Excepţie nelegalitate act administrativ. Încheierea nr. 29/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 29/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2073/2/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 29 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantele S.C. O. P. S.A. și S.C. G. L&D S.A. (fostă S.C. P. LPG S.A.) și pe pârâții S.C. C. G. S.R.L., G. R. și M. E., având ca obiect „excepție nelegalitate act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund pârâții S.C. C. G. S.R.L., prin avocat A. P., și M. E., prin consilier juridic B. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate în cauză.
Pârâta S.C. C. G. S.R.L., prin avocat, solicită admiterea excepției inadmisibilității invocate prin concluziile depuse la dosar, astfel cum a fost formulată.
Pârâtul M. E., prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Curtea, deliberând, respinge ca nefondată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta S.C. C. G. S.R.L., având în vedere că excepția de nelegalitate a fost ridicată într-un proces început înainte de . Noului Cod de procedură civilă și de modificările aduse articolului 4 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2013 de punere în aplicare a acestuia, astfel că în cauză este incident art. 4 în forma anterioară, în aplicarea căruia, printr-o jurisprudență constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că excepția de nelegalitate este admisibilă și atunci când vizează acte normative.
Pârâtul M. E., prin consilier juridic, solicită admiterea excepției prematurității invocate în cauză, față de lipsa plângerii prealabile.
Pârâta S.C. C. G. S.R.L., prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, deliberând, respinge ca nefondată excepția prematurității invocată de pârâtul M. E., având în vedere că plângerea prealabilă condiționează doar promovarea acțiunii directe în anulare, nu și ridicarea unei excepții de nelegalitate, care este un mijloc de apărare, ca natură juridică.
Pârâtul M. E., prin consilier juridic, solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat, astfel cum a fost formulată.
Pârâta S.C. C. G. S.R.L., prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței, însă solicită, în cazul respingerii excepției, ca dosarul indicat, respectiv soluția pronunțare în cadrul acestuia, să fie avut în vedere ca și practică judiciară.
Curtea, deliberând, respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, reținând că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză între dosarul de față, nr._, și dosarul nr._/3/2010, indicat de pârât în susținerea excepției.
Nemaifiind excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Pârâta S.C. C. G. S.R.L., prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâtul M. E., prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, în temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Pârâta S.C. C. G. S.R.L., prin avocat, solicită respingerea excepției de nelegalitate pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și, totodată, să se aibă în vedere practica judiciară depusă la dosar, respectiv hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr._/3/2010 și_ .
Pârâtul M. E., prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de nelegalitate, cu amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 05.11.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3405
Ședința publică de la 05.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe reclamantele S.C. O. P. S.A. și S.C. G. L&D S.A. (fostă S.C. P. LPG S.A.) și pe pârâții S.C. C. G. S.R.L., G. R. și M. E., având ca obiect „excepție nelegalitate act administrativ”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 24.11.2010, sub nr._/3/2010, reclamantele . și . au chemat în judecată pârâta ., solicitând obligarea acesteia să înceteze orice act de folosire în activitatea sa comercială a mărcilor P., prin interdicția de a oferi, comercializa sau deține în vederea comercializării produse sub mărcile P. sau orice semn identic sau similar, precum și de a oferi sau presta servicii de colectare, transport și umplere a recipienților pentru gaz GPL sau orice alte servicii sub mărcile P. sau sub orice alt semn identic sau similar. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei să retragă de pe piață toate produsele puse în circulație de aceasta care poartă fără drept mărcile P..
Prin sentința civilă nr. 687/03.04.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În cursul judecății apelului declarat împotriva acestei sentințe, aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a Civilă, la termenul de judecată din 21.02.2013, reclamantele au invocat excepția de nelegalitate a pct. 2.3 și pct. 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C-3 2003 ediția 1, „Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor – butelii cu capacitate până la 26 litri pentru GPL”, aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86/2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005, și a art. 8 alin. 3 din HG nr. 941/2003, în măsura în care ele impun un regim al exercitării dreptului la marcă în materia comercializării GPL încărcat în butelii, mai restrictiv și derogator de la regimul exercitării dreptului la marcă, așa cum este stabilit cu titlu general prin Legea nr. 84/1998.
