Despăgubire. Decizia nr. 4956/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4956/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 7237/2/2011*
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4956
Ședința publică din data de 11.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. I. C.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții – reclamanți N. M., N. A., N. Ș. A., N. I., N. M., N. C. și M. I., împotriva sentinței civile nr. 764 din data de 06.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatele – pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ȘI C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR , având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 08.11.2013, intimata – parâtă depune la dosar o cerere de comunicare a motivelor de recurs precum și o cerere de introducere în cauză a COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR în locul COMISIEI NAȚIONALE DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR.
Curtea, văzând că motivele de recurs i-au fost comunicate de Inalta Curte de Casație și Justiție intimatei - pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR(fostă CCSD), constată lipsită de obiect cererea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și față de lipsa părților la prezentul termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea formulată de reclamanții N. M., N. A., N. Ș.-A., N. I., N. M., M. I. și N. C. împotriva pârâtelor C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a solicitat: 1) obligarea CCSD la eliberarea titlului de conversie pentru suma de 75.714 lei ce reprezintă actualizarea sumei de 1.328.330 ce a fost stabilită cu titlu de despăgubire de la data evaluării, 12.02.2010, până la data de 25.01.2011, data posibilității tranzacționării legal pe BVB acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea; (2) obligarea CCSD la emiterea titlului de conversie pentru diferența de preț neîncasată ca urmare a tranzacționării acțiunilor FP la un preț mediu de 0,615 lei și nu la 1 leu, cum s-a avut în vedere la emiterea titlului de conversie, fiind evaluat prejudiciul la data formulării cererii la suma de 565.940 lei; (3) cu caracter subsidiar obligarea ANRP la plata sumelor indicate la pct. 1 și 2; (4) cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 764 din 06.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții N. M., N. A., N. Ș.-A., N. I., N. M., M. I. și N. C. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta COMSIA C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, se reține cu prioritate că ceea ce solicită reclamanții în contradictoriu cu această instituție este obligarea sa la emiterea unui titlu de conversie pentru suma reprezentând actualizarea creanței stabilită cu titlu de despăgubire de la data evaluării până la data posibilității tranzacționării acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea, precum și a unui titlu de conversie pentru diferența de preț neîncasată ca urmare a tranzacționării acțiunilor la un preț mediu de 0.615 lei și nu la 1 leu cum s-a avut în vedere la emiterea titlului de conversie.
În raport de aceste pretenții și de stadiul procedurii, sunt relevante disp. art. 131 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII în conformitate cu care „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar”.
Totodată, potrivit art. 141 alin. 1 „Se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția, a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului-ministru”.
Față de acestea și văzând și prev. art. 16, se constată că nu C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar, ci A. Națională pentru Restituirea Proprietăților care, în conformitate cu art. 18 alin. 1 din același act normativ, în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de C. C. și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.
Nu în ultimul rând, conform art. 3 lit. a „titlurile de despăgubire sunt certificate emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege”; potrivit lit. h „titlurile de plată sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei”; în sfârșit conform lit. i „titlurile de conversie sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea".
În consecință, reținând pentru aceste argumente lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C. C., Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și în consecință să respingă acțiunea împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reținând în consecință soluția de pronunțat asupra primelor două capete de cerere și deci împrejurarea că nu intră printre atribuțiile legale ale Comisiei aceea de a emite titluri de conversie, dar și prev. art. 18 alin. 1 anterior invocat (După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată), pe fondul cauzei, Curtea constată ca fiind neîntemeiată și cererea de obligare a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor pretinse în contextul în care acestea nu sunt stabilite prin decizii, titluri sau alte asemenea acte.
Dar acțiunea formulată în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este neîntemeiată și pentru următoarele considerente:
Astfel, este neîntemeiată atât cererea de obligare la emiterea unui titlu de conversie pentru suma de 75.714 lei ce reprezintă actualizarea sumei de 1.328.330 stabilită cu titlu de despăgubire de la data evaluării, 12.02.2010, până la data de 25.01.2011, data posibilității tranzacționării acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea, dar și cererea de obligare la emiterea unui titlu de conversie pentru diferența de preț neîncasată ca urmare a tranzacționării acțiunilor FP la un preț mediu de 0.615 lei și nu la 1 leu, cum s-a avut în vedere la emiterea titlului de conversie.
În fapt, în temeiul Deciziei nr. 8131/18.05.2011 privind acordarea de despăgubiri emisă de CCSD și a opțiunii reclamanților nr._/30.11.2010, a fost emisă decizia nr. 2605/13.12.2010 - titlu de conversie în cuantum de 828.330 lei reprezentând un număr total de 828.330 acțiuni la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Dar reclamanții își schimbă opțiunea la data de 02.03.2011, fiind emis în consecință titlul de conversie nr. 1095/23.05.2011 în completare, în cuantum de 300.000 lei, reprezentând un număr de 517.063 acțiuni, calculate la prețul mediu ponderat de 0,5802 lei/acțiune.
