Despăgubire. Sentința nr. 4123/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4123/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 21287/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4123
Ședința publică de la 19 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții G. N. și G. A. în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și P. G., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta G. A. personal și pârâtul P. G. personal și asistat de avocat I. R. cu împuternicire avocațială aflată la fila 22 din dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IX - a C., lipsind reclamantul G. N. și pârâtul CNCD.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea reclamantei G. A., care se legitimează cu CI . nr._, și a pârâtului P. G., care se legitimează cu CI . nr._.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Având cuvântul, reclamanta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul acestei probe atașarea întregului dosar instrumentat de către CNCD, fiind relevant în soluționarea cauzei, în sensul că pârâtul P. G. recunoaște, la un moment dat, că nu mai avea calitatea de președinte al asociației de proprietari și că a pus acel înscris la avizier. De asemenea, în cadrul cercetărilor efectuate de către inspectorii CNCD sunt diverse mărturii luate de la locatari din . spuse de reclamanți, iar nu cele reținute de CNCD doar în favoarea pârâtului P. G.. Depune în ședință publică un set de înscrisuri reprezentând hotărâri judecătorești pronunțate în litigii privind pe reclamanții din prezenta cauză în contradictoriu cu Asociația de Proprietari .> Având cuvântul, apărătorul pârâtului P. G. solicită administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și cu înscrisuri pe care urmează să le depună, respectiv un proces-verbal de predare a gestiunii pe care la acest moment nu-l are în posesie.
Având cuvântul, pârâtul P. G. personal recunoaște că, împreună cu administratorul, a afișat acel anunț la avizierul blocului ca urmarea a insultelor aduse de reclamantul G. N.. Prin procesul-verbal de predare a gestiunii arată că dorește să dovedească faptul că în perioada în care a afișat anunțul era președintele asociației, gestiunea fiind predată la câteva luni după afișarea anunțului.
În ceea ce privește probele solicitate de partea adversă, apărătorul pârâtului P. G. arată că nu se opune, lăsând la aprecierea instanței.
În ceea ce privește proba cu procesul-verbal de predare a gestiunii, reclamanta G. A. consideră că nu este relevantă, susținând că din înscrisurile aflate la dosarul de la CNCD se va observa că pârâtul P. G., la momentul convocării acelei ședințe extraordinare, nu mai era președinte.
Deliberând asupra probatoriului solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 167 C.pr.civ. Curtea urmează a încuviința pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de depunere a tuturor înscrisurilor ce au fost avute în vedere de către CNCD la pronunțarea hotărârii contestate în prezenta cauză, astfel încât să rezulte împrejurarea că pârâtul P. G. este persoana care a afișat anunțul cu privire la care se afirmă că a produs o discriminare familiei reclamante și că la acel moment acesta nu mai deținea funcția de președinte al asociației, instanța observă faptul că pârâtul P. G., prezent în instanță, a reconfirmat faptul că a fost persoana care a afișat acel anunț, aspect care rezultă de altfel inclusiv din hotărârea CNCD și înscrisurile care se află la dosarul cauzei, reprezentând așadar un aspect necontestat de niciuna dintre părțile în litigiu. De asemenea, Curtea constată faptul că existența sau inexistența faptei de discriminare nu depinde de o anumită calitate a pârâtului persoană fizică, motiv pentru care se apreciază că nu este necesară administrarea de probe suplimentare sub aceste două aspecte, respectiv persoana care a afișat anunțul și calitatea deținută de aceasta în asociația de proprietari, nefiind așadar concludente și pertinente. Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază că nu este necesară depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de predare gestiune invocat de pârât.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului P. G. solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse în ședință publică.
Având cuvântul pe cererea de amânare formulată de apărătorul pârâtului P. G., reclamanta arată că lasă la aprecierea instanței.
Deliberând asupra cererii de amânare formulată de către apărătorul pârâtului P. G., Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, observând faptul că înscrisurile depuse la termenul de astăzi de către reclamantă reprezintă două hotărâri judecătorești pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București având ca obiect litigii purtate între reclamanții din prezenta cauză și Asociația de Proprietari . se apreciază că aceasta nu are înrâurire asupra cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra fondului.