În motivarea excepției, au arătat că Legea nr. 84/1998 reglementează procedura ce trebuie urmată pentru înregistrarea unei mărci, desfășurată în fața OSIM, iar odată ce marca este înregistrată, titularul dreptului la marcă este liber să exercite toate atributele acestui drept și să se bucure de protecția oferită dreptului său prin lege.
Au invocat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 84/1998 susținând că această lege stabilește și un sistem de protecție a dreptului la marcă, având dispoziții exprese și detaliate cu privire la actele de la care terții trebuie să se abțină pentru a asigura respectarea dreptului la marcă, precum și situațiile în care folosirea unei mărci este permisă.
În esență, orice acte de folosire a unei mărci în activitatea comercială, fără a avea vreun drept în legătură cu marca respectivă este un act nelegal, sancționat de Legea nr. 84/1998.
Regimul juridic al mărcilor, așa cum este definit prin Legea nr. 84/1998, are aplicabilitate generală pe întreg teritoriul R., vizează toate mărcile înregistrate în România sau la nivel european ori internațional și se aplică tuturor bunurilor și serviciilor.
Cât privește Prescripția tehnică PT C 3-2003, reclamantele au arătat că aceasta are un rol pur tehnic, astfel cum rezultă din dispozițiile pct.1.1, în care este definit scopul prescripției, stabilind reguli de verificare și utilizare a buteliilor GPL de până la 26 litri, pentru asigurarea siguranței în exploatarea acestora.
Cu toate acestea, s-a apreciat că Prescripția cuprinde și o . prevederi care, cel puțin în aparență, exced acestui domeniu de reglementare, tinzând să stabilească reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie, reprezentat de Legea nr. 84/1998.
Din dispozițiile pct. 2.3 și pct. 3.2.4 din Prescripție s-ar putea trage următoarele concluzii, susțin reclamantele: că în materia comercializării GPL încărcat în butelii una dintre funcțiile esențiale ale mărcii, respectiv aceea de a asigura individualizarea produselor existente în scopul de a apăra titularul de acte de concurență neloială, este condiționată, în fapt, de îndeplinirea unei proceduri speciale: personalizarea. Această procedură, însă, este una mult mai complicată decât simpla aplicare a mărcii agentului economic pe butelie. Personalizarea presupune o procedură în care ISCIR este implicată în mod activ, însăși desfășurarea acestei proceduri fiind condiționată de aprobarea de către ISCIR.
Cu alte cuvinte, în materia comercializării GPL încărcat în butelii, agenții economici care au obținut protecția mărcii lor prin înregistrarea mărcii la OSIM nu ar putea să folosească această marcă în mod liber și firesc prin aplicarea ei pe butelie ci, pentru a-și personaliza buteliile, ar trebuie să recurgă la această procedură de personalizare impusă de PT C3-2003, iar în lipsa acordului ISCIR nici nu ar putea proceda la aplicarea propriei mărci pe butelie.
O altă concluzie care s-ar impune este că singurul obstacol în calea folosirii unor butelii GPL de agenții economici care activează pe piața de umplere și comercializare de butelii GPL ar fi personalizarea acestor butelii, evident după procedura de la pct. 2.3. Prin interpretarea per a contrario a pct. 3.2.4 se acreditează ideea că, atâta vreme cât o butelie nu este personalizată după procedura de la pct. 2.3, ea poate fi folosită liber de orice agent economic. Astfel, potrivit acestui text legal, simpla aplicare a unei mărci comerciale aparținând unui agent economic făcută în exercițiul liber și neîngrădit al dreptului său la marcă nu are nici o relevanță și nu este de natură să împiedice folosirea acelei butelii de către un alt agent economic.