Niciunul dintre aceste acte nu este contestat de reclamanți în condițiile legii.
Pentru început, se constată că pretențiile concrete ale reclamanților nu au niciun fundament legal. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât Legea nr. 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate abuziv în perioada 06.3.1945 – 22.12.1989, iar în Cap. V Titlul VII este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Mai mult decât atât, de observat că reclamanții solicită direct emiterea unui titlu de conversie însă un astfel de act se emite exclusiv în baza unei decizii conținând titlul de despăgubire emis de CCSD, cerere care nu a fost formulată în cauză. Așadar, la baza emiterii unui titlu de plată și/sau conversie stă în mod obligatoriu titlul de despăgubire emis de CCSD.
Revenind la soluționarea dosarului reclamanților, în raport de opțiunile formulate de aceștia, Curtea constată că prin titlul de conversie nr. 2605/31.12.2010 în cuantum de 828.330 lei reprezentând un număr total de 828.330 acțiuni la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, urmând ca pentru diferența dintre titlul de despăgubire și titlul de conversie (respectiv pentru suma de 500.000 lei – maximul legal pentru care se pot acorda despăgubiri în numerar) să se emită un titlu de plată în ordinea depunerii cererilor de opțiune.
Conform art. III din OUG nr. 62/2010:
„(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.
(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea". Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Față de prevederile acestui act normativ, reclamanții își schimbă opțiunea din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acțiune, respectiv pentru suma de 300.000 lei (rămânând de achitat în numerar numai suma de 200.000 lei) la data de 02.03.2011, fiind emis prin urmare titlul de conversie nr. 1095/23.05.2011.
Față de pretențiile concrete ale reclamanților în cadrul primului capăt de cerere, trebuie amintit că procedura de emitere a titlurilor de conversie este stabilită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cadru legal ce nu prevede posibilitatea actualizării.
Legiuitorul a lăsat la aprecierea persoanei deținătoare a titlului de despăgubire momentul valorificării concrete a acestuia, iar prin emiterea titlului de conversie și dobândirea calității de acționar începând cu data înregistrării în Registrul acționarilor Fondului Proprietatea, titularii beneficiază de toate drepturile conferite de această calitate.
Cererea de actualizare nu este întemeiată și întrucât în legislația incidentă materiei nu sunt prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor stabilite prin decizii emise de CCSD. Totodată, având în vedere și disp. art. 2 din OG nr. 9/2000, Legea nr. 247/2005 nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite prin titlurile de despăgubire, iar valoarea despăgubirilor acordate reclamanților a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire, între acest titlu și cel de plată/conversie neputând exista neconcordanțe.
Pe de altă parte, în contextul în care titlul de conversie emis la data de 13.12.2010 este pentru 828.330 lei, iar cel emis la data de 23.05.2011 pentru 300.000 lei, ar constitui o îmbogățire fără just temei admiterea cererii de actualizare a întregii sume, de 1.328.330 lei, de la data de 12.02.2010, data evaluării, până la data de 25.01.2011, data posibilității tranzacționării acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea.
În condițiile în care primul titlu de conversie este emis la data de 13.12.2010 (în baza opțiunii reclamanților din noiembrie 2010) este neîntemeiată cererea de actualizare a despăgubirilor din luna februarie 2010 (deci de la o dată anterioară) pentru considerentul că acțiunile (al căror cuantum și valoare sunt stabilite abia în decembrie 2010) pot fi tranzacționate abia în ianuarie 2011. Cert este că reclamanții nu au încercat niciun prejudiciu în perioada decembrie 2010 – ianuarie 2011. Așadar, nu este vorba de repararea de către pârâta ANRP în mod integral a unui prejudiciu în temeiul unei eventuale culpe de moment ce și reclamanții au contribuit prin conduita lor trecerii timpului, formulând opțiunea abia în luna noiembrie 2010 deși decizia nr. 8131 era emisă din data de 18.05.2010. Nu au făcut dovada reclamanții că această întârziere ar fi imputabilă exclusiv autorităților.
