Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 435/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 7942/2/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 435
Ședința publică din data de 31.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul NEOGOE C. în contradictoriu cu pârâtul S. DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, având ca obiect obligare eliberare înscris.
Dezbaterile asupra excepțiilor și fondului au avut loc în ședința publică din 24.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2012, reclamantul N. C. a solicitat obligarea pârâtului S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor să-i pună la dispoziție în copie xerox un extras de pe ""Registrul unic al Comisiei pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989”, precum și de pe dosarul său înregistrat sub nr._ la Comisie încă din anul 1997.
În motivare, reclamantul a arătat că este unul dintre miile de cetățeni care au luat parte și au luptat activ la Revoluția din 22 Decembrie 1989, iar această participare activă a fost dată și prin funcția militară ce o deținea în acel moment în garnizoana C. și care, în cazul în care Revoluția nu ar fi avut succes, l-ar fi adus în situația de infractor pentru capitulare sau părăsirea câmpului de luptă, sancționabil cu pedepse cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În aceste condiții, în anul 1997 a depus la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției române actele în vederea constituiri dosarului de revoluționar, pentru a beneficia de drepturile ce i se cuvin acestora în baza legislației în vigoare. Deoarece la acel moment se epuizase stocul de certificate, i s-a eliberat o adeverință în care se consemnează faptul că a fost prezent în fața Comisiei și a depus înscrisuri prin care se punea în evidență faptul că putea dobândi calitatea de participant la revoluție, urmând ca după editarea certificatelor în exemplare suficiente să-i fie atribuit unul.
Cu trecerea timpului (suferind și un accident de circulație care l-a țintuit la pat timp de cinci ani de zile) nu s-a mai interesat în mod expres de rezolvarea situației, lăsând timpul să rezolve acest aspect, dar pentru că instituțiile abilitate nu i-au dat nici un răspuns pană la acest moment, a hotărât să-și dobândească drepturile ce i se cuvin, sens în care s-a adresat Secretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor cu solicitarea de a-i pune la dispoziție Registrul unic al Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, pentru a putea demonstra că a fost prezent și a depus documentele în vederea obținerii certificatului de revoluționar. Deși a depus mai multe memorii și a fost în audiență, i s-a refuzat eliberarea unui extras de pe Registrul unic și de pe dosarul său de revoluționar, din motive care nu i-au fost explicate. Din cauza acestui fapt nu poate să dovedească calitatea de revoluționar, suferind serioase prejudicii financiare ca urmare a nerecunoașterii de către instituțiile statului a drepturilor conferite de Legea nr. 341/2004.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 4-7).
Acțiunea a fost timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar (fila 32).
2. Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data 04.12.2012 (filele 12-18), pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (SSPR), a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul a arătat că, potrivit art. 48 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, aprobat prin HG nr. 566/1996, Comisia respectivă și-a încetat activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30 din 6 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 13 mai 1996, respectiv la data de 07.05. 1997. Subsecretariatul de S. pentru Problemele Victimelor Revoluției din Decembrie 1989, înființat prin HG nr. 399/1991, prin a cărui restructurare s-a înființat S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu a avut nicio legătură cu Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989. S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (SSPR) a fost înființat prin H.G. nr. 760 din 03.07.2003, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 492/08.07.2003. Registrul despre care face vorbire reclamantul nu s-a aflat niciodată în gestiunea SSPR, iar solicitarea de a i se pune la dispoziție un extras de pe acest registru nu poate fi adresată acestei instituții, ci eventual comisiei abilitate, în perioada de funcționare a acesteia. Nici solicitarea de a depune extras de pe dosarul nr._, în legătură cu care susține reclamantul că a fost înregistrat la Comisie încă din anul 1997, nu poate fi adresată SSPR, din moment ce această Comisie a funcționat pe lângă S. General al Guvernului, care a asigurat lucrările de secretariat.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că această solicitare a fost soluționată prin sentința civilă nr. 3505/21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3876/05.07.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal, astfel că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă ceea ce s-a stabilit judecătorește anterior, deoarece scopul este acela a se evita contrazicerile între considerentele hotărârilor judecătorești.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că din verificările efectuate în baza de date rezultă că reclamantului nu i-a fost conferit în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de "Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989". Deși reclamantul se referă la bonulețul care atestă că, în ziua de 10.05.1997, a depus dosarul pentru obținerea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, ce are numărul_, precum și adeverința eliberată de către Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, totuși aceste înscrisuri au fost depuse și analizate în cadrul judecății ce a făcut obiectul dosarului nr._, reținându-se că „intimatul-reclamant N. C. nu a dovedit că dosarul său a făcut obiectul analizei Comisiei și că aceasta a decis acordarea titlului solicitat (documentele depuse în acest sens fiind neconcludente și contrazise de înscrisurile noi depuse în recurs de pârâtul SSPR), pe numele intimatului nefiind emis și publicat decretul prezidențial privind acordarea titlului de Luptător în Revoluție". Pârâtul a susținut că reclamantul, dorind să inducă în eroare instanța, a schimbat petitul acțiunii față de cea din dosarul nr._, dar în realitate dorește același lucru și anume obținerea certificatului de revoluționar și a drepturilor aferente.
