Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 3659/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3659/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 10894/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3659
Ședința publică din 26.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Judecător: M. B.
Judecător: G. D.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTA 99 SPRL și C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2619/14.05.2013 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant PRISACA R. S. și cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE COMUNITARĂ A SECTORULUI 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică – pe lista dosarelor solicitate la amânare fără discuții – a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat M. P., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenții-pârâți și intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că intimatul-reclamant a depus, la data de 09.09.2013, întâmpinare față de recursul formulat de . 3 exemplare, și, la data de 23.09.2013, a mai depus întâmpinare față de recursul CLS1, în 3 exemplare.
Intimatul-reclamant, prin avocat, invocă excepția netimbrării recursului pârâtului ., apreciind că acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 77 din Legea 85/2006.
Curtea constată că, față de obiectul acțiunii- excepție nelegalitate act administrativ-, nu se impune timbrarea recursului, apoi dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, lipsind celelalte părți.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru motivele expuse în întâmpinări. Arată că inclusiv practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în același sens, hotărârea de fond fiind temeinică și legală.
După reținerea cauzei spre soluționare, mai înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă și recurentul-pârât C. L. Sector 1, prin consilier juridic I. M., cu delegație pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2010, petentul P. R.-S. a solicitat în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE COMUNITARĂ A SECTORULUI 1 și ., anularea procesului-verbal . nr._/13.11.2010, constatarea nelegalității măsurii ridicării autovehiculului, restituirea sumei achitate pentru recuperarea autovehiculului, cu plata de daune morale.
Prin înscrisul de la filele 40-46, petentul a invocat excepția de nelegalitate a HCLS1 nr.416/31.10.2008, apreciind că o hotărâre locală nu poate adăuga sau modifica norme juridice de rang superior, staționarea pe trotuar fiind sancționată și de OUG nr.195/2002, iar poliția comunitară nu poate aplica sancțiuni pentru contravenții rutiere.
Intimata Poliția Locală Sector 1 a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că HCLS1 nr.416/2008 este un act normativ, iar pe fond a cerut respingerea excepției de nelegalitate.
Prin încheierea din 13.09.2011, JS1 a respins excepția inadmisibilității, apreciind că și un act normativ poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate, și a dispus sesizarea TB-SCAF și suspendarea judecării cauzei pentru soluționarea excepției de nelegalitate de către instanța de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IX-a a Tribunalului București sub nr._, fiind dispusă citarea în cauză a emitentului actului contestat – C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI.
Prin sentința civilă nr. 2619 din 14.05.2013, Tribunalul a admis excepția de nelegalitate formulată și a constatat nelegalitatea dispozițiilor anexei 5 art. 2 din HCLS1 nr. 416/31.10.2008 referitoare la interzicerea staționării pe trotuare și sancțiunile instituite pentru această contravenție.
În considerente, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._/13.11.2010 – fila 11 din dosarul JS1, s-a aplicat reclamantului o amendă de 250 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art.2 alin.1 din anexa 5 a HCLS1 nr.416/2008 – fila 35 dosar JS1, dispunându-se și ridicarea autovehiculului prin dispoziția nr.3336/13.11.2010.
S-a reținut în sarcina acestuia că a staționat pe trotuar, lăsând mai puțin de 1m pentru pietoni.
Tribunalul constată că aceeași faptă este prevăzută și sancționată de art.108 alin.1 lit.b pct.7 rap.la art.100 alin.2 și art.72 alin.7 din OUG nr.195/2002 și art.142 lit.n și art.143 din HG nr.1391/2006.
Potrivit art.2 alin.2 din OG nr.2/2001, prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului. De asemenea, potrivit art.2 alin.5 din OG nr.2/2001, hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin.2-4, sunt nule de drept.
