Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1002/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1002/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 6412/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1002
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.03.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . administrator judiciar provizoriu C.I. Z. F. I., în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI ȘI AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect„contestație act administrativ fiscal”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 01.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, a amânat succesiv pronunțarea la data de 07.03.2013 și, apoi, la data de 14.03.2013 pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față,
P. acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 10.08.2012, sub nr._, reclamanta S.C. T. S.A., prin administrator Saverio Frisardi, în contradictoriu cu paratele
1.AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI,
2.AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECȚIA GENERALA DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR a solicitat:
(1)anularea raportului de inspecție fiscală F -MC 65/21.03.2012 (în continuare "Raportul de Inspecție", o copie fiind depusa în Anexa nr. 1 la prezenta) si a deciziei de impunere nr. F-MC 67/21.03.2012 (în continuare "Decizia Contestata", o copie fiind depusa ca Anexa nr. 2 la prezenta), cu consecința exonerării sale de la plata obligațiilor suplimentare constând in debit principal TVA (597.203 RON), majorări intarziere (590.635 RON) si penalități de întârziere calculate pana la data de 29.02.2012 (89.580 lei).
(2)obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele:
În perioada 30.05._11 doi comisari din cadrul Gărzii Financiare G. au efectuat un control la Societate, control ce a vizat (potrivit celor consemnate chiar de cei doi inspectori) realitatea si legalitatea operațiunilor comerciale derulate în perioada februarie -iulie 2008 cu societatea Maros Produkt 2007 Ungaria (cod TVA HU22376912).
Din cuprinsul Procesului Verbal nr. 2394/GL/07.10.2011 încheiat la data 07.10.2011 rezultă că după întocmirea unei note de constatare în data de 30.05.2012, cei doi comisari au solicitat efectuarea unor controale încrucișate de către Garda Financiara M. si Cluj la cei trei transportatori înscriși în scrisorile de transport internațional predate, respectiv Romferchim SRL Ludus, la . Cluj și la . SRL.
În procesul-verbal din 07.10.2011 Garda Financiară a consemnat (la punctul 8, fila 4) că rezultatele controalelor încrucișate ar atesta că (i) . Ludus nu a avut relații comerciale cu Maros Produkt 2007 BK Ungaria, (ii) că soferii Romfechim au declarat că nu au transportat mărfuri către Maros, (iii) transporturile de la Treto SA au circulat pe ruta interna G. - Luduș ca urmare a verificării celor 11 foi de parcurs aferente celor 11 scrisori de transport in care T. apare înscris la rubrica Expeditor. în ce privește ceilalati doi transportatori, s-a reținut că aceștia nu mai funcționează la sediile sociale declarate.
Urmare a primirii Procesului Verbal al Gărzii Financiare, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de inspecție fiscală a desfășurat (între 21.12.2011 si 21.03.2012) o procedură de inspecție fiscală având ca obiect verificarea TVA în perioada 01.02._08, finalizată prin emiterea Raportului de Inspecție F-MC 65/21.03.2012.
În cuprinsul Raportului de Inspecție, în "Capitolul III - Constatările fiscale" s-au preluat literalmente aproape toate "constatările" cuprinse in Procesul Verbal al Gărzii Financiare, atât pe cele cu privire la situația de fapt, cat si pe cele privitoare la normele legale pretins încălcate. S-a stabilit că Societatea datorează așadar suma de 597.203 RON, la care se adaugă penalități si majorări de întârziere.
P. adresa înregistrată la T. în data de 05.04.2012 (depusa in Anexa nr. 7), organul fiscal a comunicat Decizia de Impunere (Anexa 2), prin care a stabilit in sarcina Societății obligații suplimentare de plată in suma totala de 1.277.418 lei (în continuare "Creanța Contestata"), defalcată dupa cum urmează:
i.Debit principal in cuantum de 597.203 lei
ii.Majorări de întârziere aferente perioadei 26.03._12 în cuantum de 590.635 lei
iii.Penalități de întârziere aferente perioadei 01.07._12 în cuantum de 89.580 lei
Pentru a preîntâmpina inițierea procedurilor de executare silită în vederea realizării creanței fiscale izvorând din Actele Fiscale Contestate, a formulat o cerere de suspendare a executării in temeiul art. 14 din legea 554/2004.
