Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1473/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1473/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 42395/3/2011
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1473
Ședința publică din data de 01.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: C. P.
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 1998/09.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Ț. Ș. A. și intimata – pârâtă N. M.( inspector al ADMINISTRAȚIEI FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 3), având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta – pârâtă, prin consilier juridic N. R., care depune delegație la dosar, iar intimatul – reclamant, prin avocat Ț. D., care depune împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învedereaztă instanței că, la data de 27.03.2013, prin fax-ul instanței, a fost primită adresa de înaintare și intâmpinarea depusă de intimatul – reclamant.
Curtea comunică reprezentantului recurentei - pârâte 1 exemplar al întâmpinării depuse de intimatul – pârât și interpelează părțile dacă mai au alte cereri de formulat sau alte probe de propus.
Ambele părți prezente solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar iar, ulterior, pune în discuția părților excepția lipsei interesului recurentei – pârâte în promovarea acțiunii invocată de intimat prin intâmpinare.
Recurenta – pârâtă susține să se respingă excepțoia invocată pe motiv că pot face dovada că, la nivelul organelor fiscale, s-a realizat o reorganizare a activității juridice iar birourile juridice ale Administrațiiilor Finanțelor Publice au fost preluate de Direcțiile Generale A Finanțelor Publice.
Intimatul – reclamant învederează că, la fond, parte procesuală a fost ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 3 iar nu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Curtea ia act de susținerile părților și interpelează ambele părți dacă apreciază că acțiunea mai are obiect în raport de răspunsul atașat la dosar.
Acestea susțin că, în opinia lor, acțiunea încă mai are obiect.
Intimatul – reclamant solicită cheltuieli de judecată sens in care depune dovada justificativă a acestora, chitanța nr. 248/20.03.2013.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepțiile invocate dar și cu privire .
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.1998/09.05.2012, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ț. Ș. A. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat „Ț. D." din sector 3, București, .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâții A. F. PUBLICE SECTOR 3 cu sediul în sector 3, București, Calea Mosilor, nr. 156, și N. M. – DIRECTOR AFP SECTOR cu sediul în sector 3, București, Calea Mosilor, nr. 156, și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 la emiterea către reclamant a răspunsului la notificarea înregistrată sub nr._/22.10.2010; s-a stabilit o penalitate în cuantum de 20 de lei pentru fiecare zi de întârziere în emiterea răspunsului, de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri; a fost respinsă cererea de stabilire a termenului de executare și a amenzii în condițiile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, ca neîntemeiată; au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei-onorariu redus.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul București -Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 24.05.2011, sub nr._ /CA/2011, reclamantul Ț. Ș. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București și N. M., să fie pronunțată o hotărâre judecătorească prin care să îi fie recunoscut dreptul pretins, în conformitate cu prevederile art.11 pct.1 lit.b din Lg. nr.554/2004, obligarea pârâtei AFP Sector 3 la emiterea către reclamant a răspunsului la notificarea înregistrată sub nr. 40.318 din 22.10.2010, obligarea pârâtei N. M., în conformitate cu prevederile art.16 pct.1 din Lg. nr.554/2004 la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin întârziere, în solidar cu autoritatea publică pârâtă, stabilirea soluției sub sancțiunea unei penalități, în conformitate cu prevederile art.18 pct.5 din Lg. nr.554/2004, pentru fiecare zi de întârziere, stabilirea unui termen de executare a hotărârii în conformitate cu prevederile art.24 pct.1 și stabilirea amenzii prevăzute de art.24 pct.2 din Lg. nr.554/2004 pentru nerespectarea termenului la care s-a făcut referire anterior, reclamantul având dreptul la despăgubiri.
În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamant că prezenta cerere este formulată cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv a termenului de șase luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, acesta fiind împlinit la data de 22.11.2010.
Așa cum rezultă din exemplarul anexat al confirmării de primire, în data de 19.10.2010 a expediat către autoritatea pârâtă, notificarea la care timp de 6 luni nu primit nici un răspuns (favorabil sau nu).
Nu a formulat nici o plângere prealabilă, pentru că obligativitatea acestei proceduri este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației, cum este cazul de față.
Constatând inexistența unui răspuns, s-a deplasat personal, la data de 05.01.2011 la sediul autorității, constatând că solicitării sale nu i s-a dat curs, motiv pentru care a revenit cu o cerere scrisă în atenția doamnei Director N. M., căreia, după ce i-a adus la cunoștință situația de fapt, i-a adresat solicitarea expresă de a dispune cu precădere și de urgență luarea măsurilor ce se impun, în vederea remedierii situației create, în caz contrar fiind nevoit să se adreseze instanței pentru a solicita despăgubiri pentru abuzul săvârșit
Nici acest demers al său nu primit vreun răspuns, sens în care a formulat prezenta acțiune, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.
