Pretentii. Decizia nr. 1732/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1732/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 3215/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1732
Ședința publică de la 18.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR C. C. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. și DGFP T. împotriva sentinței civile nr. 816 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 25.09.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. E. și cu pârâta și chemata în garanție deopotrivă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 29.03.2013, din partea intimatului – reclamant înscrisurile solicitate de instanță prin citația emisă legal, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 18 dosar.
Curtea, constatând că prin ambele cereri de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 816/25.09.2012 Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. a hotărât următoarele:
- a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâți;
- a admis cererea formulată de reclamantul I. E., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V., Direcția Generală a Finanțelor Publice T., Administrația F. pentru Mediu București și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu București și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 2.087 lei, taxă de poluare, cu dobânda fiscală.
- a respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. – a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /15.06.2012, reclamantul I. E., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleoman, Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. și chematul în garanție Ministerul Mediului și Pădurilor – Administrația F. de Mediu, a solicitat obligarea acestora la restituirea taxei de poluare în sumă de 2.087 lei, cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că înmatricularea în România a unui autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru al UE, unde s-a plătit deja o taxă de poluare, nu poate fi supusă unei noi taxări de același gen, încălcându-se principiul dublei impuneri.
Nefiind în ipoteza unei prime înmatriculări, ci a unei înmatriculări subsecvente în România, nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din OUG nr. 50/2008, ci art. 90 din Tratatul UE.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 504//2004, art. 16 și art. 148 din Constituție, art. 25, art. 28 din Directiva 92/12, 90/CE.
Pentru dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 6-11.
În prealabil, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie emisă de pârâta A.F.P. – Roșiorii de V., iar o cerere de chemare în judecată cu un asemenea obiect nu poate fi promovată decât după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1) din Legea nr. 554/2004, cerință nerealizată de reclamant.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a susținut că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită prin decizia nr. 4357/28.06.2008 – fila 9, însă potrivit art. 8 alin. 6-7 din H.G. nr. 686/2008, instituirea taxei de poluare se face de unitățile Trezoreriei statului, aflate în subordinea direcțiilor generale județene ale finanțelor publice.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru că potrivit art. I – 33 alin. 1) din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană, obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor prin care se asigură obținerea rezultatului.
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rezultă că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare.
Totodată, taxa de poluare nu poate fi restituită decât în situațiile expres prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, situații care nu se regăsesc în cauza de față.
Pârâta a chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu întrucât restituirea taxei de poluare urmează a se face din contul acesteia, deschis la unitățile de trezorerie județene.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâți instanța a reținut că potrivit jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale regulile care guvernează rambursarea sumei în discuție sunt regulile naționale, însă restituirea taxelor încasate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
Prin urmare, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.24/14.11.2011 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, autoritățile naționale fiscale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile naționale aflate în culpă.
Nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prealabile, nici nu se poate pune problema că cererea reclamantului este formulată în afara termenului de prescripție mai ales că art. 117 alin. 1) lit. d) din codul de proc. fiscală este termen distinct pentru acțiunile cu un asemenea obiect.
Analizând cererea în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 4357/28.06.2008 – fila 9, pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Roșiori de V. a calculat în sarcina reclamantului o taxă de poluare în valoare de 2.087 lei, pentru înmatricularea în România a unui autovehicul deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene la data de 13.02.2005, taxă plătită de reclamant cu chitanța nr._/28.06.2010 – fila 6.
Potrivit prevederilor art. 90 paragraful 2 Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela al realizării obiectivelor prevăzute la art. 23-25, adică realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Interdicția reglementată de art. 90 din Tratat vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În condițiile în care taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat, nu se poate pune problema că taxa în discuție discriminează în mod direct.
Numai că, așa cum a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 – T. versus statul român, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, formă a discriminării care se poate aprecia prin lipsa de neutralitate a taxei de poluare.
Or, Curtea a constatat că sub acest aspect reglementarea făcută prin OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate se caracterizează printr-o vechime și o uzură importante, sunt expuse unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, această reglementare a taxei de poluare are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Din această perspectivă, potrivit prevederilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare ale OUG nr. 50/2008.
Cu privire la cererea de chemare în garanție prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 69 alin. 1) din codul de proc. civilă, o asemenea cerere are de esență posibilitatea ca în cazul când ar cădea în pretenții, partea să se poată desdăuna de la chematul în garanție pentru a preîntâmpina astfel afectarea negativă a patrimoniului său.
