si refuzarea prelungirii dreptului de ședere in România.
Considera ca Decizia este una abuziva, incheind o căsătorie reala si nu doar de conveniența. Locuieste împreuna cu sotia sa in . inainte de a fi incheiata căsătoria dintre părți.
De la inceput a dat dovada de consecventa si de un comportament constructiv privind intemeierea acestei familii, bazata pe înțelegere, dragoste si respect reciproc si nu a intocmit actul de căsătorie doar pentru un motiv de a sta împreuna doar de conveniența, asa cum se susține in decizia emisa de parata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 63 si 83 din OUG nr. 194/2002.
In dovedirea cererii sale reclamantul a depus decizia contestata.
La 31.10.2012 paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata, si actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
La termenul din 28.11.2012 au fost admise pentru reclamant probele cu inscrisuri si martori.
La 16.01.2013 reclamantul a depus inscrisuri, adeverinta primarie, declaratiile unor vecini, fotografii de la cununia civila.
La acelasi termen au fost audiati martortii Goaima C. si Taramboaca A. si au fost audiati reclamantul si sotia acestuia, declaratiile fiind atasate la dosarul cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Prin cererea sa reclamantul a contestat decizia paratului nr._/7.08.2012 prin care s-a dispus obligarea reclamantului de a parasi teritoriul Romaniei in baza art. 82 al. 3 lit b din OUG nr. 194/2002 deoarece a fsot refuzata pelungirea dreptului de sedere temporara deoarece s-a constat existenta unei casatorii de coniventa.
Prin urmare relevant in cauza este a se stabili daca intradevar reclamantul a incheiat casatoria cu scopul de a ramane in Romania sau pentru intemeierea unei familii.
In decizia contestata nu sunt indicate aspectele care l-au determinat pe parat sa considere casatoria incheiata de reclamant cu numita M. D. T. ca fiind una de coniventa, aceste aspecte reiesind din intampinare si din refertatul din 7.08.2012 (filele 23-25) si nota raport din 16.07.2012 (filele 26-27).
Au fost reliefate o . inadvertente din declaratiile reclamantului si sotiei sale insa instanta apreciaza ca aceste neconcordante sunt minore si sunt consecinta faptului ca intradevar reclamantul nu cunoaste limba romana, iar sotia acestuia nu cunoaste limba materna a reclamantului.
Astfel estential este faptul ca sotia reclamantului cunoaste numele parintilor reclamnatului, desi nu le pronunta corect, stie ca tatal reclamantului este decedat, cunoaste ca reclamantul are mai multi frati si surori, gresind doar numarul fratilor cu unu.
Nici nepotrivirile din declaratii referitoare la momentul la care s-au intalnit, la momentul in care s-au hotarat sa se casatoreasca nu sunt majore ci reprezinta practic propriile aprecieri ale fiecarei parti raportat la timpul trecut de atunci.
Intre sfarsitul lunii ianuarie si data aproximativa de 19 ianuarie, ca data cand partile s-au cunoscut nu este o diferenta de natura a crea suspiciuni in privinta realitatii datei ori a sinceritatii reclamantului ori sotiei acestuia.
Aceasi diferenta mica se constata si in privinta datei de la care cei doi au declarat ca s-au mutat impreuna, la persoanele indicate ca fiind participante la cununie.
Si in privinta vestimentatiei se retine ca diferentele nu sunt substantiale, deoarece este adevarat ca sotia a purtat o bluza rosie, dar pe deasupra avea o bluza neagra cu broterie, astfel ca declaratia unui barbat, a reclamantului, ca era imbracata in negru este pe deplin justificata.
F. de aceste aspecte nu se poate retine sustinerea paratului din intampinare ca nu cunosc date privind familia celuilalt ori ca nu se cunosc bine.
Este adevarat ca cei doi nu cunosc o limba inteleasa de amandoi si astfel au dificultati in comunicare, fapt ce a determinat in mod evident si lipsa unor cunostinte aprofundate despre celalalt partener, insa acest aspect singur nu poate duce la concluzia ca reclamantul si sotia acestuia nu au incheiat casatoria din dorinta de a convietui impreuna, de a intemeia o familie ci doar cu scopul ca reclamantul sa ramana in Romania.
De asemenea in intampinare se face referire si la verificarile efetuate la domiciliul declarat, dar instanta retine un aspect esential din procesul verbal din 23.05.2012 (fila 28 din dosar) si anume acela ca o vecina l-a recunoscut pe reclamant ca fiind sotul numitei D. T. si ca acestia locuiesc impreuna.
Aceasta sustinere adusa la cunostinta ORI era suficienta sa reliefeze faptul ca in lipsa unei comunicari adecvate, datorate necunoasterii de catre reclamant a limbii romane, ori a unei limbi care sa fie cunoscuta de acesta si sotia sa, totusi cei doi locuiesc impreuna ca sot si sotie.