Tribunalul constată că sunt nelegale dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din anexa 5 a HCLS1 nr.416/2008, în varianta în vigoare la data sancționării reclamantului – 13.11.2010, întrucât autoritatea locală nu avea dreptul să stabilească prin act propriu contravenția reținută în sarcina reclamantului, cât timp această faptă era deja reglementată și sancționată de OUG nr.195/2002 și HG nr.1391/2006.
De altfel, aceste dispoziții referitoare la sancționarea staționării pe trotuar nu se regăsesc în prezent în cuprinsul hotărârii, care a fost modificată ulterior sancționării reclamantului, prin HCLS1 nr.95/31.05.2011 – filele 58-60, fiind eliminate dispozițiile referitoare la staționarea pe trotuar.
Prin urmare, tribunalul consideră că excepția de nelegalitate este întemeiată, o admite și, potrivit art.4 din legea nr.554/2004, constata nelegalitatea dispozițiilor anexei 5 art.2 din HCLS1 nr.416/31.10.2008 referitoare la interzicerea staționării pe trotuare și sancțiunile instituite pentru această contravenție.
Împotriva sentinței de fond au formulat recursuri pârâții . prin Lichidator Judiciar Consulta 99 SPRL și C. L. Sector 1 București înregistrate pe rolul Curții de Apel București la data de 06.06.2013, respectiv pe data de 13.06.2013.
Recurentul-pârât . apreciază că instanța de fond nu a analizat corespunzător actele depuse în dosarul cauzei și a pronunțat o sentința cu greșita aplicare a legii.
Măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismelor reprezintă un act administrativ, emis fie în baza O.U.G. nr. 195/2002 și a H.G. nr. 1391/2006, fie conform procedurii prevăzute de actul administrativ cu caracter normativ adoptat de autoritățile publice locale.
Din modul de redactare a art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă că reglementarea în detaliu a procedurii poate fi realizată prin „regulament”. Același enunț este reluat în art. 97 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament.
Rezultă, așadar, că autoritățile publice locale sunt îndreptățite să emită regulamente, iar legalitatea acestora este subsumată unor condiții generale de emitere a actelor administrative cu caracter normativ, cum ar fi respectarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative) sau necesitatea respectării unor proceduri pentru emitere (procedura de vot etc.).
Autoritățile publice au o abilitare generala de a emite acte administrative, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în ceea privește organizarea executării sau a executării în concret a prevederilor legale care le stabilesc atribuții în domeniul reglementat.
În baza acestei competențe generale de a emite acte administrative în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, autoritățile publice pot emite astfel de acte administrative, pentru reglementarea detaliată a modului de îndeplinire a atribuțiilor lor, chiar dacă o autoritate superioară ierarhic a emis (în baza unei abilitări speciale) un act administrativ de reglementare generală a aceluiași domeniu, existând, însă, obligația de respectare a principiului forței juridice superioare a actului emis de autoritatea superioara ierarhic. A fortiori, autoritățile publice pot emite astfel de acte administrative, pentru reglementarea detaliată a modului de îndeplinire a atribuțiilor lor prevăzute de lege, chiar dacă o autoritate superioară ierarhic nu a emis un act administrativ de reglementare generală a domeniului, deși avea o abilitare specială în acest sens.
Coroborând prevederile art. 64 cu cele ale art. 97 și art. 128 din Codul rutier, rezultă că legiuitorul a dat competență administrațiilor locale în executarea măsurii tehnico-administrative a ridicării, transportului și depozitării mașinilor staționate neregulamentar, poliția rutieră neavând capacitatea tehnică pentru realizarea acestei măsuri tehnico-administrative, astfel că C. L. al Sectorului 1 București are competența și capacitate legală de a adopta regulamentul pentru punerea în aplicare a executării acestei măsuri tehnico-administrative.
Totodată, din verificarea anexelor a H.C.L. Sector 1 nr. 416/2008, rezultă că toate articolele sunt emise în executarea Codului rutier, fiind unele dintre ele preluare a dispozițiilor prevăzute de acest act normativ: definirea staționării neregulamentare, definirea staționării, întocmirea dispoziției de ridicare de către polițist, indicarea că operațiunea se va efectua de către operatorul autorizat în baza O.G. nr. 34/2006 raportat la O.G. nr. 71/2002.