S-au depus la dosar înscrisuri în legătură cu aspectele menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv cererea (notificarea) însoțită de confirmarea de primire și sesizarea manuscrisă, adresată personal directorului AFP Sector 3, N. M..
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
S-a încuviințat reclamantului administrarea probei cu înscrisuri, respectiv actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa intitulată „Notificare” înaintată către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, înregistrată la această instituție sub nr.40.318 la data de 22.10.2010, reclamantul Ț. Ș. A. a solicitat acestei instituții efectuarea unui control la o societate comercială, . SRL pentru constatarea veridicității datelor pe care reclamantul le comunică și, pe de altă parte, să se dispună luarea de măsuri urgente de remediere a deficiențelor constatate, aplicând sancțiunea contravențională care se impune stabilită de Codul Fiscal, în legătură cu nivelul plăților achitate de societate referitoare la contribuțiile de sănătate și de stat (CAS-ul impozitul pe salariu, fondul de pensie, de sănătate și de șomaj) pe perioada derulării raporturilor de muncă ale reclamantului cu societatea, respectiv 01.03.2004 – 23.09.2010.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice nu a soluționat această cerere a reclamantului, necomunicând nici un răspuns acestuia nici în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin.1 din OG nr.27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, care menționează expres că „Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.”, nici într-un termen mai îndelungat.
Față de această situație, reclamantul a formulat o nouă adresă, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 sub nr.336 din 05.01.2011, adresată direct d-nei. Director N. M., în vederea luării de urgență a măsurilor care se impun pentru a se răspunde la adresa nr.40.318 din 22.10.2010.
Nici la această ultimă adresă, nici instituția, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și nici directorul acesteia, N. M., nu au răspuns în vreun fel.
În cauză au fost apreciate ca aplicabile dispozițiile art. 1, alin.1 și art.2 alin.1 lit.g din Lg.nr.554/2004, legea contenciosului administrativ, în sensul că se constată întrunirea condițiilor de nesoluționare în termenul legal, de către Administrația Finanțelor Publice Sector 3, a cererilor reclamantului – o autoritate publică nu a răspuns solicitantului în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, în fapt termenul în care nu s-a răspuns ajungând la aproape 18 luni.
În consecință, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamant, obligând pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și funcționarul public – Director N. M. să-i comunice răspuns reclamantului la cererile formulate în 22.10.2010/40.318 și din 05.01.2011- cererea nr. 336, desigur, cu deplina libertate a autorității administrative de a aprecia asupra temeiniciei și legalității cererii reclamantului.
Privitor la cererea de fixare a unei penalități de 20 de lei pe zi de întârziere, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind întemeiată, constituind astfel un mijloc eficient pentru a determina pârâtele să soluționeze cererea reclamantului, având în vedere tăcerea îndelungată a administrației, aproape un an și jumătate până în prezent, fără să comunice vreun răspuns sau o soluție la cererea reclamantului
În ceea ce privește stabilirea unui termen de executare sau a unei amenzi în condițiile art.24 din Lg. nr.554/2004, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată, în materia contenciosului administrativ acționând ope legis, din oficiu,dispozițiile art.24 alin.1,2 și 3 din Lg. nr.554/2001, autoritatea administrativă fiind obligată prin lege la emiterea răspunsului în cel mult de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz de nerespectare a termenului, se aplică amendă conducătorului autorității administrative și se poate merge până la sancționarea penală a celor care nu execută hotărârea judecătorească irevocabilă.
Abia după constatarea inactivității administrației, după cele 30 de zile se pot lua măsurile solicitate de către reclamant în prezent, astfel că cererea sa la acest moment nu este întemeiată.
Admițând în parte acțiunea, instanța de fond a făcut aplicarea art.276 Cod Proc. Civ., obligând pârâtele la plata unei părți a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, în forma onorariului de avocat redus.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București (AFPS3) prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București (DGFPMB), criticând-o că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, potrivit art.304 pct.9 din C.pr.civ. si art. 304 ind.1 C.pr.civ., și solicitând casarea ei.