Potrivit reclamantelor, în același sens, al ignorării protecției de care ar trebui să se bucure titularul unei mărci înregistrate, se înscriu și dispozițiile art. 8 alin. 3 din HG nr. 941/2003, din economia cărora se poate trage concluzia că în materia comercializării GPL încărcat în butelii, regula este libera lor circulație atâta vreme cât poartă însemnele care demonstrează că au fost supuse inspecțiilor tehnice. Așadar, principiul de reglementare care transpare și din acest text legal este acela că o dată îndeplinite anumite cerințe, normele care asigură protecția dreptului la marcă pot fi ignorate.
Or, este evident că textele legale mai sus invocate, care tind la îngrădirea dreptului la marcă și la încălcarea regimului juridic al acestuia, așa cum a fost el consolidat prin Legea nr. 84/1998, sunt profund nelegale.
Atât Ordinul nr. 86/2003 al Ministrului Industriei și Resurselor prin care a fost aprobată PT C3-2003, cât și HG nr. 941/2003 sunt acte administrative normative, care se adoptă în baza și în vederea executării legii. Mai mult, aceste acte administrative normative au forță juridică inferioară unei legi. Pe cale de consecință, ele nu pot deroga de la lege și nu pot adăuga condiții noi, neprevăzute de lege. Cu atât mai mult, astfel de acte normative nu pot modifica sau adăuga la o lege care are un domeniu de reglementare cu totul diferit.
Potrivit jurisprudenței CEDO, proprietatea intelectuală reprezintă unul dintre aspectele dreptului de proprietate. Prin urmare, toate garanțiile prevăzute de art. 1 al Protocolului I la CEDO se aplică în mod corespunzător și proprietății intelectuale. Or, dreptul la marcă este una dintre formele de proprietate intelectuală.
Pe cale de consecința, o normă legală care ar impune cu privire la un anumit produs un regim de circulație care ar încălca dreptul la marcă legal înregistrat cu privire la acel produs ar contraveni înseși prevederilor CEDO și Constituției R..
În considerarea celor de mai sus este evident că, în măsura în care impun un regim al exercitării dreptului la marcă în materia comercializării GPL încărcat în butelii mai restrictiv și derogator de la regimul exercitării dreptului la marcă așa cum este el stabilit cu titlu general prin Legea nr. 84 din 1998 privind mărcile și indicațiile geografice, dispozițiile pct. 2.3 și 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003 aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86/2003 și art. 8 alin. 3 din HG nr. 941/2003 sunt nelegale.
Prin încheierea de ședință din data de 28.02.2013, Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă a admis cererea de sesizare a Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea acesteia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal la data de 18.03.2013, sub nr._ .
Au fost citați în cauză, în calitate de pârâți, M. E., succesor al Ministerului Industriilor și Resurselor, precum și G. R., emitenții actelor contestate.
Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, precizând că HG nr. 941/2003 a fost adoptată prin însușirea proiectului inițiat de M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri și față de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, la elaborarea actului fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale HG nr. 555/2001, iar proiectul fiind avizat de autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de M. Justiției. A susținut că HG nr. 941/2003, abrogată de OUG nr. 126/2011, se referă exclusiv la specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească buteliile GPL cu scopul de a îmbunătăți siguranța, fără a reglementa în domeniul dreptului la marcă.
Pârâtul M. E. a depus la dosar note de ședință, prin care a menționat faptul că OMIR nr. 86/2003 a fost abrogat prin Ordinul nr. 49/21.02.2013, precum și o completare la acestea, prin care a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei plângerii prealabile, respinse de instanță la termenul de judecată din data de 29.10.2013.
Pârâta . a depus la dosar concluzii scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate pe motiv că vizează acte normative, excepție respinsă ca nefondată la termenul de judecată din 29.10.2013, iar pe fond a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, învederând că actele administrative contestate nu conțin norme care să contravină Legii nr. 84/1998, iar reclamantele nu indică în concret în ce constă conflictul de reglementare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar actele atacate și documentația ce a stat la baza emiterii acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Obiectul excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă punctul 2.3 și punctul 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003, ediția 1, „Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor – butelii cu capacitatea până la 26 litri pentru GPL”, aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 86-2003 și modificată prin Ordinul nr. 210/2003 și prin Ordinul nr. 304/2005, și dispozițiile art. 8 alin. 3 din HG nr. 941/2003.