Art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prevede că persoanele juridice de drept privat pot fi autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, deci nu poate fi vorba de încălcarea Legii nr. 31/1990, iar în cauză persoana juridică de drept privat doar efectuează servicii în baza unui contract de concesiune de servicii atribuit în urma desfășurării unei proceduri prevăzute de lege, fapt ce nu poate fi interpretat ca o încălcare nelegală a dreptului la proprietate privată și al liberei circulații.
Prin urmare, „regulamentul” în cazul specific al ridicării vehiculelor staționate neregulamentar poate fi adoptat și prin alte acte normative decât hotărârea de Guvern, iar în cazul de față este vorba despre un act al autorităților publice locale.
Dispozițiile art. 2 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 stabilesc competența Consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București de a reglementa și sancționa contravenții în domeniile enumerate de acest text, iar nulitatea de drept prevăzută de alin. 5 al aceluiași articol privește cazul în care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2) - (4), iar nu toate actele administrative cu caracter normativ emise în executarea legii în aceste domenii, ce stabilesc doar proceduri de urmat. De asemenea, așa cum s-a subliniat anterior, măsura ridicării vehiculului nu are caracter sancționator, nefiind nici sancțiune principală, nici complementară, ci o simplă măsură tehnico-administrativă.
Având în vedere aptitudinea generală a autorităților publice locale de a adopta acte administrative cu caracter normativ în domeniile în care au competență - între care se regăsesc și cele privind întreținerea, administrarea drumurilor și a străzilor, protecția mediului înconjurător (întreținerea spațiilor verzi) nu era necesară abilitarea specială din partea autorităților ierarhic superioare pentru a reglementa procedurile de ridicare a vehiculelor.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.p.civ.
În recursul său, pârâtul C. L. Sector 1 apreciază că în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate pe considerentul că un act administrativ normativ poate fi atacat la instanța de contencios administrativ în temeiul art. 4 din Legea 554/2004.
Prin art. 4 din legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit regimul juridic aplicabil instituției excepției de nelegalitate, înțelegând să precizeze în mod expres categoria actelor administrative ce pot face obiectul unei astfel de excepții, și anume actele administrative cu caracter individual. Astfel, obiect al excepției de nelegalitate nu poate fi un act administrativ cu caracter normativ, întrucât această excepție vizează doar actele administrative individuale (care conțin reguli de conduită pentru o anumită persoană sau un grup determinat de persoane), ca de exemplu o autorizație de construire, acte prin care se atribuie un anumit statut profesional (diplome, certificate etc.).
Pe fondul excepției de nelegalitate, arată că excepția de nelegalitate este întemeiată exclusiv pe susținerea ca prin articolul atacat din anexa nr. 5 a HCLS1 nr. 416/2008 s-ar reglementa un domeniu deja reglementat prin OUG nr. 195/2002, stabilindu-se o alta contravenție pentru aceeași fapta contravenționala.
