Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4219/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4219/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2647/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4219
Ședința publică de la 17.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant B. E. împotriva sentinței civile nr. 3696/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET IALOMIȚA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de lipsa părților, lasă cauza pentru strigare la finalul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au răspuns recurentul, personal, și intimata reprezentată prin avocat B. V. care depune împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și, după rejudecare, admiterea cererii și obligarea intimatei la plata dobânzilor penalizatoare pentru perioada 15.03.2012 data cand avea obligația executarii hotărârii și data de– 21.12.2012, data executării efective a sentinței nr. 2864/2011 pronunțată în dosarul nr._ . Solicită recurentul să se observe că instanța de fond a respins cererea principală pe motivul nedovedirii prejudiciului, însă nu a luat în considerare la pronunțarea hotărârii faptul că el a solicitat obligarea la plata dobânzii penalizatoare. Totodată arată că instanța de fond a reținut că nu a fost dovedit abuzul de drept, în condițiile în care sentința civilă constituia un titlu executoriu încă de la data pronunțării și mai mult intimata a solicitat admiterea cererii sale, astfel că recursul a fost formulat în scop tendențios și nu în scopul prevăzut de lege. Recurentul consideră că a făcut dovada, prin actele depuse la dosar, și a prejudiciului reprezentat de dobânda la cardul de credit iar dobânda penalizatoare nu ar trebui dovedită.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, inclusiv a cererii introductive ca nefondate arătând că reiterează motivele din întâmpinarea depusă în fața instanței de fond. consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ din data de 25 iulie 2012, reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET IALOMIȚA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri cu titlu de dobândă penalizatoare reprezentând dobânda de referință a Băncii Naționale a României la care se adaugă patru puncte procentuale, calculată la suma de 63.684 lei, în perioada cuprinsă între 15.03.2012 și până la punerea în executare a sentinței civile nr.2864/F/2011, pronunțată în dosarul nr._ respectiv până la data efectuării efective a plății sumei de mai sus așa cum prevede art.1 alin.3 coroborat cu art.3 alin.2 din Ordonanța nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare privind obligații bănești.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 2864/F/2011 pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Ialomița, a fost îndreptățit să primească contravaloarea drepturilor bănești de care a fost lipsit în calitate de director executiv al pârâtei, în perioada 23.05.2009 și până la 18.05.2011, sumă actualizată cu indicele de inflație.
D. fiind faptul că potrivit art.278 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, aceasta este executorie de drept, pârâta era obligată să o pună în executare, fapt ce nu s-a întâmplat, motiv pentru care reclamantul a fost obligat să solicite executarea ei prin intermediul Biroului executorului judecătoresc.
S-a apelat și la concluziile unei expertize extrajudiciare care să stabilească cuantumul sumei datorată de pârâtă reclamantului, expertiză ce a stabilit că la data efectuării sale, pârâta datora suma de 63.684 lei.
Cum nici după această dată pârâta nu și-a achitat obligația legală de plată a sumei, reclamantul considerându-se prejudiciat în continuare, apreciind că pe lângă cuantumului prejudiciului stabilit prin expertiză, acesta este îndrituit să primească de la pârâtă și plata dobânzii bancare legală de referință corespunzătoare sumei, pentru perioada cuprinsă între momentul datorării ei și plata efectivă.
În acest sens a formulat acțiune, în temeiul dispozițiilor art.723 Cod de procedură civilă.
Față de susținerea reclamantului, tribunalul a reținut că potrivit art. 723 Cod de procedură civilă „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.”.
De asemenea, în conformitate cu art.1357 alin.11 Cod procedură civilă, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu, săvârșit cu vinovăție, este obligat să-i repare.”.
Art.1169 Cod civil, prevede că „ cel ce face o propunere în fața judecății, trebuie să o dovedească.”.
Cum reclamantul în cauza nu a făcut dovada abuzului de drept săvârșit de pârâtă și nici a faptului că a fost prejudiciat la nivelul dobânzii percepute de bănci la cardurile de credit, calculate la suma de 63.684 lei, în perioada cuprinsă de la data de 15.03.2012 până la data punerii în executare a sentinței civile nr. 2864/F/2011 pronunțată în dosarul nr._, respectiv până la data efectuării plății sumei de mai sus, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET IALOMIȚA.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul B. E. pe care l-a declarat, timbrat și motivat în condițiile legii, solicitând casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, să se admită cererea astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 25.02.2013 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de recurs recurentul-reclamant B. E. arată că intimata a încălcat prev.art. 723 alin.1 Cod proc.civ., exercitându-și drepturile procesuale cu rea-credință în scopul exclusiv de a-l prejudicia.