A apreciat prima instanță că, în cauza de față nu se poate pune problema producerii unui efect negativ în patrimoniul pârâtei întrucât operează principiul simetriei juridice, adică taxa a fost încasată în contul chematului în garanție și tot din acest cont se și restituie, nicidecum din contul pârâtei.
În considerarea motivelor care preced în baza art.117 alin.1) lit. d) și art.124 din Codul de procedură fiscală, art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive, tardivității și inadmisibilității și a admis cererea reclamantului în sensul că a obligat pârâtele să-i restituie suma de 2.087 lei cu dobânda legală, respingând, ca nefondată, cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. și DGFP T..
În argumentarea recursului său recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. a susținut în esență că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct 9 Cod procedură civilă).
Conform art. 21 alin (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezulta atat conținutul, cat si cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând in:
a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
b)dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, in condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii."
S-a arătat că, în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere că Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului și nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de intimatul reclamant I. E., ca neîntemeiată.
In drept, prezentul recurs se întemeiază pe art. 299-316 Cod procedura civila.
În motivarea recursului său, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T. a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive a DGFP T., întrucât în cauză, nu existentă identitate intre persoana sa si persoana față de care se pretinde a fi obligată în raportul juridic dedus judecații.
S-a arătat că,DGFP T., nu poate fi parte in aceasta cauza, întrucât se solicita restituirea sumei de 5.441,16 lei, suma ce este stabilita printr-un act administrativ emis de către Administrația Finanțelor Publice A., in raza căreia își află domiciliul reclamantul, AFP A. fiind autoritatea fiscală care a emis decizia de calcul a taxei de poluare a cărei restituire se solicita.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant întrucât, potrivit legislației fiscale prevede plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România este în mod legal datorată.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea va admite ambele recursuri pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește recursul formulat de DGFP T. Curtea observă că într-adevăr, această autoritate fiscală nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este parte a raportului juridic fiscal dedus judecății, taxa de poluare fiind calculată și încasată de AFP Roșiorii de V. după cum rezultă din Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 4357 din 28.06.2010 ( fila 9 dosar TB) precum și din chitanța pentru încasarea de impozite și taxe . nr._ existentă la fila 6 dosar TB, motiv pentru care, recursul acestei autorități va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP T. și respingerii acțiunii față de aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la recursul formulat de AFP Roșiorii de V., recursul va fi admis însă pentru alte considerente decât cele învederate de această autoritate în motivele dezvoltate în cadrul cererii de recurs.
În cauză este necontestat că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea celor două pârâte la restituirea taxei de poluare în sumă de 2.087 lei, cu dobânda legală, cerere motivată de caracterul discriminatoriu al prevederilor OUG nr. 50/2008 care au condus la impunerea acestei taxe în raport cu prevederile art. 90 ale Tratatului CE.
De asemenea necontestat este și faptul că, pentru autoturismul marca Dacia L. având . UU1LSDAEF43547643, fabricat în anul 2010 pentru care reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 2,087.00 încasată de Trezoreria Municipiului Roșiorii de V. și a cărei restituire s-a solicitat în cauza de față, nu a mai fost înmatriculat anterior într-un stat membru al UE.
Or, caracterul discriminatoriu al acestor prevederi legale poate fi invocat doar în situația autoturismelor second-hand, achiziționate dintr-un stat membru al UE și înmatriculate pentru prima data în acel stat pentru care, la înmatricularea aceluiași autoturism în România se pretinde plata acestei taxe, ceea ce nu este cazul în speța de față întrucât, din actele cauzei rezultă că autoturismul pentru care s-a achitat taxa de poluare este un autoturism nou, taxa fiind legal încasată.
Prin urmare, cererea reclamantului este lipsită de temei legal, urmând să fie respinsă, ca atare.
Pe cale de consecință, Curtea va menține soluția tribunalului de respingere a cererii de chemare în garanție formulată de autoritatea publică pârâtă.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 312 alin.1,2,3 din codul de procedură civilă va admite recursurile formulate de DGFP T. și de AFP Roșiorii de V. și va proceda în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. și DGFP T. împotriva sentinței civile nr. 816 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 25.09.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. E. și cu pârâta și chemata în garanție deopotrivă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP T. și respinge acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge, ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu ceilalți pârâți. Menține soluția de respingere a cererii de chemare în garanție. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. C. C. C. C. M. M. V.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CRM.
TEHNORED. M.L.
JUD. FOND. M. M.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4824/2013. Curtea de Apel... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
