Anulare act administrativ. Sentința nr. 419/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 419/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 7179/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 419
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.01.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. S. N., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. – CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 24.01.2013, pârâta a depus întâmpinare, în dublu exemplar, după care:
Reclamantul, personal, depune la dosar Decizia nr. XLVIII (48)/4.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit.c din Codul de procedură penală în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței ori dispoziției din rechizitoriu de neîncepere sau de clasare a cauzei.
La interpelarea instanței de judecată, reclamatul, personal, precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, înțelegând să nu solicite acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, precum și asupra fondului acțiunii.
Reclamantul, personal, solicită instanței de judecată respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Învederează că a observat că există această prevedere în care se menționează că, în cazul în care rezoluția este de clasare, subsemnatul nu ar avea dreptul de a o ataca. Arată că i se împiedică accesul la justiție, apreciind că are dreptul de a ataca decizia contestată în cauză în baza dispozițiilor Codului de procedură penală. Arată că nu se atacată fondul deciziei. Pe fondul plângerii, arată că, deși instanța de judecată a solicitat depunerea la dosar a tuturor documentelor care au stat la baza emiterii deciziei contestate în cauză, pârâta nu le-a depus pe toate. Precizează că, în anul 2008, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru ca în anul 2010, Ordonanța să fie casată. Ulterior, a fost pronunțată hotărârea nr. 132, conform căreia trebuia să se procedeze la începerea urmăririi penale. În anul 2012, se primește tot o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale ce nu putea fi dată în acest caz. În speța de față, parchetul nu s-a conformat unei sentinței definitive și irevocabile. Legea clarifică foarte clar procedura în această situație. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii, precum și asupra fondului contestației.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. unic_ pe rolul Curții de Apel București, și completată la data de 14.11.2012, reclamantul D. S. N., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. – CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1153/_ /31.08.2012 a Inspecției judiciare.
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 13.03.2012, reclamantul a formulat plângere împotriva P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat – C. V., la Inspecția J..
A apreciat reclamantul și apreciază, în continuare, că împotriva acesteia ar fi trebuit deschisă o procedură administrativă având în vedere că aceasta nu a respectat dispozițiile unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile.
A arătat reclamantul că reclamă, mai presus de fondul cauzei, faptul că, un magistrat a încălcat, cu bună știință, obligațiile ce îi sunt prevăzute într-o sentință definitivă și irevocabilă.
Neînțelegerea obiectului plângerii formulate de către reclamant, care a stat 6 luni în analiză, a condus și la pronunțarea unei soluții de neîncepere a unei cercetări administrative.
A mai menționat reclamantul că, în afara acestei plângeri formulate în condițiile prevăzute de art. 2871, a mai formulat și contestație în fața procurorului ierarhic superior, în speță, P.-procurorului de pe lângă Tribunalul D., urmând procedura instituită prin Codul de procedură penală.
A precizat reclamantul că, la data de 13.08.2008, împotriva șefului de ocol al ocolului silvic Calafat, D. P. Grosan, a formulat o plângere penală referitoare la mai multe acuzații.
După un an și jumătate, reclamantul a primit o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale a acestuia, pe care a atacat-o la prim-procurorul ierarhic superior, care i-a respins plângerea.
Ulterior, reclamantul a atacat această soluție la judecătoria Calafat, formându-se dosarul penal nr._, instanța de fond respingându-i plângerea.
În recurs, Tribunalul D. a admis cererea formulată de către reclamant și a casat rezoluția atacată, prin decizia penală nr. 376/4.06.2010.
Soluția tribunalului este aceea de admitere a plângerii, de desființare a ordonanței și de trimitere procurorului, conform art. 2871 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală.
De asemenea, în cuprinsul sentinței, la paragraful 10 din pagina 4, s-a precizat clar că instanța a admis plângerea, a desființat rezoluția și a înaintat cauza la P. Calafat, în vederea începerii urmăririi penale.
Totuși, după un an și 8 luni de cercetări, reclamantul a primit, la data de 13.02.2012, de la același prim-procuror, o nouă rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
În cuprinsul acesteia, procurorul considera că sentința penală s-ar fi referit la completarea probatoriului și nu la începerea urmăririi penale împotriva numitului D. P. G..
Conform dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură penală, reclamantul a atacat această rezoluție și, în paralel cu această plângere pe care a formulat-o Inspecției Judiciare, acesta și-a rezervat dreptul de a formula plângere direct și D.N.A.-ului, atât împotriva lui D. P. Grosan, cât și a prim-procurorului, cărora li s-au adus acuzații de abuz în serviciu, neglijență în serviciu și favorizarea infractorului, având în vedere că plângerea datează din luna august a anului 2008, fiind probabil că vor mai trece câțiva ani până la soluționarea corectă a acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.01.2013, pârâta INSPECȚIA J. – CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea acesteia și respingerea cererii, ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C.pr.civ., excepția inadmisibilității contestației, invocată de către pârât, prin întâmpinare, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a formulat, la data de 13.03.2012, plângere la Inspecția J. de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii împotriva P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, C. V..
Prin adresa nr. 1153/_ /31.08.2012 a Inspecției judiciare, (fila 14), s-a comunicat reclamantului că, în urma analizării sesizării sale, nu s-a impus luarea unor măsuri de competența Consiliul Superior al Magistraturii, soluție echivalând cu clasarea sesizării.
Prin prezenta acțiune în contencios administrativ, reclamantul a înțeles să conteste această adresă a Inspecției Judiciare, care – în opinia sa – reprezintă decizie de soluționare a sesizării sale.
Curtea reține că, potrivit art. 44 alin.2, 4 din Legea nr.317/2004 rep., în forma în vigoare la data emiterii deciziei, „(2) În cazul în care Inspecția J. este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta … poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, …, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori… (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare:… b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția J. a fost sesizată în condițiile alin.2”, iar în conformitate cu prevederile art.46 alin.5 din același act normativ,numai împotriva rezoluției de respingere a sesizării titularul acesteia are la îndemână acțiunea în contencios administrativ, nu și împotriva soluției de clasare.
Față de aceste dispoziții legale exprese și cu privire la care reclamantul nu a înțeles să invoce vreo excepție de neconstituționalitate, Curtea – în baza art.18 din Legea nr.554/2004 - va respinge contestația formulată de reclamant, astfel cum a fost completată, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația completată, formulată de reclamantul D. S. N., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. – CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER, N. V. M. G.-D.
Red. V.N./Tehnodact. M.G.D./2 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Încheierea nr.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 361/2013.... → |
|---|