Precizează că intimata a recurat sentința civilă nr. 2864/F/2011 pronunțată în dosarul nr._, doar în scopul de a-l prejudicia prin tergiversarea efectuării plății daunelor la care au fost obligați prin hotărâre judecătorească.
Intenția vădită de a tergiversa plata acestor drepturi reiese din toată activitatea ulterioară a intimatei în acest scop. În acest sens solicită să se constate că intimata nu și-a respectat obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească nici după investirea vremelnică cu formulă executorie, nici după ce aceasta a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat, și mai mult chiar nici după ce executorul judecătoresc a poprit conturile instituției deschise la Trezoreria Municipiului Slobozia.
La data de 17.04.2012, Biroul Executorului Judecătoresc N. I. a întocmit dosarul de executare nr. 53/2012, scop în care a întocmit procesul-verbal de stabilire a sumei datorate de intimată în baza titlului executoriu „Sentința civilă nr. 2864/F/2011, investită cu formulă executorie la data de 13.02.2012", și a emis SOMAȚIA nr. 53 din aceeași dată.
Având în vedere pasivitatea instituției debitoare, intimată în acest dosar, la data de 02.10.2012, Executorul Judecătoresc a întocmit procesul-verbal pentru calculul creanței executare, urmat de emiterea Dispoziției de Poprire a conturilor debitoarei deschise la Trezoreria Municipiului Slobozia.
Mai mult decât atât, în condițiile în care dosarul de executare silită în cadrul căruia a fost înființată poprirea avea ca obiect punerea în executare a Sentinței Civile nr. 2864/F/2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, executorie de la 13.02.2012 și rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 2810 din 29.06.2012, respectiv plata daunelor reprezentând contravaloarea drepturilor bănești de care am fost lipsit în calitate de director executiv al Direcției pentru Sport a Jud. Ialomița în perioada 23 mai 2009 și până la 18 mai 2011, actualizată cu indicele de inflație, instituția debitoare, DJST Ialomița, a plătit la_data de 14 Decembrie t 2012, d-lui AdrîaiTMerlea, odată cu salariile aferente lunii noiembrie 2012, contravaloarea drepturilor bănești decare acesta a fost lipsif în calitate de director adjunct al Direcției Județene pentru Tineret Ialomița în perioada 29 mai 2009 până la 27 aprilie 2010, conform sentinței civile nr. 2247 din 11.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3320 din 28.06.2012 a ICCJ.
In aceste condiții, cere să se constate că în scopul exclusiv de a-l prejudicia, instituția debitoare DJST a efectuat prin manevre dolosive, plata cel puțin a acestor drepturi prin conturile poprite, din moment ce atât creanța pe care eu o dețin față de această instituție cât și cea pe care o deținea creditorul M. A. provin din sentințe judecătorești irevocabile și investite cu formulă executorie, ambele urmare anulării ordinelor nelegale de destituire din 23 mai 2009.
Totodată solicită să se constate că cel puțin această plată către numitul M. A., a unei creanțe izvorâte din drepturile salariale câștigate de acesta în instanță, a fost efectuată abuziv dacă nu ilegal, înaintea aceluiași gen de creanță izvorâte tot din drepturi salariale câștigate de recurent, tot în instanță, dar pentru care a și fost înființată poprire.
Menționează că a solicitat punerea în executare a titlului executor constînd în sentința civilă nr. 2864/F/2011 încă din 13.02.2012, executarea efectivă având loc abia în 21.01.2013 prin executare silită, în timp ce într-un caz similar în care s-a solicitat punerea în executare a titlului executor constând în sentința civilă nr. 2247/2010 la data de 15.10.2012, aceasta a fost executată la data de 14.12.2012, fapt care demonstrează încă odată dacă mai era cazul, intenția de a-l prejudicia, chiar cu prețul încălcării legislației în vigoare, de către instituția publică DJST Ialomița.