Prevederile pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003 ce fac obiectul excepției de nelegalitate au următorul conținut:
„2.3 Agenții economici autorizați care fac dovada proprietății buteliilor pe baza documentelor financiar-contabile pot să își personalizeze buteliile. Personalizarea buteliilor se va face conform metodologiei privind personalizarea recipientelor-butelii cu capacitate până la 26 litri pentru GPL aprobata prin ordin al Inspectorului de stat sef al ISCIR si publica ta in Monitorul Oficial al R.. Partea I.
Agenții economici vor solicita in scris la ISCIR-INSPECIT aprobarea pentru personalizare. Agentul economic va începe acțiunea de personalizare efectiva numai după primirea confirmării scrise de la ISCIR-INSPECT.
Adresa de solicitare trebuie sa cuprindă un tabel centralizator cu denumirea producătorului, seriile si anii de fabricație.
Personalizarea se poate efectua de către:
- IT ISCIR în raza căreia se afla sediul agentului economic sau punctul de lucru al acestuia, printr-un inspector de specialitate;
- responsabilul cu supravegherea lucrărilor al agentului economic, pe baza unei împuterniciri scrise primite de la IT ISCIR”.
„3.2.4 Agenții economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât cu consimțământul scris al acestuia”.
În ce privește dispozițiile art. 8 alin. 3 din HG nr. 941/2003, acestea prevăd că:
„Utilizarea, inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea:
a) echipamentelor sub presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1);
b) recipientelor-butelii existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul ministrului industriei și resurselor nr. 113/2001, cu modificările ulterioare, precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut la art. 12 alin. (3), care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse unei inspecții periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare.”
Excepția de nelegalitate a acestor dispoziții, invocată de reclamantele . și . (actuala . SA), pentru aceleași motive, în alte dosare cu obiect similar, a fost soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 5102/23.04.2013 (dosar nr._/3/2010) și nr. 5770/18.06.2013 (dosar nr._ ), în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța supremă a reținut următoarele:
„Dispozițiile criticate prevăd numai condițiile de introducere pe piață pentru echipamentele sub presiune transportabile noi; condițiile privind inspecția periodică și utilizarea repetată a acestor echipamente; procedurile de evaluare și reevaluare a conformității în sistem modular.
Aceste dispoziții nu stabilesc limitele, regimul juridic și protecția dreptului la marcă, aspect reglementat, separat, de alte texte normative a căror aplicare nu exclude și nu vine în contradicție, în mod direct, cu dispozițiile criticate pe calea excepției de nelegalitate în prezenta speță.
Pe de altă parte, aprecierea nelegalității art. 8 alin. (3) din HG nr. 941/2003, dar și a prevederilor pct. 2.3 și 3.2.4 din PT C-3 2003, nu se poate realiza raportat la întregul corpus al Legii nr. 84/1998, sau la principii cu caracter general promovate de această lege (…).
În fine, examinând conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de art.1 alin 5 din Constituția R. si art. 4 alin 3 din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora”.
Aceste hotărâri irevocabile, prin care a fost dezlegată chestiunea legalității pct. 2.3 și 3.2.4 din Prescripția tehnică PT C 3-2003 și a art. 8 alin. 3 din HG nr. 941/2003 raportat la criticile formulate de reclamante, se impun cu putere de lucru judecat în cauza de față și exclud posibilitatea să se statueze contrariul, atâta timp cât nu au fost aduse argumente noi de nelegalitate.
Pe cale de consecință, excepția de nelegalitate va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamantele S.C. O. P. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, și S.C. G. L&D S.A. (fostă S.C. P. LPG S.A.), cu sediul în Otopeni, .. 31A, ., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. G. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 1, G. R., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 1, sector 1, și M. E., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 152, sector 1.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored.
jud.M.B./29.11.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 4123/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 419/2013. Curtea de... → |
|---|