Perioada controlata (01.02._08) a mai făcut obiectul unui control anterior, finalizat în 22.12.2008. încălcarea interdicției prescrise de art. 105 alin. 3 din Codul de Procedură Fiscala - detalierea acestui motiv este cuprinsa in secțiunea IX de mai jos.
Perioada verificata prin Actele Fiscale Contestate:
În secțiunea 5, pagina 1 a Raportului de Inspecție se menționează că perioada verificata este 01.02._08, iar obiectul controlului este TVA aferent livrărilor efectuate către Maros Produkt 2007 BT cu sediul in Mako, Ungaria, cod TVA HU22376912.
Perioada verificata anterior, la nivelul anului 2008:
Printr-un raport de inspecție fiscală emis anterior, respectiv în 22.12.2008 de Direcția Generala a Finanțelor Publice G. (atașat în Anexa nr. 10) s-a verificat perioada 01.07._08, controlul vizând de asemenea TVA.
Încălcarea flagranta si cu buna știință a interdicției de a verifica de doua ori aceeași perioadă:
Comparând cele doua perioade verificate rezulta clar că perioada verificata recent prin Actele Fiscale Contestate este cuprinsa în perioada mult mai mare, verificata anterior, prin raportul de inspecție din 22.12.2008, ceea ce atrage nulitatea Actelor Fiscale Contestate pentru încălcarea interdicției prevăzute expres de art. 105 alin. 3 din Codul de procedura fiscala .
Organele fiscale nici măcar nu au considerat necesar să uzeze de excepția de la regula interdicției de a supune un contribuabil unui dublu control cu privire la aceeași taxă, excepție prevăzută de prevederile art. 105 indice 1 din Codul de Procedura Fiscală!
Pentru a beneficia de dreptul de a verifica o perioada supusa anterior unui control, organele fiscale trebuie să parcurgă o etapă procedurală prealabila (să emită, ANTERIOR inceperii operațiunii de reverificare, o decizie de reverificare pe care să o comuncie contribuabilului ce are dreptul sa o conteste) si sa îndeplinească o . cerințe de fond (reverificarea se poate dispune de conducătorul activității de inspecție fiscala in condiții limitative prescrise de art. 105 indice 1 alin. 2 si 3 ).
LIPSA MOTIVĂRII ACTELOR FISCALE CONTESTATE. MOTIVARE CONTRADICTORIE
În primul rand, procedând la o comparare a constatărilor din Procesul Verbal al Gărzii Financiare cu constatările din Raportul de Inspecție Fiscala ce a stat la baza emiterii Deciziei de Impunere, se va observa lesne o suprapunere de cel puțin 75%, singurele chestiuni adăugate în Raportul de Inspecție contestat fiind (a) citarea răspunsurilor administratorului contribuabilului la nota explicativa si (b) un paragraf referitor la scrisoarea de transport internațional in secțiunea 7 a constatărilor.
Faptul că Garda Financiara nu si-a motivat teza conform căreia T. a prejudiciat statul cu valoarea TVA nu absolvă echipa de inspecție de aceasta obligație. în plus, echipa de inspecție trebuia sa cunoască faptul că Garda Financiara este abilitată să stabilească exclusiv situații de fapt, nu să aprecieze asupra existentei incalcarilor normelor fiscale, atribuția acesta din urma revenind organelor de inspecție fiscala.
În al doilea rand, în capitolul III - Constatările fiscale, echipa de inspecție fiscala nu a făcut decât să citeze integral - în secțiunea 7 din capitolul III Constările fiscale, pagina 4 a raportului - o . texte legale (doar o parte incidente in cazul nostru), fara sa arate maniera în care subscrisa a încălcat respectivele prevederi sau de ce ar fi incidente respectivele prevederi în cauza.
În secțiunea 8 a preluat literal pasaje din procesul verbal al Gărzii Financiare (paginile 4-5) si sa reproducă de asemenea literal răspunsurile administratorului T. la intrebarile din nota explicativa (paginile 5-6)
În final (ultimul paragraf pagina 6) a menționat, fara vreo motivare referitoare la inlaturarea argumentelor contribuabilului din răspunsuri sau din punctul de vedere scris: "drept urmare, echipa de inspecție fiscala considera ca societatea nu îndeplinește condițiile ca sa beneficieze de scutire de TVA perntru livrări intracomunitare efectuate in perioada februarie 2008 - iulie 2008".