Pârâtul a mai arătat că bonulețul cu nr._ aparține unei alte persoane, respectiv D. C., care a depus dosarul la data de 08.08.1996. Prin urmare, bonulețul prezentat este un fals evident, atât numărul cât și data nefiind corespunzătoare evidențelor instituției. Adeverința eliberată de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din Decembrie 1989, din care reiese că reclamantul a fost declarat Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, fiind înregistrat la nr._, este nereală, întrucât, pe de o parte, numărul de adeverință reprezintă de fapt numărul de certificat ce ar fi urmat să i se elibereze în situația epuizării tipizatelor, iar, pe de altă parte, numărul de certificat_ a fost eliberat dlui N. C., acestuia fiindu-i atribuit titlul prin decretul Președintelui României nr. 37/2000 și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 568 bis/22.01.1999, deținând chiar și certificat preschimbat . nr._.
Este adevărat faptul că puteau solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, documentele necesare la fosta Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate și ale căror nume se regăsesc in listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau in decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate in Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile art. 10 alin. 4 din HG nr. 1707/2006 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 acordă posibilitatea eliberării noului tip de certificat și persoanelor cărora nu li s-a eliberat certificatul datorită epuizării formularelor tipizate, însă condiționează eliberarea certificatului de existența celor două condiții, respectiv: numele lor se regăsesc in listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau numele lor se regăsesc in decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate in Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, numele reclamantului nu se regăsește în niciunul din documentele menționate, nici în propunerile SSPR făcute Administrației Prezidențiale, nici în decretele Președintelui României.
Pârâtul a mai arătat că în perioada 1990-1997 nu a analizat cereri și dosare în vederea eliberării certificatului de revoluționar și nu a propus Președintelui României acordarea titlului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989. Prin Legea nr. 341/2004, SSPR a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a titlurilor eliberate în baza Legi nr. 42/1990. De la data încetării activității Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 (13 mai 1997), nu a mai existat niciun organism abilitat să analizeze cererile și dosarele de acordare a certificatelor de revoluționar și implicit de recunoaștere a acestei calități și să propună Președintelui României acordarea titlului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989. Având în vedere faptul că reclamantul nu a deținut titlul mai sus menționat, în prezent este tardiv orice demers pentru obținerea acestuia. Pentru acordarea titlului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989, Legea 42/1990 a instituit o procedură clară stabilind în sarcina a trei instituții cu sarcini distincte pentru realizarea acestei obligații, respectiv cele două comisii mai jos menționate și administrația prezidențială: Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, comisii care și au încetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997, au analizat cererile de acordare a certificatelor de revoluționar și au propus Președintelui României acordarea titlului și brevetului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989. In conformitate cu prevederile art. 9 alin.(l) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, are competența doar să preschimbe certificatele doveditoare care au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în perioada 1990-1997.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 341/2004, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 19-30).
La data de 11.12.2012, pârâtul a depus la dosar o completare la întâmpinare (filele 36-38), prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București-Secția a VIII-a, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3505/21.09.2010, devenită irevocabilă prin decizia nr. 3876/05.07.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pârâtul a arătat că în cadrul acestui dosar reclamantul a chemat în judecată S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, precum și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 să avizeze favorabil propunerea pârâtului SSPR, iar președintele Comisiei să-i semneze certificatul doveditor preschimbat, iar pârâtul SSPR să-i acorde titlul de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989. Prin sentința civilă nr. 3505/21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, au fost respinse excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării noului tip de certificat reclamantului și a fost obligat pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să procedeze la eliberarea noului tip de certificat reclamantului. Prin decizia nr. 3876/05.07.2011, Înalta Curte de Casație si Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis recursurile declarate de S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și de Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Ca atare, susținerile reclamantului în sensul că "dorește să-și rezolve situația de revoluționar" nu pot fi primite, în condițiile în care această solicitare a fost soluționată definitiv și irevocabil, astfel că nu se poate introduce o nouă acțiune, în cadrul căreia să se pretindă ceea ce s-a stabilit judecătorește anterior, deoarece autoritatea de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Pârâtul a susținut că, deși reclamantul în mod sinuos a schimbat formularea petitului acțiunii, în realitate dorește prin prezenta acțiune obținerea aceluiași lucru, astfel că solicitările de a se depune de către SSPR o . înscrisuri puteau fi formulate în cadrul judecării recursului de către ÎCCJ, cu ocazia administrării probei cu înscrisuri, cadru procesual în care reclamantul a avut posibilitatea să solicite orice înscris pentru a-și putea dovedi temeinicia susținerilor și apărărilor sale.