Având cuvântul, reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și argumentată, cu consecința anulării deciziei CNCD. Consideră că prin acel afiș public, de către dl. P. G., care nu mai deținea calitatea de președinte al asociației de proprietari, li s-a adus o discriminare pentru că a instigat pe ceilalți proprietari și a indus celeilalte conduceri a asociației faptul că ei nu ar avea dreptul la opinie. Arată că nu au solicitat niciodată să voteze în cadrul asociației, nefiind nici membrii, în schimb, conform Legii asociațiilor de proprietari, aveau pretenția să li se comunice toate hotărârile asociației de proprietari, aceasta fiind de fapt o obligație a conducerii asociației pe care trebuie să o execute și față de cei care nu sunt membrii ai respectivei asociații, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. În ceea ce privește daunele morale solicitate arată că valoarea acestora este de un leu, solicitând să fie admise, susținând că simpla recunoaștere a acestor daune este un beneficiu adus imaginii lor.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului P. G. solicită respingerea cererii formulate de reclamanți ca neîntemeiată și menținerea hotărârii CNCD ca fiind temeinică și legală. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute art. 2 alin. 1 de OUG nr. 137/2000 privind combaterea discriminării și prin urmare solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Arată că s-a făcut o investigație de către CNCD, concluziile fiind că în speță nu se întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare. De asemenea, solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune factura și chitanța privind plata onorariului de avocat.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08.06.2012 sub nr._, reclamanții G. N. și G. A. au chemat în judecată pe pârâții C. Național pentru Combaterea Discriminării și P. G., solicitând anularea hotărârii nr. 99/28.03.2012 și pe cale de consecință să se constate că reclamanții au fost discriminați de pârâtul P. G., precum și obligarea pârâților la plata de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul P. G. a afișat, în calitate de președinte al Asociației de proprietari, la loc vizibil, respectiv la avizierul scării 3 a blocului 3 din ., sector 4, unde locuiesc reclamanții, un anunț adresat expres familiei G., dar făcut și public prin modalitatea de aducere la cunoștința aleasa.
În respectivul anunț apare afirmația potrivit căreia participarea reclamanților la adunările generale ale Asociației de Proprietari se poate face „F. SA AIBA D. LA VOT ȘI OPINIE ȘI F. SA PERTURBE SAU SA DERANJEZE DESFĂȘURAREA ADUNĂRII.”
Prin aceasta afirmație, pârâtul P. G. a discriminat clar și fără echivoc reclamanții cu privire la dreptul constituțional privind libertatea de opinie și de exprimare a acesteia în public. Discriminarea este evidenta și neechivoca, prin faptul ca anunțul face referire expresa și exclusiva la familia reclamantă, fiind singurii care nu au calitatea de membri ai Asociației de Proprietari care administrează condominiul în care locuiesc.
Reclamanții au menționat ca Legea nr. 230/2007 nu condiționează în nici un mod participarea nemembrilor asociației la adunările generale ale Asociației sau exprimarea opiniei în cadrul acesteia, restricționând exclusiv dreptul nemembrilor de a participa la un eventual vot și de a fi aleși în organele de conducere ale Asociației de Proprietari, drept pe care nu l-au invocat vreodată.
Prin aceasta afirmație, pârâtul P. G. în mod intenționat a indus locatarilor din condominiu ideile că nu trebuie să li se permită exprimarea opiniei în cadrul unei Adunări Generale care se adresează tuturor proprietarilor ale căror proprietăți le administrează și ca aceștia ar perturba sau deranja adunarea.
Prin acest anunț afișat în loc vizibil, în atenția tuturor locatarilor din condominiu, pârâtul P. G. a și instigat la discriminarea reclamanților.
Reclamanții au menționat că în Hotărârea CNCD nr. 99/28.03.2012 se invocă în mod greșit un text de lege în motivarea acestei hotărâri.