ÎNCĂLCAREA G. A PRINCIIPILOR CE GUVERNEAZĂ REGIMUL TVA, PRINCIPII CONSCRATE SI IN JURISPRUDENTA CURȚII DE JUSTIȚIE EUROPENE. PREVALENTA SUBSTANȚEI ASUPRA FORMEI. PROPORTIONALITATEA. NEUTRALITATEA. CERTITUDINEA IMPUNERII:
Impactul principiilor TVA asupra spetei. Aspecte ce trebuiau probate de autoaritatile fiscale anterior emiterii Actelor Fiscale Constatate
Stabilirea obligațiilor suplimentare s-a făcut în pofida faptului că T. a acționat cu buna credința pe durata desfășurării relațiilor contractuale cu Maros, neavand nicio contribuție in derularea unor eventuale operațiuni frauduloase de către Maros sau transportatori.
Subliniem că din cele cunoscute de noi, anterior emiterii Actelor Fiscale Contestate nicio instanța judecătoreasca nu a stabilit existenta unei fraude in materie de TVA privind livrările către Maros sau faptul ca bunurile au fost livrate la Luduș, si nu în Ungaria.
Cu atat mai puțin exista indicii că T. ar participat la o eventuala fraudă, atâta vreme cat si-a indeplinit obligațiile contractuale în mod corect, predând marfa transportatorilor indicați de Maros spre a fi transportata în Ungaria, aspect de altfel consemnat în scrisorile de transport.
Faptul ca transportatorul Romferchim sau angajați ai sai si-ar fi luat libertatea de a descarcă marfa mai devreme de ajungerea la destinația din Ungaria, chiar daca ar fi stabilit prin hotărâre judecătoreasca, nu atrage consecințe cu privire la buna credința a T., acesta neraspunzand de prejudiciile cauzate statului prin fapta altor persoane, (prepusi ai transportatorilor sau ai Maros).
In lumina principiilor ce guvernează regimul TVA (principiul proportionalitatii, al neutralității, al securității juridice si principiul prevalentei substanței asupra formei), lipsa unor documente justificative nu poate crea consecințe din perspectiva TVA pentru un contribuabil daca nu se dovedește participarea la frauda a respectivului contribuabil.
Principiul proportionalitatii
In lumina acestui principiu, o livrare intracomunitara nu trebuie calificata retroactiv ca fiind livrare interna nescutita, in temeiul unei situații de fapt apărute ulterior - frauda cumpărătorului. "în acest caz, furnizorul nu poate fi obligat la plata TVA-ului" (extras din concluziile Avocatului General in cauza C-409/04 Teleos si Alții, punct 71).
Principiul neutralității
În jurisprudenta Curții, s-a reținut că "este necesar sa se amintească faptul ca acest principiu nu permite, printre altele, ca prestații asemănătoare, care se afla, așadar, in concurenta unele cu celelalte, sa fie tratate in mod diferit din punctul de vedere al TVA-ului. [...]. Or, daca furnizorii in cauza in acțiunea principala ar fi obligați sa achite ei insisi TVA-ul a posteriori, principiul menționat nu ar fi respectat, intrucat furnizorii care efectuează operațiunile pe teritoriul tarii nu sunt niciodată grevați de taxa aferenta ieșirilor, dat fiind ca este vorba despre un impozit indirect la consum. P. urmare, persoanele impozabile care efectuează o operațiune intracomunitara, in condiții precum cele din acțiunea principala, ar fi . puțin avantajoasa decât cea a persoanelor impozabile care efectuează o operațiune interna" (in acest sens Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-409/04 Teleos si Alții, punctele 59 si 60).
Principiul certitudinii impunerii
In jurisprudenta CEJ (Hotărârea din 15 decembrie 1987, Tarile de Jos/Comisia, 326/85, R., p. 5091, punctul 24, precum si Hotărârea Halifax si alții, citata anterior, punctul 72) s-a reținut că "trebuie amintit ca acesta are o importanta deosebita atunci cand este vorba de o reglementare susceptibila sa determine cheltuieli financiare, pentru a le permite celor interesați sa cunoască cu exactitate intinderea obligațiilor pe care aceasta le-o impune".
