Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1640/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1640/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 759/116/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1640
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1387 din data de 10.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, de recurenta - pârâtă C. Județeană de Pensii Călărași, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. V. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând conținutul cererii de recurs, constată că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta C. V. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Călărași, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la emiterea actului administrativ prin care să îi acorde diferența de 25% reprezentând sporul de mobilitate și confidențialitate, începând cu data înscrierii în Colegiul consilierilor juridici, 02.02.2005, și până la data de 12.11.2009, iar plata sumelor să se facă actualizate cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Călărași – Secția Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1387/10 iunie 2012, prin care a dispus: admiterea cererii, obligarea pârâtei să emită actul administrativ prin care să acorde reclamantei diferența de 25% reprezentând sporul de confidențialitate și mobilitate din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii reclamantei în Colegiul consilierilor juridici, respectiv data de 02.02.2005, și până la data de 12.11.2009, sumă care urmează să fie actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1739 /12.09.2006 pronunțată de Tribunalul Călărași, îndreptată prin încheierea de ședință de la data de 13.08.2008, a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Călărași să acorde reclamantei sporul de confidențialitate și mobilitate în cuantum total de 25% din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii reclamantei în Colegiul Consilierilor Juridici.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 16.03.2010 s-a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 1739/12.09.2006 în sensul că sporul de confidențialitate și mobilitate este în total de 25% din salariul de încadrare pentru fiecare categorie de spor în parte.
Urmare a executării hotărârii judecătorești sus menționate, în perioada 02.02.2005 – 31.01.2012, reclamanta a fost plătită cu suma totală de_ lei reprezentând spor de confidențialitate și spor de mobilitate în procent de 25%, respectiv 12,5% spor de confidențialitate și 12,5 % spor de mobilitate.
Prin urmare, pârâta a executat parțial sentința civilă sus menționată, așa cum a fost lămurită prin încheierea pronunțată de Tribunalul Călărași în ședința camerei de consiliu de la data de 16.03.2010, adică a plătit reclamantei 25% din salariul de încadrare, în loc de 50% așa cum prevedeau dispozițiile instanței.
Această situație de fapt constatată de tribunal este confirmată și de pârâtă prin adresa nr._/09.07.2012, comunicată instanței, cât și prin poziția pârâtei exprimată prin întâmpinare.
Cum pârâta a executat parțial sentința civilă sus menționată, așa cum a fost lămurită prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu, aceasta a fost obligată să emită actul administrativ prin care să acorde reclamantei diferența de 25% reprezentând sporul de confidențialitate și mobilitate din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii reclamantei în Colegiul consilierilor juridici, respectiv data de 02.02.2005, și până la data de 12.11.2009, sumă care urmează să fie actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective, având în vedere că hotărârile judecătorești arătate sunt executorii de drept, conform dispozițiilor art. 278 al. (1) Cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta C. V. D. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Călărași, a obligat pârâta să emită actul administrativ prin care să acorde reclamantei diferența de 25% reprezentând sporul de confidențialitate și mobilitate din salariul de încadrare, începând cu data înscrierii reclamantei în Colegiul consilierilor juridici, respectiv data de 02.02.2005, și până la data de 12.11.2009, sumă care urmează să fie actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
Împotriva Sentinței civile nr. 1387/10 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. Județeană de Pensii Călărași, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Reclamanta este salariat în cadrul Casei Județene de Pensii Călărași, deținând funcția de consilier juridic.
Prin Sentința civilă nr. 1739/12.09.2006 a Tribunalului Călărași, îndreptată prin Încheierea din data de 13.08.2008, i s-a acordat reclamantei sporul de mobilitate și confidențialitate.
Prin încheierea din data de 16.03.2010 a Tribunalului Călărași, irevocabilă, s-a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 1739/12.09.2006, în sensul că sporul de mobilitate și confidențialitate este în total de 25% din salariul de încadrare pentru fiecare categorie de spor în parte.
Până la lămurirea dispozitivului sentinței civile, aceste hotărâri judecătorești au fost puse în executare până la data de 12.11.2009, iar după punerea în aplicare a încheierii de ședință și după încetarea acordării sporului de mobilitate ca urmare a apariției Legii nr. 330/2009, reclamantei i s-a mai acordat 25% din salariul de încadrare pentru sporul de confidențialitate.
Reclamantei i s-a plătit în perioada 22.02.2005 până la 31.01.2012 suma totală de 23.206 lei reprezentând spor de confidențialitate și spor de mobilitate în procent de 25%, respectiv 12,5% spor de confidențialitate și 12,5% spor de mobilitate.
Suma a fost plătită în baza Sentinței civile nr. 1739/12.09.2006 și a Încheierii de ședință din data de 13.08.2008, prin care s-a îndreptat eroarea materială conform Încheierii de ședință din data de 16.03.2010, prin care s-a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 1739/12.09.2006, procentul plătit fiind de 25% total.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului, invocând în drept prevederile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă,.
În ședința publică din data de 04.03.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat, față de Sentința civilă nr. 1739/2006 pronunțată de Tribunalul Călărași, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 13 august 2008 și lămurită prin Încheierea din 16.03.2010.
Prin concluziile scrise formulate la data de 12.03.2013, intimata – reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod legal instanța de fond a reținut că recurenta – pârâtă a executat în mod parțial Sentința civilă nr. 1739/12.09.2006, astfel cum a fost lămurită prin Încheierea din data de 16.03.2010, plătind reclamantei doar 25 % din salariul de încadrare, în loc de 50% cum prevedeau dispozițiile instanței.
Curtea, analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, în raport de actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În manifestarea sa de excepție procesuală, (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil, respectiv obiect, părți și cauză.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase dezbătute anterior.
Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat s-a făcut, potrivit sentinței recurate, atunci când instanța de fond a apreciat asupra refuzului autorității pârâte de plată către reclamantă a diferenței de 25% din salariul de încadrare reprezentând sporul de confidențialitate și mobilitate, în condițiile în care legalitatea acestui refuz de plată a constituit obiect al verificării jurisdicționale într-o altă cauză, finalizată prin pronunțarea Sentinței civile nr. 1739/12.09.2006 a Tribunalului Călărași, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 13 august 2008 și lămurită prin Încheierea din data de 16.03.2010.
Precizându-și poziția procesuală în fața instanței de recurs, în raport de excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, intimata – reclamantă a invocat refuzul recurentei – pârâte de executare integrală a dispozițiilor Sentinței civile nr. 1739/12.09.2006, precizând că aceasta i-a plătit doar 25% din salariul de încadrare, în loc de 50% cum prevedeau dispozițiile instanței.
Așadar, promovarea unei noi cererii de chemare în judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză a fost determinată de refuzul pârâtei de executare integrală a obligației de plată stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Or, acest refuz ar putea justifica declanșarea procedurii de executare silită și nicidecum inițierea unui nou demers judiciar în cadrul căruia instanța să fie investită să statueze în legătură cu aspectele litigioase în raporturile dintre părți, care au fost dezlegate anterior, în mod irevocabil.
Supunând judecății din nou același litigiu, asupra căruia instanța s-a pronunțat pe fond, au fost încălcate prevederile art. 1201 cod civil cu referire la art. 166 Cod procedură civilă, astfel că urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, pentru existența autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1387 din data de 10.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, de recurenta - pârâtă C. Județeană de Pensii Călărași, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. V. D..
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că, respinge acțiunea, pentru existența autorității de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. I.E.
Tehnored. R.B./2 ex./05.06.2013
Tribunalul Călărași – jud. fond C. I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2399/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3832/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