Colegiul Director care a cercetat cazul și a dispus soluția nu face referire în nici un moment în motivare la acest aspect - interzicerea discriminatorie a dreptului la opinie, drept constituțional, și care în consecința nu este interzis de nici o dispoziție legala, incluzând Legea nr. 230/2007.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 8, art. 2 alin. 1 lit. h) și o) și alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 19 din OG nr. 137/2000.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar hotărârea contestată și dovada de comunicare a acesteia.
Pârâtul P. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că la data 22.07.2011, împreună cu administratorul blocului, a efectuat o procedură administrativă mergând cu tabelul convocatorului la fiecare apartament din . ședinței Adunării Generale și strângerea de semnături în scopul luării la cunoștință. La apartamentul cu nr. 78 a răspuns petentul G. N. care i-a adus injurii, amenințând că ,,ne pune la punct la Adunarea Generală unde va participa”.
Față de acesta împrejurare, a considerat că se impune să răspundă acestor provocări și a afișat la avizierul blocului, în atenția familiei G., următorul anunț: ,,Proprietarul care nu este membru al asociației de proprietari, conform voinței sale, poate participa la ședințele adunării generale a proprietarilor membri ai asociației de proprietari ca observator pentru a se informa, fără să aibă drept la vot și opinie și fără să perturbe sau să deranjeze desfășurarea adunării generale.”
Pârâtul a apreciat că nu sunt întrunite criteriile prevăzute de legiuitor în art. 2 din OG nr. 137/2000, concluzie la care a ajuns în mod corect și C. Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul a mai menționat că restricția privind dreptul de a vota în cadrul ședințelor adunării asociației de proprietari este dată de calitatea de membru al asociației și nu poate fi vorba de discriminare. Contrar susținerilor reclamanților, dreptului constituțional privind libertatea de opinie și de exprimare a acesteia în public nu a fost încălcat, atâta vreme cât reclamanții au posibilitatea să participe la ședințele adunării.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5032/18.10.2013, Tribunalul București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.11.2013 sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, că prin Hotărârea nr. 99/28.03.2012 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că aspectele sesizate de petenții G. N. și G. A. cu privire la partea reclamată P. G. nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, dispunându-se clasarea dosarului (f. 6-11 dosar Tribunal). În motivarea acestei soluții, s-a reținut în esență că nu s-a evidențiat un tratament diferențiat în raport cu o altă situație comparabilă cu cea a petenților, adunarea generală de proprietari luând decizii conform legii în ceea ce privește pe membrii asociației de proprietari, nu și în interesul celor care nu sunt asociați.
În drept, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: „(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la a categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice”.
Curtea trebuie să stabilească dacă, prin anunțul afișat de pârâtul P. G. la data de 26.07.2011, reclamanții au fost supuși unei discriminări, constând în deosebire, excludere, restricție sau preferință, în baza unuia dintre criteriile prevăzute de art. 2 alin. 1, care să fi avut drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a dreptului la opinie.
Curtea reține că potrivit art. 9 din Legea 230/2007, forma in vigoare la data de 26.07.2011, proprietarii membri ai asociației de proprietari au dreptul să participe, cu drept de vot, la adunarea generală a proprietarilor, iar art. 23 alin. 2 stabilește că adunarea generală este alcătuită din toți proprietarii membri ai asociației de proprietari.
De asemenea, potrivit art. 10 din același act normativ proprietarii au dreptul să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și au acces, la cerere, la orice document al acesteia, hotărârile adunărilor generale fiind comunicate, în scris, tuturor proprietarilor, astfel cum prevede art. 25 alin. 4.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că art. 26 din Legea nr. 230/2007 reglementează dreptul proprietarilor de a ataca în justiție o hotărâre a adunării generale dacă apreciază că este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că este necesar să se facă distincția între drepturile și obligațiilor proprietarilor membri ai asociației de proprietari și drepturile și obligațiile proprietarilor nemembri ai asociației referitoare la adunările generale ale asociației de proprietari și hotărârile adoptate de aceasta.
Astfel, proprietarii membri ai asociației de proprietari au dreptul de vot în cadrul adunării generale și pot ataca în justiție o hotărâre adoptată de aceasta în situația în care apreciază că este nelegală, în timp ce proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari au dreptul de a primi acces la orice document al asociației, i se comunică orice hotărâre a asociației și poate ataca în justiție orice hotărâre a acesteia în situația în care apreciază că este nelegală.