Invocă și cele reținute în decizia de admisibilitate Karahalios C. Greciei din 11 decembrie 2003, paragraful 23, arătând că și în situația în care, în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul, omisiunea sau întârzierea nejustificata de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil, protejat prin art. 6 din Convenție, cât și dreptul de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul adițional nr.1.
Solicită recurentul admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată și în subsidiar, admiterea cererii așa cum a fost aceasta completată la termenul din 5.11.2012, respectiv, obligarea intimatei la plata de despăgubiri cu titlu de dobândă penalizatoare, calculată la suma de 63.684 lei, în perioada cuprinsă de la data de 15.03.2012, data la care expira termenul legal de 30 de zile de la cererea mea de punere în executare a unei hotărâri judecătorești executorii, până la data de 21.01.2013, data executării efective a Sentinței Civile nr. 2864/F/2011 pronunțată în dosarul nr._ .
Totodată recurentul solicită să se constate că în raport de abuzul de drept al intimatei, aceasta trebuie să răspundă patrimonial în sensul recuperării prejudiciului creat.
În drept au fost invocate disp.art. 299-316, 723 C.p.c, art. 15, 1357 alin. 1 NCC, art. 57 din Constituția României.
În susținerea recursului a depus înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul de față prin prisma motivelor de recurs invocate cât și față de dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul reclamant a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata unei dobânzi penalizatoare, invocând în drept prev.art. 15 Cod civ., constând în faptul că intimata pârât a abuzat de drept atunci când a înțeles să promoveze juridic calea de atac a recursului într-un litigiu civil între cele două părți.
Potrivit art. 15 Cod civ. invocat de recurentul reclamant în cererea sa „nici un drept nu poate fi exercitat cu scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe”.
În fapt, prin sentința civilă nr. 2964/F/19.12.2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ intimatul pârât a fost obligat la plata unei sume de bani în favoarea recurentului reclamant – reprezentând drepturi salariale cuvenite pe perioada destituirii abuzive a reclamantului din funcția deținută în cadrul instituției publice.
Intimata-pârâtă a atacat cu recurs sentința anterior precizată, considerând că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, nu datorită stabilirii unui anumit cuantum al drepturilor bănești cuvenite recurentului, ci datorită stabilirii obligației de plată în sarcina sa și nu a ANST, organul teritorial.
Pentru aceste motive apare evident faptul că pârâta și-a exercitat dreptul său legal de a uza de o cale de atac, absolut rezonabil, cu buna credință și în scopul în care acel drept i-a fost conferit de lege și în nici un caz cu scopul de a-l vătăma sau păgubi pe recurentul reclamant, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
Mai mult, practica instanțelor de judecată și jurisprudența în domeniu este unanimă în a considera că exercitarea unei căi de atac nu poate fi considerată nicicând un abuz de drept, întrucât legea, Constituția și normele europene în materie consfințesc accesul liber și neîngrădit la actul de justiție, iar partea nemulțumită – indiferent de motivele pentru care se arată nemulțumită – de hotărârea unei prime instanțe, nu poate fi îngrădită în nici un fel în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Statuarea ca exercitarea unei căi de atac ar putea fi considerată abuz de drept ar conduce la o restrângere a accesului la justiție, pentru ca partea nemulțumită de o soluție de fond ar putea renunța la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege a urmare a temerii induse de faptul că ar putea fi sancționată pentru acest lucru – lucru absolut inadmisibil.
Mai mult, cum a reținut și tribunalul, recurentul nu face dovada prejudiciului creat și nici a legăturii de cauzalitate dintre acesta și presupusul abuz de drept al intimatei.
Astfel, recurentul reclamant nu a suferit nici un prejudiciu real, eventualele dobânzi și majorări de întârziere percepute de băncile la care acesta avea credite restante se datorează achizițiilor făcute de acesta și nu faptului că intimatul pârât a uzat de dreptul său la liberul acces la justiție, neexistând nicio legătură de cauzalitate în sensul pretins și nedovedit de recurent.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant B. E. împotriva sentinței civile nr. 3696/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET IALOMIȚA ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O.
Jud.fond: D. I., Tribunalul Ialomița
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3369/2013.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 5756/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