In fapt, domeniul reglementat prin articolul respectiv se regăsește printre cele reglementate în art. 2, alin. 3 din OUG nr. 2/2001, respectiv întreținerea parcurilor și spatiilor verzi și întreținerea străzilor și trotuarelor. Acesta este domeniu, în mod evident, distinct de domeniul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din modul de redactare a art. 64 din OUG nr. 195/2002, rezulta ca reglementarea în detaliu a procedurii de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar, poate fi realizata prin regulament. Același enunț este reluat și în art. 97 alin. 6 din OUG nr. 195/2002. Textele de lege nu fac trimitere la regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, pentru a fi incident art. 134, alin. 2 din același act normativ, potrivit căruia aprobarea regulamentului ar trebui realizata prin hotărâre de guvern. Rezulta ca autoritățile publice au o abilitare generala de a emite acte administrative, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. Astfel, în baza acestei competente generale de a emite acte administrative, autoritățile publice pot emite acte administrative pentru reglementarea detaliata modului de îndeplinire a atribuțiilor lor, chiar daca o autoritate superioara a emis un act administrativ de reglementare generala a aceluiași domeniu, existând obligația de respectare a principiului forței juridice superioare a actului emis de autoritatea superioara ierarhic. A fortiori, autoritățile publice pot emite astfel de acte administrative, pentru reglementarea detaliata a modului de îndeplinire a atribuțiilor lor prevăzute de lege, chiar daca o autoritate superioara ierarhic nu a emis un act administrativ de reglementare generala a domeniului, deși avea o abilitare speciala în acest sens. Prin urmare, „regulamentul” în cazul specific al ridicării vehiculelor staționate neregulamentar poate fi adoptat și prin alte acte normative decât hotărâre de guvern, iar în cazul de fata este vorba de un act al autorității publice locale, aflat în vigoare și care produce efecte juridice potrivit principiului prezumției de legalitate a actelor administrative cu caracter normativ.
Având în vedre aptitudinea generala a autorităților publice locale de a adopta acte administrative cu caracter normativ în domeniile în care au competenta - intre care se regăsesc și cele privind întreținerea, administrarea drumurilor și străzilor, protecția mediului înconjurător -, nu este necesara abilitarea speciala din partea autorităților ierarhic superioare pentru reglementarea procedurilor de ridicare a vehiculelor.
Dispozițiile Cap. IX din OUG nr. 195/2002 cuprind atribuții ale unor ministere și ale altor autorități ale administrației publice, care nu sunt prezentate exhaustiv și nu acorda unei alte autorități competenta exclusiva a adoptării unui regulament privind ridicarea vehiculelor. Se poate aprecia ca în măsura în care autoritățile administrației publice locale au atribuții în ce privește ridicarea și depozitarea, în spatii special amenajate, a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public, cu atât mai mult pot adopta regulamente în ceea ce privește vehiculele în stare de funcționare, în măsura în care astfel de acțiuni se impun în vederea asigurării fluentei și siguranței traficului (art. 128 lit. C din OUG nr. 195/2008) sau reglementează regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule (art. 128 lit. D din OUG nr. 195/2008)
La baza HCLS1 nr. 416/2008, republicata, au stat o . acte normative incidente, respectiv HCGMB nr. 82/2008 privind aprobarea strategiei de parcare pe teritoriul Municipiului București, Legea nr. 412/2002privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Politiei Comunitare, HG nr. 955/2004, OG nr. 2/2001, Legea nr. 215/2001 și OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 36, alin. 1 din Legea nr. 215/2001 consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
In conformitate cu prevederile art. 36, alin. 2, lit. c), consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Cu alte cuvinte, prin HCLS1 nr. 416/2008 se sancționează ocuparea cu vehicule a domeniului public aflat în administrarea C. L. al Sectorului 1, și nicidecum încălcarea regulilor de circulație pe drumurile publice. În acest sens, textul art. 2 din HCLS1 nr. 416/_ a fost modificat prin HCLS1 nr. 95/2011, astfel ca alin. 1 prevede ca „se interzice staționarea cu orice tip de vehicul pe spatiile verzi”. Prin eliminarea din text a trotuarelor, a devenit mai clar faptul ca este o reglementare cu destinație diferita de aceea a OUG nr. 195/2002.
Pe cale de consecința, competența de constatare și sancționare a contravențiilor aparține organelor constatatoare aflate în subordinea Consiliului Loca! al Sectorului 1, și anume Politia Locala Sector 1.
Conform art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar. Mai mult decât atât, Politia locala are dreptul sa ridice vehicule staționate pe spatii verzi din data de 31.10.2008, data adoptării HCLS1 nr. 416/2008. Art. 2 din HCLS1 nr. 416/2008, republicata, cu modificările și completările ulterioare, reglementează staționarea vehiculelor pe spatii verzi, situație care nu este reglementata de OUG nr. 195/2002.