În ceea ce privește dreptul la opinie în cadrul asociației de proprietari și posibilitatea exercitării acestuia de către proprietarii care nu sunt membri ai asociației, Curtea observă că trebuie avută în vedere rațiunea pentru care un astfel de drept poate fi exercitat, respectiv pentru a prezenta argumente pro sau contra în legătură cu agenda ce constituie ordinea de zi a respectivei adunări, iar în final de a determina un anumit rezultat al votului. În condițiile în care proprietarul nemembru al asociației nu face parte din adunarea generală a asociației și nu are drept de vot, este rezonabil să se stabilească faptul că nu își poate expune opinia cu privire la o problematică anume în cadrul adunării generale, fără însă ca această împrejurare să reprezinte o încălcare a dreptului la opinie pe care acesta îl are și pe care îl poate exercita atât prin expunerea sa în afara cadrului reglementat al adunării generale, cât și prin atacarea lui în fața instanțelor de judecată în situația în care apreciază că este nelegal.
Așadar, trebuie făcută distincția clară între dreptul de opinie exercitat în cadrul adunării generale, care este garantat oricărui proprietar membru, și dreptul la opinie exercitat în afara adunării generale a asociației, care poate fi exercitat de orice proprietar, fie membru, fie nemembru al asociației.
De asemenea, Curtea reține că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă „trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă”.
Or, în cauza de față nu se constată ca fiind o situație analogă și comparabilă între proprietarii membri ai asociației de proprietari și proprietarii nemembrii ai acestei asociații.
Prin urmare, Curtea apreciază că reclamanții, în calitate de proprietari nemembri ai asociației de proprietari, nu au fost discriminați prin anunțul afișat la data de 26.07.2011 de pârâtul P. G., exercitarea dreptul la opinie al acestora nefiind exclusă sau înlăturată. Mai mult, Curtea reține că, deși a fost afișat acest anunț la data de 26.07.2011, reclamanților li s-a oferit posibilitatea să-și exprime opiniile în cadrul adunării generale a asociației din data de 31.07.2011, așa cum înșiși aceștia au precizat în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În plus, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 diferența de tratament trebuie să fie determinată de existența unui criteriu interzis de lege, însă în cauza de față reclamanții nu au invocat niciun astfel de criteriu. În acest context, Curtea subliniază că o eventuală diferențiere de tratament în exercitarea dreptului la opinie în cadrul adunării generale a asociației de proprietari, care să îmbrace forma discriminării, ar fi putut fi constată în situația în care se dovedea că au existat și alți proprietari nemembri ai asociației de proprietari cărora nu li s-ar fi adresat anunțul menționat, ipoteză care însă nu se regăsește în cauza de față.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ. „partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.” Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a reclamanților, precum și faptul că desfășurarea prezentului litigiu a cauzat pârâtului P. G. efectuare de cheltuieli constând în onorariu de avocat, Curtea apreciază că acesta este îndreptățit a primi cheltuieli de judecată din partea reclamanților.
În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea reține că, pentru a obține rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În ceea ce privește prima condiție, instanța observă că pârâtul P. G. a depus la dosar factura . nr. 101/19.09.2013 și chitanța . nr. 52/19.09.2013 (f. 8 și 9 dosar Curte) din care rezultă că acesta a achitat apărătorului ales suma de 9.300 lei. Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiții, Curtea va analiza proporționalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. Sub acest aspect, Curtea constată că soluționarea cauzei nu a presupus decât două termene de judecată și nu a fost necesar a fi administrat un probatoriu complex. Astfel, se apreciază că suma de 9.300 lei solicitată de pârâtul P. G. nu respectă principiul proporționalității, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., va obliga reclamanții la plata către acesta a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G. N. și G. A., ambii cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în București, Piața Walter M. nr. 1-3, sector 1, și P. G., cu domiciliul în București, ., ., sector 4, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții la plata către pârât a sumei de 5.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. E. S.
Red./thred. M.D.
6 ex/06.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 502/2013. Curtea de... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Încheierea nr.... → |
|---|
