Pretentii. Decizia nr. 2050/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 2050/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 4357/87/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2050

Ședința publică de la 16.05.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE ȘURCULESCU F.

JUDECĂTOR J. A.

JUDECĂTOR C. – N. L.

GREFIER M. LUCREȚIA

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul PREFECTUL JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1071 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 16.11.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. V..

La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 30.04.2013, din partea intimatului – reclamant B. V., întâmpinare la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; comunicată recurentei – pârâte în data de 13.05.2013, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 18 dosar.

Curtea, constatând că, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar din partea intimatului – reclamant s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 1071/16.11.2012 Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Teleorman - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, obligând pe pârât la înmatricularea autoturismului marca Opel tip A - H SW categoria auto M1, . WOLOAHL_, an de fabricație 2007, . auto J455593, proprietatea reclamantului, fără plata taxei de poluare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ la data de 26.09.2012, reclamantul B. V. a chemat in judecata paratul Instituția P. Județului Teleorman - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului fără plata taxei de poluare.

A susținut reclamantul ca obligația de a achita taxa respectiva este nelegala si contravine prevederilor art. 90 TCE cat si ale Tratatului de aderare a României la Comunitatea Europeana, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne.

Reclamantul a invocat jurisprudența CJCE si a arătat ca in cauza se impune aplicarea prioritara si directa a dispozițiilor art. 110 (ex. art. 90 part.I) dar si a art. 28-31 din Tratat, arătând ca este unanim admis atât in literatura de specialitate cat si in practica judiciara interna si a CJCE ca art. 110 din Tratat produce efecte directe si, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Cu privire la prevederile Legii nr. 9/2012, arata ca pentru un autoturism produs in România si in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România dar se percepe aceasta taxa pe poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru, daca este înmatriculat pentru prima oara in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct d vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in Romania.

In drept, au fost invocate dispozițiile Constituției României, Tratatului de instituire a Comunitații Europene, normele comunitare ale Uniunii Europene prevăzute in actele de aderare/Protocolul de aderare si ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana, art. 1, 11 si 18 din legea nr. 554/2004.

Parata, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât refuzul înmatriculării autoturismului proprietatea reclamantului nu este unul nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit.i din legea nr.554/2004 deoarece lipsește excesul de putere comis de instituția publică ce ar putea atrage răspunderea administrativă. Mai arată că pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărei înmatriculare se solicită și din acest punct de vedere instanța nu se poate substitui funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.

S-a administrat de către reclamant proba cu înscrisurile: certificat de atestare fiscală, fișă înmatriculare auto, contract vânzare cumpărare, traducere din limba germană, act identitate, adresa nr.II7745 din 24.09.2012, carte identitate autoturism, certificat de autenticitate, certificat de înmatriculare .

Din proba cu înscrisuri administrata, prima instanță a reținut următoarele:

Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul autovehiculului marca Opel tip A - H SW categoria auto M1, . WOLOAHL_, an de fabricație 2007, . auto J455593Pârâta nu a procedat la înmatricularea in România a autovehiculului, fără plata taxei prevăzuta de Legea nr. 9/2012, cu modificările si completările ulterioare, răspunzând ca aceasta este datorata si manifestându-și, prin adresa nr. II/7406 din 17 septembrie 2012, refuzul de a proceda la înmatricularea acestui autovehicul fără plata taxei pe emisiile poluante.

Potrivit OUG nr. 50/2008 cu modificările si completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.

Potrivit însa art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitații Europene: 1.Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.

2.In plus, nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protecția indirecta a altor produse.

Analizând dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.

Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.

Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.

Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.

La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.

Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa inițiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piață naționala”.

La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.

Prin aceasta hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse in hotărârea in cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

In opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția naționala.

Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.

Curtea a reamintit ca obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricărui vehicul pus in circulație in România.

Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piața, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja in egala măsura si cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.

Decizia instanței europene confirma jurisprudența Curții creata prin pronunțarea hotărârii in cauza C-402/09 T., prin care a arătat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.

Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminara si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.

Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:

(1) Obligația de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;

b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;

(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.

Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,

Astfel încât la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.

Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.

Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constituția României, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa îndeplinească întocmai si cu buna - credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2”.

Întrucât potrivit art. 8 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrative si cel care se considera vătămat . interes legitim al sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim,

In aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, instanța de judecata a admis acțiunea, v obligat pârâtul la înmatricularea autovehiculului marca Opel tip A - H SW categoria auto M1, . WOLOAHL_, an de fabricație 2007, . auto J455593, fără plata taxei de poluare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul PREFECTUL JUDEȚULUI TELEORMAN, care, fără a arăta în drept motivele de recurs, a solicitat admiterea recursului, desființarea în întregime a sentinței civile și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În argumentarea recursului s-a susținut în esență că, sentința Civilă a Tribunalului Teleorman nr. 1071/16.11.2012, se impune a fi modificată în întregime pentru motivul prevăzut la art. 304, pct. 9 din Codul de Procedură Civilă, respectiv sentința civilă este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii pentru cele ce urmează:

Printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică ,nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorecta dezlegare pricinii.

In cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a fost refuzat să i se înmatriculeze autoturismul întrucât nu a plătit taxa de poluare, refuz menținut și după formularea plângerii prealabile.

Legislația în vigoare, în domeniu, stabilește în mod clar că la înmatricularea autoturismelor este necesară printre altele și dovada achitării taxei de poluare, prevăzută de lege.

Astfel, OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în vigoare la data introducerii acțiunii, preciza în preambulul ei că, scopul acesteia era acela de a institui norme care vizează interesul public și a căror reglementare se face „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene".

Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România (pct. 23 - 25 Hotărârea din 18.01.2007 Brzezinski), iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.

Mai mult, opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește", ceea ce s-a concretizat în emiterea OUG 50/2008 prin care se instituie taxa de poluare.

De altfel și Curtea de Apel B. prin Decizia civilă nr. 51/R din 27 ianuarie 2009 precizează faptul că noua taxă instituită, respectiv taxa de poluare, este o taxă însușită de Comisia Europeană, necontravenind Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României, așa cum se întâmpla cu taxa de primă înmatriculare.

Astfel, având în vedere faptul că taxa de poluare este o taxă instituită cu respectarea prevederilor internaționale, având în vedere faptul că OUG nr. 50/2008 instituie introducerea taxei de poluare, că OUG nr. 218/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare, stabilește în art. III alin. (2) faptul ca "Autovehiculelor Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor NI cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2", faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501 din 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație prevede obligativitatea prezentării cu ocazia solicitării înmatriculării a dovezii faptului că s-a achitat taxa de poluare, în mod corect a fost respinsă cererea de înmatriculare a autovehiculul pe motivul neachitării taxei de poluare.

Mai mult decât atât, taxa de poluare nu ar contraveni în nici un chip reglementărilor europene, atâta vreme cât fiecare stat este liber să instituie taxe pentru înmatricularea autovehiculelor. În ceea ce privește taxa pe poluare, aceasta se aplică tuturor autoturismelor noi sau autoturismelor second hand produse în străinătate.

În ceea ce privește obligarea serviciului comunitar să înmatriculeze autoturismul fără a exista o prealabilă constatare că taxa de poluare nu este datorată, soluția este incorectă, și nemotivată pentru următoarele motive:,

-în primul rând, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnice privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiuni funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.

-în al doilea rând, este rolul exclusiv al judecătorului național să refuze aplicarea unor dispoziții naționale contrare TUE, competență atribuită acestuia în mod exclusiv. Așa fiind, nu s-ar putea cere funcționarului public de la serviciul înmatriculări să dea și o interpretare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispozițiuni legale naționale, în plină vigoare la data primirii unei cereri.

Refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca OPEL proprietatea reclamantului, fără achitarea taxei de poluare, nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.

Astfel, refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice, iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată.