Rezulta ca este necesar, astfel cum subliniază in mod intemeiat Curtea in Hotărârea pronunțata in cauza Teleos si alții, "ca persoanele impozabile sa aiba cunoștința de obligațiile lor fiscale inainte de a incheia o operațiune" (in acest sens Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27.09.2007 in cauza C-409/04 Teleos si Alții, punct 48).
"Astfel, ar fi contrar principiului securității juridice ca un stat membru, care a prevăzut condițiile pentru aplicarea scutirii unei livrări intracomunitare, stabilind o lista de documente ce trebuie prezentate autorităților competente, si care a acceptat inițial documentele prezentate de furnizor ca dovezi justificative ale dreptului la scutire, sa poată ulterior sa oblige acest furnizor sa achite TVA-ul aferent acestei livrări in cazul in care se dovedește ca, din cauza unei fraude săvârșite de persoana care achiziționează bunurile despre care furnizorul nu avea si nu putea avea cunoștința, bunurile in cauza nu au părăsit, in realitate, teritoriul statului membru de livrare" (in acest sens Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27.09.2007 in cauza C-409/04 Teleos si Alții, punct 50).
"Or, a obliga persoana impozabila sa furnizeze o dovada concludenta ca bunurile au părăsit in mod fizic statul membru de livrare nu garantează aplicarea corecta si directa a scutirilor. Din contra, aceasta obligație o plasează . incertitudine in ceea ce privește posibilitatea aplicării scutirii in cazul livrării sale intracomunitare sau in ceea ce privește necesitatea de a include TVA-ul in prețul de vânzare" (in acest sens Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27.09.2007 in cauza C-409/04 Teleos si Alții, punct 51).
IGNORAREA SAU GREȘITA INTREPRETARE A DOCUMENTELOR PREZENTATE DE CONTRIBUABIL ECHIPEI DE INSPECȚIE FISCALA
T. a prezentat echipei de inspecție fiscala:
-53 CMR (exemplarul 1) pe care Convenția CMR prescrie ca le păstrează expeditorul unor mărfuri transportate pe sosea. In cuprinsul acestor documente exista înscris la rubrica 3 (intitulata Locul prevăzut pentru livrarea mărfii) ca locul de destinație este Mako, Ungaria.
-11 CMR în copie (exemplarul nr. 3) pe care Convenția CMR prescrie ca le păstrează transportatorul si care au vocația de a purta stampila si semnătura beneficiarului mărfurilor, dovedind astfel faptul livrării intracomunitare. Respectivele documente au fost comunicate prin mail chiar de Romferchim, mailurile fiind atașate punctului de vedere scris depus de subscrisa!
De asemenea, desi echipa de inspecție fiscala a semnat de primirea celor 53 ale T. si respectiv de primirea a 11 CMR semnate de Maros (dovada este opisul documentelor prezentate de T. si atașat la Raportul de inspecție în anexa nr. 8), nu a considerat necesar nici măcar sa menționeze respectivul aspect in Raportul de inspecție, cu atat mai puțin sa analizeze cum schimbă aceste documente "constatările" echipei de inspecție.
De altfel, echipa de inspecție ar fi avut posibilitatea sa descopere aceleași 11 CMR (exemplarul transportatorului) semnate de Maros si cercetând cu atenție anexele Procesului Verbal al Gărzii Financiare, in cuprinsul cărora exista de asemenea respectivele documente.
In schimb, în secțiunea 7 din Raportul de Inspecție se retine în mod cu totul surprinzător că Societatea "nu a prezentat exemplarul 1 al CMR-urilor remise de către Maros Produkt 2007 BT Ungaria". Aceasta afirmație, singura din RIF care poate fi asemănata unei motivări, este absolut netemeinică si chiar ilogica, dovedind atat o nestudierea atenta a documentelor prezentate de contribuabil cat si o neintelegere profunda a art. 5 din Convenția CMR, citat de altfel de echipa de inspecție, întrucât:
i.T. a prezentat - pentru toate transporturile - exemplarul 1 al CMR, pe care Convenția CMR prescrie că il păstrează expeditorul mărfii, dupa ce este completat cu toate elementele prescrise de art. 6 din aceeași Convenție CMR;
ii.Maros Produkt acționează in relația de transport de fata ca destinatar al mărfurilor, primind astfel, cand bunurile ajung la destinație, exemplarul 2, care insoteste marfa. El nu poate remite exemplarul 1 expeditorului, caci acesta nu ajunge niciodată la el.
iii.In plus, T. a obținut si a prezentat echipei de inspecție fiscala copii ale 11 CMR exemplarul 3, de la transportatorul Romferchim. P. ipoteza, exemplarul 3 al CMR are vocația de a purta semnătura beneficiarului mărfii (transportatorul fiind interesat sa poată dovedi ca bunurile au fost efectiv predate la destinație), dar acest exemplar 3 se retine de transportator.