Conform art. 12 alin. 3 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII „Capitalul social inițial al Fondului "Proprietatea" este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Finanțelor Publice. O parte dintre acestea pot fi vândute de către Ministerul Finanțelor Publice prin operațiuni bursiere autorizate de reglementările operatorului de piață sau legislația aplicabilă, iar cealaltă parte va fi distribuită titularilor titlurilor de despăgubire sau ai titlurilor de conversie, după caz, în condițiile legii. Acțiunile vor fi distribuite persoanelor menționate în acest articol prin transformarea titlurilor de despăgubire sau a titlurilor de conversie, după caz, în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", conform mecanismului prevăzut la cap. V^1. Realizarea conversiei acestor titluri în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" determină stingerea creanțelor constatate prin aceste titluri”.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII „Procedura de conversie a titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" se suspendă cu 10 zile lucrătoare înainte de prima ședință de tranzacționare și până la data stabilită conform prevederilor alin. (2). Până la data suspendării, conversia titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" se va realiza la valoarea nominală”.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, în plus față de împrejurarea că decizia nr. 2605/13.12.2010 nu a fost contestată în condițiile legii, de la data de 19.01.2011 reclamanții cunoscând emiterea titlului de conversie în cuantum de 828.330 lei reprezentând un număr total de 828.330 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu deci pentru fiecare acțiune, instanța mai are în vedere și împrejurarea expusă de pârâte prin întâmpinare, respectiv că valoarea de 1 leu/acțiune este stabilită prin art. 187 alin. 1 din OUG nr. 81/2007 coroborat cu art. 3 alin. 3 al Actului constitutiv al S.C. Fondul Proprietatea S.A. (HG nr. 1481/2005).
În sfârșit, mai trebuie spus că din momentul în care reclamanții au devenit acționari la Fondul Proprietatea, orice competență, orice atribuție a celor două pârâte, CCSD, respectiv ANRP încetează.
Procedura administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005 s-a finalizat prin obținerea de către reclamanți a calității de acționar.
Împrejurarea invocată de reclamanți, în sensul nerespectării principiului acordării compensațiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei, excede procedurii administrative derulate în fața CCSD și ANRP, precum și jurisdicției instanței de contencios administrativ, care se rezumă, potrivit legii, la controlul modului în care cele două pârâte își exercită atribuțiile.
Orice alt tip de pretenții ale reclamanților, inclusiv, spre exemplu, cea privind obligarea la emiterea unui titlu de conversie iar în final la plata unei despăgubiri reprezentând actualizarea sumei stabilită cu titlu de despăgubire de la data evaluării până la data posibilității tranzacționării acțiunilor la Fondul Proprietatea, sunt în căderea instanței de drept comun, în contradictoriu cu Statul Român, iar nu cu cele două pârâte, cărora le-a fost conferit acest drept legal de reprezentare a statului, având, prin urmare, calitate procesuală pasivă, doar în privința modului de îndeplinire a atribuțiilor, astfel cum sunt consacrate în Titlul VII al legii.
Potrivit reglementării legale de la momentul emiterii titlurilor de despăgubire în favoarea reclamanților și de la momentul conversiei despăgubirilor în acțiuni, orice atribuții ale cele două pârâte s-au încheiat în momentul emiterii titlurilor de despăgubire, potrivit art. 16 alin. 7, și transmiterii lor Depozitarului Central potrivit art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Așa cum s-a arătat mai sus, orice eventuale alte pretenții, ce exced procedurii reglementate în Titlul VII nu constituie contestări ale unor acte ale CCSD sau ANRP sau al unor eventuale refuzuri nejustificate de soluționare a unor cereri în virtutea atribuțiilor acestora, pentru a face obiectul contestării în instanța de contencios administrativ, strict limitat în Legea nr. 247/2005 la atribuțiile acestor două instituții.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, aceeași soluție fiind pronunțată inclusiv în ce privește capătul 4 de cerere, date fiind disp. art. 274 C.pr.civ. și culpa procesuală a reclamanților care au căzut în pretențiile formulate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând casarea sentinței și obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite stabilite conform raportului de expertiză.
Recurenții arată că analiza făcută de instanță este trunchiată și superficială și a condus la abordarea unui raționament greșit și în totală discordanță cu normele legale aplicabile speței.
Precizează că instanța a interpretat nelegal actul normativ invocat și nu a dispus verificări în temeiul art. 129 alin. 5 din codul de procedură civilă și a dispozițiilor Legii 247/2005 cu privire la existența sau inexistența unor asemenea fonduri precum și demersurile făcute de pârâtă.
Invocă noțiunea de bunuri în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și faptul că s-a creat un dezechilibru în existența unui raport de proporționalitate între măsurile restrictive ale exercițiului dreptului de proprietate și scopul avut în vedere prin aplicarea limitării. Absența echilibrului între cele două elemente mai sus menționate are ca efect golirea de conținut a dreptului în cauză, devenind astfel „teoretic și iluzoriu”, iar nu concret și efectiv.
Recurenții consideră că nerespectarea principiului acordării compensațiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferită, cât și evitarea prejudicierii persoanelor ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal a obligațiilor ce cad în sarcina organismelor abilitate să pună în aplicare dispozițiile Legii 10/2001 și 247/2005, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004.