În acest sens, pârâtul a arătat că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii. A mai susținut că reclamantul abuzează de dreptul ce privește accesul liber la justiție, în condițiile în care, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, i-a fost respinsă acțiunea prin care solicita eliberarea certificatului de revoluționar preschimbat conform Legii nr. 341/2004.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 341/2004, Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 22.01.2013 (filele 41-43), reclamantul a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art. 1201 din Codul civil, părțile, obiectul și cauza prezentei acțiuni fiind în mod evident diferite de cele din dosarul nr._ .
Prin notele scrise depuse la dosar în data de 24.01.2013 (filele 51-52), reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât înscrisurile solicitate se află în posesia pârâtului SSPR, care s-a constituit prin restructurarea Subsecretariatului de S. pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 și, dacă nu ar avea registrul unic și dosarele depuse de persoanele interesate, nu ar putea să-și ducă la îndeplinire atribuțiile legale conferite prin Legea nr. 341/2004.
3. Soluția instanței.
Având a se pronunța mai întâi, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, asupra excepțiilor de procedură invocate de pârât prin întâmpinare, Curtea le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi primită, întrucât pârâtul SSPR s-a constituit prin restructurarea Subsecretariatului de S. pentru Problemele Victimelor Revoluției din Decembrie 1989, care, prin OUG nr. 184/1999 de completare a art. 5 din Legea nr. 42/1990, a fost împuternicit să facă propuneri Președinției României pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1, 2 și 3 din legea menționată, utilizând listele înaintate Guvernului de către organizațiile revoluționare legal constituite până la data de 31 decembrie 1992, în situația în care Comisia nu finalizează lucrările în vederea cărora a fost instituită.
De asemenea, după abrogarea Legii nr. 42/1990, prin art. 9 din Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut în sarcina pârâtului SSPR competența de a preschimba certificatele doveditoare eliberare în perioada 1990-1997.
Ca atare, nu poate fi primită susținerea pârâtului, în sensul că registrul unic al Comisiei de înregistrare a cererilor și dosarele depuse de persoanele interesate nu se află în gestiunea sa, întrucât în lipsa acestor înscrisuri pârâtul nu ar putea să-și ducă la îndeplinire atribuțiile prevăzute în sarcina sa prin Legea nr. 341/2004, pentru preschimbarea certificatelor fiind necesară o evidență scrisă a persoanelor solicitante și a actelor depuse de fiecare.
De altfel, Curtea constată că afirmațiile pârâtului sunt contrazise chiar prin înscrisurile înaintate de acesta odată cu întâmpinarea, în condițiile în care la filele 27-28 din dosar a depus o evidență a dosarelor depuse de persoanele interesate la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției, iar în centralizatorul depus la fila 50 din dosar, la poziția 57, este înscris reclamantul cu referire expresă la dosarul înregistrat sub nr._ și la datele sale personale de identitate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a solicitat acordarea titlului de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 și eliberarea certificatului doveditor preschimbat (solicitare care, într-adevăr, fost soluționată prin sentința civilă nr. 3505/21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată irevocabil prin decizia nr. 3876/05.07.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal), ci obligarea pârâtului la eliberarea anumitor înscrisuri aflate în gestiunea sa, astfel că nu se poate reține apărarea pârâtului, în sensul că prin acțiunea de față se pretinde din nou ceea ce s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat.