În drept: art. 10 alin 1 Legea 554/2004, art. 112 si urm C. Proc civ., Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele la care România a aderat prin Decretul nr. 451/20.11.1972, Directiva 77/388/CE, Directiva 2006/112/CE si jurisprudenta CEJ citată in prezenta cauza, respectiv hotărârea CEJ in cauza nr. C-409/04 -Teleos si Alții, hotărârea CEJ in cauzele conexate C-353/03 (Optigen Ltd), C-355/03 (Fulcrum Electronics Ltd) si C-484/03 (Bond House Systems Ltd).
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Legal citată, pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția inadmisibilitatii acțiunii formulate de către S.C. T. S.A. si s-a solicitat admiterea acestei excepții si respingerea ca atare a acțiunii, având in vedere următoarele: prin cererea introdusa pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, reclamanta S.C. T. S.A. a solicitat instanței, in contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala, anularea raportului de inspecție fiscala F-MC 65/21.03.2012 si a deciziei de impunere nr. F-MC 67/21.03.2012, cu consecința exonerării sale de plata obligațiilor suplimentare constând in debit principal TVA (597.203 RON), majorări de intarziere (590.635 RON) si penalități de intarziere calculate pana la data de 29.02.2012 (89.580 lei) si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar, raportul juridic dintre părțile din prezenta cauza este, fara putința de tăgada, unul de drept administrativ fiscal.
In acest sens, impotriva deciziei de impunere nr. F-MC 67/21.03.2012 a formulat contestație in conformitate cu prevederile art.205 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, contestație care nu a fost inca soluționata.
Art. 218 alin.(2) din actul normativ arătat mai sus prevede: "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
F. de cele arătate anterior, rezulta fara putința de tăgada ca acțiunea care formează obiectul prezentei cauze este inadmisibila atâta vreme cat contestația la care s-a referit nu a fost inca soluționata, decizia data in soluționarea contestației fiind singurul act administrativ fiscal care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor legale imperative citate mai sus. În situația in care s-ar admite o soluție contrara, s-ar lipsi de aplicabilitate dispozițiile legale speciale incidente in speța, in acest sens fiind, de altfel, practica constanta atat a înaltei Curți de Casație si Justitie-Sectia C. Administrativ si Fiscal, cat si a Curții de Apel București- Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal.
In drept: art.115-118 C.proc.civ.; O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității invocate, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod pr. civ, instanța a reținut următoarele:
P. cererea introdusa pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a C. Administrativ si Fiscal, reclamanta S.C. T. S.A. a solicitat instanței, in contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala, anularea raportului de inspecție fiscala F-MC 65/21.03.2012 si a deciziei de impunere nr. F-MC 67/21.03.2012, cu consecința exonerării sale de plata obligațiilor suplimentare constând in debit principal TVA (597.203 RON), majorări de intarziere (590.635 RON) si penalități de intarziere calculate pana la data de 29.02.2012 (89.580 lei) si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar, raportul juridic dintre părțile din prezenta cauza este, unul de drept administrativ fiscal.
In acest sens, impotriva deciziei de impunere nr. F-MC 67/21.03.2012 a formulat contestație in conformitate cu prevederile art.205 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, contestație care nu a fost inca soluționata.
Art. 218 alin.(2) din actul normativ arătat mai sus prevede: "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
F. de cele arătate anterior, rezulta ca acțiunea care formează obiectul prezentei cauze este inadmisibila atâta vreme cat contestația la care s-a referit nu a fost încă soluționata, decizia data in soluționarea contestației fiind singurul act administrativ fiscal care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor legale imperative citate mai sus.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . administrator judiciar provizoriu C.I. Z. F. I., cu sediul în București, ., .. 2, ., sector 6 și cu sediul ales la S. P. F., în București. .. 169A, clădirea B, ., în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI ȘI AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Red. DV
Tehnored. CB
6 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1583/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1624/2013. Curtea de... → |
|---|