Mai arată că suma stabilită prin titlul de conversie trebuia actualizată pe perioada cuprinsă între data evaluării și data posibilității tranzacționării pe BVB a acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea, suma fiind supusă devalorizării în timp datorită inflației.
Invocă dispozițiile art. 1088 din Codul civil potrivit cărora „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă”.
Practic, în perioada 12.02._11 conform INS, coeficientul de inflație a fost de 5,70% iar prin aplicarea acestuia sumei de 1.328.330 ar rezulta o diferență de 75.714 lei.
În ceea ce privește solicitarea de emitere a unui titlu de conversie pentru diferența de preț neîncasată ca urmare a tranzacționării acțiunilor la un preț mediu de 0,615 lei, ci nu de 1 leu cum s-a avut în vedere la emiterea titlului de conversie, arată că nerestituirea proprietății sau a unor compensații pe măsura acesteia aduce atingere dreptului de proprietate, incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Recurenții susțin că prețul imobilului stabilit de evaluator ar trebui respectat prin conversia într-un număr de acțiuni egal cu valoarea acestuia, ia prin emiterea titlului de conversie la valoarea de 1 leu/acțiune și posibilitatea de a fi valorificat la prețul de 0,615 lei/acțiune, l-i s-a produs un prejudiciu de 348.000 lei corespondentul a 565.940 acțiuni.
Mai invocă dispozițiile art. 18 ind. 7 alin. 3 din Titlul VII al Legii 247/2005 potrivit cărora „după reluarea în conformitate cu prevederile alin. (2) a procesului de conversie a titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", conversia se va realiza prin împărțirea valorii despăgubirii menționate în titlul de despăgubire, respectiv în titlul de conversie la prețul mediu ponderat de tranzacționare al acțiunilor”.
Deși legal citată, intimatele-pârâte nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cuprinsul recursului recurenții nu aduc critici concrete cu privire la soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și respingere a acțiunii față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, ci invocă doar faptul că au fost prejudiciați prin mecanismul de emitere a titlurilor de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea și posibilitatea valorificării acestora după o perioadă de timp la un preț mai mic și fără a se lua în considerare devalorizarea produsă de inflație.
Recurenții nu aduc însă nici un argument care să justifice competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite un titlu de conversie pentru pretinsul prejudiciu suferit de reclamant ca urmare a imposibilității valorificării titlului de conversie pe perioada cuprinsă între emiterea titlului de conversie și listarea la bursă a acțiunilor acordate la Fondul Proprietatea.
Cu privire la acest aspect, Curtea reține ca fiind corecte aprecierile instanței de fond potrivit cărora, din dispozițiile art. 141, art. 16, art. 18 alin. 1 și art. 3 lit. a și i ale Titlului VII din Legea 247/2005 rezultă că titlurile de conversie se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ci nu de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva căreia au formulat reclamanții primele două capete ale cererii de chemare în judecată.
Față de cele arătat mai sus, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală soluția dispusă de instanța de fond de respingere a acțiunii formulată împotriva pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fiind respinse capetele principale ale acțiunii reclamanților, este întemeiată și soluția de respingere ca neîntemeiat a capătului subsidiar al acțiunii, prin care reclamanții solicită obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor menționate în capetele 1 și 2 de cerere.
Curtea mai reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocat de recurenți în cuprinsul recursului, se poate solicita despăgubiri de la o autoritate publică de către o persoană ce se pretinde vătămată într-un drept al său, doar în situația în care vătămarea este produsă printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
În condițiile în care reclamanții nu au contestat vreun act administrativ emis de către ANRP și nici nu au invocat vreun refuz de soluționare a vreunei cereri de către această pârâtă, Curtea apreciază că aspectele invocate de reclamantă privind o pretinsă prejudiciere cauzată de imposibilitatea valorificării titlului de conversie pe perioada cuprinsă între emiterea titlului de conversie și listarea la bursă a acțiunilor acordate la Fondul Proprietatea, nu pot face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ, care se limitează, în cazul de față, la verificarea legalității respectării de către ANRP a procedurii reglementate de Titlul VII al Legii 247/2005.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurenții-reclamanți în cuprinsul motivelor de recurs referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și a garanțiilor impuse de dispozițiile art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu au vreo relevanță cu privire la soluționarea prezentei cauze, având în vedere că reclamanți nu au investit instanța cu un litigiu pe calea dreptului comun, ci în baza dispozițiilor speciale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la care s-a raportat în mod corect instanța de fond.
Față de considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți N. M., N. A., N. Ș.-A., N. I., N. M., M. I. și N. C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții – reclamanți N. M., N. A., N. Ș. A., N. I., N. M., N. C. și M. I.,toți cu domiciliul procesual ales la AV. G. C. în București . nr.13, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 764 din data de 06.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatele – pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ȘI C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ambele cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Red./tehnored. CIG – 2 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1473/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5345/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