În drept, s-au invocat art. 299 și urm. C.p.civ., Legea nr. 155/2010.
Intimatul-reclamant Prisaca R. S. a formulat întâmpinări, față de ambele recursuri, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.
Analizând motivele de recurs, Curtea constată că nu sunt fondate.
Considerentele referitoare la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate nu sunt întemeiate.
Interpretând sistematic dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2, respectiv art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. II alin. 2 din Legea nr. 267/2007, se deduce că actele cu caracter normativ pot fi atacate și pe calea excepției de nelegalitate, de vreme ce pot fi atacate oricând pe calea acțiunii în anulare, o interpretare contrară nefiind în acord cu principiul unui proces echitabil.
Pe fond, se reține că instanța de fond a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Anexa 5 a HCLS1 nr. 416/31.10.2008, referitoare la interzicerea staționării pe trotuare și sancțiunile instituite pentru această contravenție: „Se interzice staționarea cu orice tip de vehicul pe spațiile verzi și trotuarele aflate pe raza Sectorului 1, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
Nerespectarea dispozițiilor alin. 1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 250 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, și de la 500 lei la 1000 lei pentru persoanele juridice.
Totodată, fapta prevăzută la alin. 1 atrage ridicarea vehiculului în cauză. Măsura ridicării se dispune de către Direcția Generală de Poliție Comunitară Sector 1 după trecerea unui interval de 5 minute de la momentul constatării faptei”.
Nu pot fi reținute criticile formulate de recurenți care se referă la emiterea actelor administrative în vederea executării în concret a legii, cu referire la stabilirea competențelor administrațiilor locale în executarea măsurii tehnico- administrative a ridicării, transportului și depozitării mașinilor staționate neregulamentar, în condițiile în care măsura respectivă (art. 2 alin. 3 din Anexa 5, sus menționată) este reglementată în Regulamentul Anexă la HCLS1 nr. 416/2008 ca una derivând din săvârșirea faptei reglementate la alineatul 1 al art. 2: Totodată, fapta prevăzută la alin. 1 atrage ridicarea vehiculului în cauză.
Curtea nu reține argumentele recurentului Consiliului L. al sectorului 1 cu privire la faptul că domeniul reglementat prin articolul respectiv se regăsește printre cele reglementate în art. 2 alin. 3 din OUG nr. 2/2001, respectiv întreținerea parcurilor și spatiilor verzi și întreținerea străzilor și trotuarelor, domeniu distinct de cel al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Tribunalul a constatat în mod corect că fapta prevăzută la alin. 1 (cea referitoare la staționarea cu orice tip de vehicul pe trotuare) este prevăzută și sancționată de art.108 alin.1 lit.b pct.7 rap.la art.100 alin.2 și art.72 alin.7 din OUG nr.195/2002: „Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru”, și art.142 lit.n și art.143 din HG nr.1391/2006, iar potrivit art.2 alin.2 din OG nr.2/2001, prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Fiind constatată nelegalitatea dispozițiilor alin. 1 și 2, privind stabilirea și sancționarea contravenției, și față de prevederile alin. 3, conform cărora „totodată, fapta prevăzută la alin. 1 atrage ridicarea vehiculului în cauză.”, Curtea constată că în mod corect s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor referitoare la interzicerea staționării pe trotuare și sancțiunile instituite pentru această contravenție.
Având în vedere aceste considerente, față de prevederile art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții-pârâți . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTA 99 SPRL și C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2619/14.05.2013 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant PRISACA R. S. și cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE COMUNITARĂ A SECTORULUI 1, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. Ș. M. B. G. D.
Grefier,
M.-C. O.
Red. A.Ș.
2 ex./08.11.2013
Jud. fond T.B. C. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3420/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3654/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
