Despăgubire. Decizia nr. 4444/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4444/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 8340/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4444
Ședința publică de la 24.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR împotriva sentinței civile cu nr. 540/27.01.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. G. O. și intimatul-pârât A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă V. G. O., prin reprezentant convențional, avocat D. M., care depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 24.10.2014, prin compartimentul Registratură, recurenta-pârâtă a depus note de ședință, după care,
Curtea, având în vedere că potrivit art. 17 alin. (2) din Legea 165 nr. 165/2013 C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a fost desființată și a operat o transmisiune a calității procesuale către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, dispune introducerea în cauză a acesteia și modificarea citativului în acest sens și arată că nu se impune citarea acesteia cu noua denumire.
Curtea comunică intimatei-reclamante, prin reprezentant convențional, un exemplar al notelor de ședință depuse de recurenta-pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant convențional, respingerea recursului și amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civila nr.7683/16.12.2011 pronuntata de Curtea de Apel București –Secția a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a fost admisa în parte acțiunea formulată de reclamanta V. G. O. si s-a dispus obligarea paratei CCSD să desemneze evaluator și să transmită dosarul_/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare și ulterior să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire,stabilind un termen de executare ca fiind cel mult 60 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.Totodata ,s-a dispus respingerea acțiunii în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Prin sentința civila nr.540/27.01.2012 ,Curtea de Apel București a admis cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr.7683/16.12.2011, dispunand respingerea actiunii formulate în contradictoriu cu parata ANRP pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel ,instanta a retinut că ,prin sentința civilă nr.334/01.04.2005, Tribunalul București a admis contestația reclamantei, a anulat dispoziția nr.3330/2004 emisă de P.M.B. și a obligat pârâta la acordarea măsurilor reparatorii de restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilul din București, ., sector 5.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a formulat apel Primăria Municipiului București, apel respins ca nefondat prin decizia civilă nr.27 din 31 ianuarie 2006, devenită irevocabilă prin nerecurare.
În temeiul hotărârilor judecătorești menționate, Primarul municipiului București a emis dispoziția nr._/11.04.2008, prin care a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul din București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 753 m.p. și construcția demolată, imposibil de restituit în natură, pentru faptul că imobilul construcție a fost demolat iar terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare.
Dispoziția anterior amintită a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind constituit dosarul nr._/CC.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a analizat dispoziția sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, însă a depășit competențele legale, solicitând reclamantei lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.334/01.04.2005, pronunțată de Tribunalul București, în vederea dezlegării calității de persoană îndreptățită a reclamantei.
Or, așa cum prevede art. 16 alin.4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, neavând competența de a extinde obiectul verificărilor la aspecte ce țin de fondul soluționării notificării, ci exclusiv pe marginea posibilității de restituire în natură a imobilului notificat.
Sub acest aspect, este de observat că în conformitate cu prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, în cazul în care constată că în mod legal a fost respinsă cererea de restituire, C. trimite dosarul la un evaluator sau o societate de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare și ulterior, procedează la o nouă evaluare, când este cazul, sau emite decizia reprezentând titlul de despăgubire. În cazul în care C. constată că imobilul poate fi restituit în natură emite decizia motivată în acest sens.
Având în vedere că motivul invocat pentru refuzul de continuare a procedurii administrative, în sensul evaluării imobilului și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, este nejustificat, curtea constată întemeiată acțiunea reclamantei sub acest aspect si a obligat pârâta să continue procedura administrativă de soluționare a dosarului nr._/CC, stabilind termenul de executare ca fiind 60 de zile, necesar și suficient pentru a se garanta finalizarea procedurii administrative la nivelul Comisiei Centrale într-un termen rezonabil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor ,in temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele reținute de către instanța de fond, face precizarea că, în cuprinsul art. 13 alin.l Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b)ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, precizează că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționăm că în cuprinsul art.l alin.l Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalenta dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape :etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, către Secretariatul Comisiei Centrale, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza dedusă judecății, procedura administrativă a fost declanșată, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr._/2004 a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului București și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale cu nr._/CC.
II. Dosarul a fost selectat în baza ordinii stabilite în Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale, dosarul fiind analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se că în cauza nu s-a facut dovada ca reclamanta are calitatea de persoana indreptatita la masurii reparatorii conform art.3 alin.1 din Legea 10/2001 .
In continuare ,recurenta a expus pe larg argumentele sale care justifica concluzia anterior mentionata,reluand practic apărările invocate in fata primei instante prin intampinare.