În motivarea recursului, arată că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 114 ind. 2 C. ""Președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului, odată cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri ... "
În acest sens, învederează faptul că instituția recurentă a fost citată fără copie acțiune și înscrisuri ,această mențiune fiind înscrisă și pe citația emisă pentru termenul din data de 09.05.2012.
Mai mult decat atat, potrivit art. 113 ind. 1, reclamantul avea obligatia de a depune cererea de chemare în judecată în atâtea exemplare câți pârâți sunt.
Pe de altă parte, în urma demersurilor către serviciile de specialitate, respectiv serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice, a fost comunicat faptul ca Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin adresa nr._/14.06.2011, a formulat raspuns reclamantului la cererile sale înregistrate sub nr._/22.10.2010 si nr. 336/05.01.2011 (confirmare de primire din 27.06.2011).
Prin urmare, soluția pronunțată de către instanța de fond a fost dată fara a da posibilitatea institutiei noastre de a lua cunostiinta de cererea de chemare in judecata in vederea pregatirii apararii si de a depune la dosarul cauzei inscrisurile pe care le detinea in susținerea apărării .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei la la care au fost obligate pârâtele, apreciază că aceste cheltuieli nu sunt justificate, atâta timp cât instituția recurentă nu s-a aflat in culpă procesuală, răspunsul la cererile reclamantului fiind comunicat acestuia la data de 27.06.2011 ( cu aproape un an inainte de soluționarea dosarului nr._ /CAl2011).
În drept, și-a întemeiat recursul pe art.304 pct.9 și art. 304 ind.1 C.pr.civ.
A anexat la cererea de recurs adresa de răspuns nr._/14.06.2011 a Administrației Finanțelor Publice Sector 3, precum și dovezile de comunicare ale acesteia către intimatul reclamant .
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Intimatul reclamant Ț. Ș. A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta pârâtă, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că recurenta pârâtă a primit citația cu aproximativ un an înainte de primul termen de judecată, având timp suficient pentru a efectua demersurile necesare în vederea luării la cunoștință, potrivit legii, de conținutul cererii introductive și al înscrisurilor anexate.
În privința adresei de răspuns nr._/14.06.2011 a Administrației Finanțelor Publice Sector 3, apreciază, pe de o parte, că aceasta „ a venit ca urmare a citării acesteia pentru primul termen acordat”, iar pe de altă parte, că nu cuprinde în mod corespunzător datele solicitate.
La termenul de judecată din data de 01.04.2013 instanța a rămas în pronunțare și pe excepțiile lipsei calității procesuale active a recurentei și lipsei de interes.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepțiile de fond, peremptorii și absolute, privind lipsa calității procesuale active a recurentei și lipsa de interes autorității de lucru judecat, Curtea constată că excepțiile invocate sunt nefondate, urmând a fi respinse în consecință, deoarece, pe de o parte, recursul a fost formulat, contrar celor susținute de intimatul reclamant, de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București (DGFPMB) având doar calitatea de reprezentant, fiind evident că instituția pârâtă AFPS 3, care figurează cu această calitate în dispozitivul sentinței recurate și a fost obligată de către instanța de fond să realizeze în parte pretențiile intimatului reclamant, este titulara dreptului de formula recurs în cauză, iar pe de altă parte, cât timp dispozițiile sentinței civile recurate (prin care a fost obligată de către instanța de fond să realizeze în parte pretențiile intimatului reclamant) sunt în vigoare, ea susținând că le-a realizat înainte de data pronunțării sentinței recurate, are și interes actual în promovarea căii de atac.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în raport de admiterea în parte a acțiunii de către instanța de fond și de formularea recursului doar de către pârâta AFPS 3, se reține că prin cererea de chemare în judecată introdusă la Tribunalul București -Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 24.05.2011, intimatul reclamant Ț. Ș. A. a solicitat obligarea recurentei pârâte AFP Sector 3 la emiterea răspunsului la notificarea înregistrată sub nr. 40.318 din 22.10.2010.
Or, având în vedere probele administrate în recurs, rezultă că recurenta pârâtă AFP Sector 3 a emis adresa de răspuns nr._/14.06.2011(filele 7, 8 dosar recurs) la notificarea înregistrată sub nr. 40.318 din 22.10.2010, răspuns ce a fost comunicat intimatului reclamant la data de 27.06.2011, potrivit borderoului nr._/22.06.2011(fila 9 dosar recurs) și confirmării de primire din 27.06.2011 (filele 10, 11 dosar recurs), deci înainte de primul termen de judecată acordat de instanța de fond. De altfel, prin întâmpinare, intimatul reclamant admite că i-a fost comunicată adresa de răspuns nr._/14.06.2011, susținând însă că nu cuprinde în mod corespunzător datele solicitate.