Si martorii audiati nemijlocit de instanta au sustinut ca reclamantul si sotia acestuia locuiesc impreuna, gospodaresc impreuna, merg impreuna la o ruda, aspecte relevante pentru demonstrarea unei vieti de familie.
Atat cei implicati cat si vecinii au dat declaratii ce concorda in privinta faptului ca sotia reclamantului ingrijeste de o batrana, iar reclamantul mai merge la fratele sau ramane acasa si munceste in curte.
Intre timp s-a constatat ca reclamantul a mai invatat cuvinte in limba romana, insa dificultatile de comunicare exista inca, insa acest aspect nu este un impediment in existenta unei casatorii reale cu un cetatean roman, mai ales in contextul in care toate probele administrate indica faptul ca reclamantul si sotia acestuia locuiesc si gospodaresc impreuna.
Constitutia Romaniei la art. 26, stabileste ca autoritatile trebuie sa respecte si sa ocroteasca viata de familie.
De asemenea se retin si dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care ocrotesc viata de familie.
F. de aceste dispozitii, si atata timp cat nu este dovedit fara niciun dubiu ca reclamantul a incheiat casatoria doar cu scopul de a ramane in Romania, considerarea casatoriei reclamantului ca fiind una de coniventa incalca dreptul acestuia la viata de familie.
Un simplu dubiu asupra caracterului efectiv al casatoriei determinat in principal de faptul ca reclamantul si sotia acestuia nu cunosc inca o limba in care sa comunice nu poate justifica considerarea casatoriei ca fiind una de coniventa, deoarece afectiunea si dorinta de a convietui impreuna sunt aspecte relevante pentru o viata de familie efectiva.
Ori din probele administrate rezulta ca reclamantul si sotia acestuia locuiesc si gospodaresca impreuna, fapt ce constituie reliefarea in plan material a afectivitatii si dorintei de a fi impreuna ca o familie.
Prin urmare se constata netemeinica si nelegala decizia atacata atat sub aspectul considerarii casatoriei reclamantului ca fiind una de coniventa cat si a refuzului de a prelungi dreptul de sedere temporara a reclamantului pe teritoriul Romaniei pentru acest motiv si in baza art. 63, 81-84 din OUG nr. 194/2002 si 1, 10 si 18 din legea nr. 554/2004 va admite actiunea reclamantului si va anula decizia contestata emisa de parat, obligand paratul sa prelungeasca dreptul de sedere temporara a reclamantului pe teritoriul Romaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul K. M., cu reședința în ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, . nr. 5 – 7, sector 2, reprezentat de I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, . C. nr. 15 A, sector 5.
Anulează decizia de returnare nr._/7.08.2012.
Obligă pârâtul să prelungească dreptul de ședere temporară a reclamantului pe teritoriul României.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
Red. CP – 2 ex.
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 16 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror V. D. C..
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul K. M. în contradictoriu cu pârâții I. G. PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect „litigiu străini ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul K. M., personal și asistat de avocat din cadrul Cabinetului de Avocat „G. E.”, cu împuternicire avocațială la dosar, și pârâtul I. pentru Imigrări al Județului Ilfov, prin consilier juridic V. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin avocat, depune un set de înscrisuri, comunicând un exemplar pârâtului, prin consilier juridic. Solicită audierea în calitate de martori a numiților T. A. și Goaimă C., prezenți la acest termen.
Se audiază martorii reclamantului, declarațiile fiind atașate la dosar.
Se ia interogatoriu din oficiu reclamantului și numitei M. D. Tudorița, soția reclamantului, răspunsurile fiind consemnate la dosar.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei de returnare nr._/7.08.2012 urmând a se reține, în urma analizării probelor administrate în cauză, că între el și cetățeana română, M. D. Tudorița nu a fost încheiată o căsătorie de conveniență.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată urmând a se constata existența unei căsătorii de conveniență. Arată că reclamantul nu cunoaște limba română, între cei doi soți nu există comunicare, locuiesc la două adrese, cu ocazia controalelor a fost găsit acasă când unul, când celălalt.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației și menținere a deciziei contestate ca fiind temeinică și legală, căsătoria încheiată între cei doi soți fiind una de conveniență.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 23 ianuarie 2013.
Dată în ședința publică de la 16 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
P. C. M. C.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 23 ianuarie 2013
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 30 ianuarie 2013.
Dată în ședința publică de la 23 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
P. C. M. C.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 30 ianuarie 2013
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 6 februarie 2013.
Dată în ședința publică de la 30 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
P. C. M. C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5115/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4824/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