Excepția autorității de lucru judecat este vădit neîntemeiată, întrucât între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr._ nu există identitate de părți, obiect și cauză, nefiind îndeplinită așadar condiția prevăzută de art. 1201 din vechiul cod civil și art. 166 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în cadrul dosarului nr._, reclamantul a chemat în judecată S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să avizeze favorabil propunerea pârâtului SSPR, obligarea președintelui Comisiei să-i semneze certificatul doveditor preschimbat, precum și obligarea pârâtului SSPR să-i acorde titlul de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989. Prin sentința civilă nr. 3505/21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal au fost respinse excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării noului tip de certificat reclamantului și a fost obligat pârâtul S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să procedeze la eliberarea noului tip de certificat reclamantului. Prin decizia nr. 3876/05.07.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis recursurile declarate de S. de S. pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și de Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
În ceea ce privește fondul acțiunii, Curtea constată că refuzul pârâtului de a soluționa favorabil cererea reclamantului formulată la data de 07.06.2012 (fila 6) este nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă pârâtul nu a transmis reclamantului un răspuns scris la cererea formulată de acesta, Curtea constată că în cauză nu este vorba despre nesoluționarea în termenul legal al cererii, ci despre refuzul nejustificat de soluționare, întrucât pârâtul și-a exprimat în mod clar poziția prin întâmpinare, afirmând, printre altele, că registrul despre care face vorbire reclamantul nu s-a aflat niciodată în gestiunea SSPR, iar solicitarea de a i se pune la dispoziție un extras de pe acest registru nu poate fi adresată acestei instituții, ci eventual comisiei abilitate, în perioada de funcționare a acesteia, precum și faptul că nici solicitarea de a depune extras de pe dosarul nr._, în legătură cu care susține reclamantul că a fost înregistrat la Comisie încă din anul 1997, nu poate fi adresată SSPR, din moment ce această Comisie a funcționat pe lângă S. General al Guvernului, care a asigurat lucrările de secretariat.
Prin raportare la acest răspuns cuprins în întâmpinare, Curtea constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi calificat drept refuz nejustificat, excesul de putere fiind evident, în contextul în care, astfel cum s-a reținut și mai sus, afirmațiile pârâtului sunt contrazise chiar prin înscrisurile înaintate de acesta odată cu întâmpinarea, în condițiile în care la filele 27-28 din dosar acesta a depus o evidență a dosarelor depuse de persoanele interesate la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției, iar în centralizatorul depus la fila 50 din dosar, la poziția 57, este înscris reclamantul cu referire expresă la dosarul înregistrat sub nr._ și la datele sale personale de identificare.
Apărările pârâtului cu privire la autenticitatea bonului depus la fila 5 și a adeverinței aflate la fila 4, la pretenția reclamantului de eliberare a certificatului de revoluționar preschimbat, la acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ și la considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei civile nr. 3876/05.07.2011 sunt nerelevante în prezenta cauză, întrucât reclamantul, prin prezentul său demers judiciar, nu a solicitat acordarea titlului de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989 și eliberarea certificatului doveditor preschimbat (solicitare care, într-adevăr, fost soluționată prin sentința civilă nr. 3505/21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată irevocabil prin decizia nr. 3876/05.07.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de C. Administrativ și Fiscal), ci obligarea pârâtului la eliberarea anumitor înscrisuri aflate în gestiunea sa.
În condițiile în care reclamantul a invocat și a dovedit, prin înscrisurile depuse la dosar, un interes legitim privat, care l-a determinat să formuleze, în data de 07.06.2012, cererea de punere la dispoziție a unor copii de pe registrul unic de evidență al Comisiei și de pe dosarul nr._, Curtea constată că, prin neeliberarea copiilor de pe actele solicitate de reclamant, pârâtul și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea drepturilor reclamantului, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, refuzul său fiind așadar nejustificat.
Față de aceste considerente, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, va admite acțiunea și va obliga pârâtul să-i pună la dispoziție reclamantului copii de pe Registrul unic de înregistrare a cererilor de atribuire a titlului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 (partea aferentă anului 1997) al Comisiei pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, precum și de pe dosarul nr._/30.12.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat, invocate de pârât prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantul NEOGOE C., cu domiciliul în București, .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. DE S. PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, cu sediul în București, . nr. 3-5, sectorul 1.
Obligă pârâtul să-i pună la dispoziție reclamantului copii de pe Registrul unic de înregistrare a cererilor de atribuire a titlului de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989 (partea aferentă anului 1997) al Comisiei pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, precum și de pe dosarul înregistrat sub nr._/30.12.2008.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
Președinte Grefier
D. D. M. G. M.
Red/thred. jud. DDM/ 4 ex/ 04.03.2013.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 480/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 27-11-2013, Curtea de... → |
|---|