Conform art.8 alin.1 și art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată (versiunea în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată):
„ART. 8
Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
...................................................................................................................................
ART. 18
Soluțiile pe care le poate da instanța
(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă(...)”.
Din analiza acestor texte de lege rezultă, fără echivoc, pe de o parte,că acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect fie obligarea la soluționarea unei cereri, fie anularea în tot sau în parte a actului administrativ (și accesorii), fie obligarea la soluționarea unei cereri, fie repararea dreptului sau interesului legitim vătămat prin nesoluționarea în termen a unei cereri, iar pe de altă parte, dacă acțiunea a avut ca obiect doar obligarea la soluționarea unei cereri (și alte cereri accesorii), precum în speță, atunci instanța de contencios administrativ nu poate să examineze decât temeinicia acestei pretenții, nefiind legal sesizată și cu anuarea actului administrativ prin care a fost soluționată cererea ( respectiv, notificarea înregistrată sub nr. 40.318 din 22.10.2010,).
Prin urmare, în prezenta cauză, instanțele au fost legal învestite să examineze doar dacă instuția recurentă a soluționat sau nu notificarea înregistrată sub nr. 40.318 din 22.10.2010, iar în caz negativ, să stabilească dacă este incident un refuz nejustificat de soluționare, nefiind învestite cu o cerere de anulare a adresei de răspuns nr._/14.06.2011 a Administrației Finanțelor Publice Sector 3, astfel că temeinicia și legalitatea acesteia nu poate fi examinată în acest cadru procesual, urmând a fi înlăturate apărările intimatului reclamant sub acest aspect.
Pe cale de consecință, constatându-se că notificarea intimatului reclamant înregistrată sub nr. 40.318 din 22.10.2010, a fost soluționată prin adresa de răspuns nr._/14.06.2011 a Administrației Finanțelor Publice Sector 3, deci înainte de pronunțarea sentinței recurate, se impune reformarea acesteia în sensul respingerii ca rămasă fără obiect a pretenției în discuție (inclusiv a capătului de cerere accesoriu privind stabilirea unei penalități).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, Curtea apreciază că subzistă fundamentul legal pentru menținerea lor parțială, conform art.275 Cod procedură civilă, întrucât adresa de răspuns nr._/14.06.2011 a fost emisă de către recurenta pârâtă după primirea citației de la instanța de fond (07.06.2011- fila 16 dosar instanța de fond), fiind, deci, anterior, pusă în întârziere. Însă, în raport de prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază, luând în considerare valoarea sau dificultatea medie a pricinii și munca prestată efectiv de avocat, că onorariul acestuia la judecata în fond trebuie redus la suma de 500 lei.
Referitor la celelalte critici formulate prin cererea de recurs, Curtea constată că sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit mențiunilor din cuprinsul citației emise de instanța de fond și primită fără obiecțiuni de serviciul registratură din cadrul instituției recurente (fila 16 dosar instanța de fond), rezultă că acesteia i-au fost comunicate acțiunea și înscrisurile aferente, iar potrivit art.100 alin.4 Cod procedură civilă, procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
În consecință, față de prevederile art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect în ceea ce privește capătul de cerere privind obligare emitere răspuns și stabilire penalități și se va reduce onorariul de avocat aferent cheltuielilor de judecată în fond la 500 lei, urmând a se menține, în rest, sentința recurată.
Totodată, conform art.274- 276 Cod procedură civilă, având în vedere admiterea recursului și faptul că, implicit, intimatul reclamant a căzut în pretenții în calea de atac prezentă, se va respinge cererea acestuia privind cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei calitătii procesuale active a recurentei și lipsei de interes.
Admite recursul, declarat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13,, Sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1998/09.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Ț. Ș. A., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Tăranu D. București, .. 2, ., ., și intimata – pârâtă N. M., cu domiciliul procesual în București, Calea Moșilor, nr. 156.
Modifică in parte sentința recurată in sensul că:
Respinge actiunea ca rămasă fără obiect în ceea ce privește capătul de cerere privind obligare emitere răspuns și stabilire penalități.
Reduce onorariul de avocat aferent cheltuililor de judecată în fond la 500 lei.
Menține, în rest, sentința recurată.
Respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecată din recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. C. B. H. V.
GREFIER,
P. C.
Red./Tehnored./H.V./2ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3653/2013.... | Despăgubire. Decizia nr. 4956/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