III. Cu privire la termenul de 60 de zile executare a sentinței civile pronunțate ,recurenta arata ca:
Prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
Tototdată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formulta obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspus atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.(A se vedea in acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G.nr.1095/2005)
Prin urmare, că nu poate fi reținut termenul de 60 de zile, indicat de instanța de fond, în care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită transmită dosarul la evaluator și să emită decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
La data de 24.10.2013, recurenta a formulat note de ședință, sub aspectul intervenirii Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege .
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor-inmateria restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (… ) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
De asemenea, potrivit noii legi se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
In privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, se arata ca art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, se apreciaza că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie considerată ca fiind prematur formulată.
Cu privire la obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire ,recurenta arata ca această solicitare nu îsi mai găseste ratiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art.34 alin. 1 din Legea nr.165/2013.
Astfel, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit noilor dispoziții legale în vigoare, s-a înființat C. Natională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr.165/2013, noua comisie validează/invalidează,în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea – grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
Prin urmare, având în vedere noile modificări legislative, solicitarea de evaluare a dosarului de despăgubire nr._/CC, precum și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,vazand si dispozitiile art.3041 C.proc.civ ,Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din expunerea rezumativa a lucrarilor dosarului ,instanta de fond a fost investita cu actiunea reclamantei privind cenzurarea refuzului paratei de a solutiona cererea acesteia de despăgubiri în conformitate cu procedura administrativa reglementata la titlul VIII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente ,invocandu-se incalcarea dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului rezonabil .
Argumentele recurentei referitor la prematuritatea cererii de chemare in judecata nu pot fi primite fiind de domeniul evidentei ca o actiune nu poate fi prematura in raport cu evenimente legislative intervenite ulterior momentului promovarii acesteia.In realitate ,Curtea constata ca la data formularii cererii de chemare in judecata ,recte 26.09.2011, dreptul reclamantei era actual ,nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo conditie suspensiva.
Pe de alta parte,Curtea opineaza ca dispozitiile legale care au fundamentat solutia de admitere a cererii reclamantei in sensul obligarii paratei CCSD sa desemneze un evaluator si sa emita titlul de despăgubire ,nu mai pot fi retinute ca incidente spetei in contextul apartiei Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire ,in natura sau prin echivalent,a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România.
In acest sens ,semnificative sunt dispozitiile art. 4 din lege,potrivit carora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Curtea constata că etapele administrative reglementate de dispozitiile Titlului VIII din Legea 247/2005,inclusiv aceea referitoare la emiterea deciziei care sa contina titlu de despăgubire, nu se mai regasesc in noua reglementare.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 21 din Legea nr. 165/2013,potrivit carora:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se retine ,de asemenea ,ca, in conformitate cu art. 17 alin. 1 lit. a din lege, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Dispozitiile Legii 165/2013 referitoare la procedura ce se desfasoara in fata Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor ,desi nu se aflau in vigoare la momentul solutionarii cauzei de catre instanta de fond ,nu pot fi ignorate la momentul analizarii recursului promovat de parata ,fata de dispozitiile neechivoce ale art.4 din lege.
Tot astfel ,Curtea retine că ,in conformitate cu art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 ,s-a prevazut ca „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Curtea admite ca refuzul paratei de solutionare a cererii reclamantei a fost in mod corect apreciat de prima instanta ca fiind unul nejustificat ,insa ,in conditiile in care legiuitorul nu a mai optat in noua reglementare pentru emiterea deciziilor reprezentand titlu de despăgubiri si ,mai mult ,a inteles sa temporizeze solutionarea tuturor dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,se constata că obligatia stabilita in sarcina recurentei-pârâte prin sentinta recurata nu mai are corespondent in legislatia in vigoare la momentul solutionarii prezentului recurs.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ.,Curtea va admite recursul si va modifica sentința recurata in sensul respingerii ca nefondata a actiunii fata de parata C. N. pentru Compensarea Imobilelor,urmand a mentine dispozitia referitoare la respingerea actiunii fata de ANRP pentru lipsa calitatii procesuale pasive .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile cu nr. 540/27.01.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. G. O. și intimatul-pârât A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR.
Modifică în parte sentința completată în sensul respingerii acțiunii față de CNCI ca nefondată.
Menține dispoziția privind respingerea acțiunii față de ANRP pentru lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red.PBL
Jud.fond G.F.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4643/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 502/2013. Curtea de... → |
|---|