Ori, în cauză autoritatea pârâtă în procedura prealabilă a procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale a căror încălcare s-ar realiza în ipoteza în care autoritatea s-ar conforma pretențiilor cetățeanului.

Principiul securității circuitului civil presupune respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pentru ipoteza în care anumite norme nu sunt conforme dispozițiilor din acte normative cu putere superioară lor, respectiv Constituția sau Convenția, abilitarea în înlăturarea de la aplicare a acestora revine doar autorităților investite după caz, în acest sens, respectiv Curtea Constituțională, CJ.C.E, sau instanțelor naționale.

Prin urmare, refuzul pârâtei de a înmatricula autovehiculul marca OPEL fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, nu este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. „i" din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsește excesul de putere comis de instituția publică, ce ar putea atrage răspunderea administrativă.

In acest sens este de observat, că ,răspunsul comunicat reclamantului, în sensul precizării documentelor ce trebuie prezentate, pentru înmatricularea unui autoturism în România, sunt acte de informare și nu un refuz cu exprimarea explicită, prin exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Pe de altă parte, înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prin analiza prevederilor OUG nr. 50/2008 cu legislația comunitară este o abordare greșită în condițiile în care Instituția P. nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea acestei taxe și cu atât mai mult examinarea legalității taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții, fără a ține cont de legislația internă.

Astfel, se constată că sumele respective nu se fac venit la bugetul acestei autorității pârâte, iar o eventuală scutire de plată poate fi dispusă decât de organele fiscale care au atribuții legale în acest sens.

Totodată, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită și, din acest punct de vedere,, instanța nu se poate substitui în atribuțiunile funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.

După achitarea taxei de poluare, reclamantul poate contesta, fie existența ei, fie modalitatea de calcul la organul administrativ fiscal, respectând procedura prevăzută de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală, iar ulterior, poate ataca decizia emisă în soluționarea contestației, la instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din același cod și numai într-un astfel de litigiu s-ar putea examina și compatibilitatea normelor din dreptul intern cu cele comunitare, așa încât, într-un litigiu având ca obiect „obligația de a face", nu există nici un motiv pentru a se impune serviciului de înmatriculării conduita reclamată.

Cât privește obligarea Instituția P. - Județul Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor la plata cheltuielilor de judecată, s-a solicitat respingerea cererii întrucât instituția nu are culpă în ceea ce privește refuzul de înmatriculare a autoturismului în cauză,acesta dovadă fiind cerută de legiuitor prin OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și Ordinului MAI nr. 1501/2006.

Instituția P. - Județul Teleorman - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor nu se poate substitui astfel prevederilor legale în domeniu.

Față de considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în întregime a Sentinței Civile nr. 1044/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de reclamantul B. V.

În drept,s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; prevederile Ordinului MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor,

prevederile OUG nr. 50/2008 modificată și completată prin OUG nr. 218/2008.

Față de recursul declarat intimatul a formulat întîmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de Instituția P. Județului Teleorman- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule, ca nefondat, având în vedere faptul că autoturismul a mai fost înmatriculat într-un stat membru U.E., conform înscrisurilor aflate la dosar.

Examinând actele și lucrările cauzei, în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea apreciază că, recursul declarat în cauză este neîntemeiat.

Intimatul a achiziționat un autoturism Opel, categoria M1, înmatriculat pentru prima dată în spațiul comunitar și dorind înmatricularea acestuia în anul 2012, această înmatriculare a fost refuzată fără plata taxei de poluare.

Așa cum a reținut și prima instanță, este adevărat că, potrivit OUG 50/2008, există obligația plății taxei de înmatriculare, cu ocazia primei înmatriculări în România, textul de lege nefăcând distincție între autoturisme noi sau second hand.

Însă, potrivit prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. În plus, nici un stat membru, nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o formă de impozitare internă, de natură să asigure protecția indirectă a altor produse.

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne. Din dispozițiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.

Rezultă că taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.

Ca urmare, instanța de recurs apreciază că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a aplicat în mod corect dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de normele dreptului intern.

Critica potrivit căreia obligarea serviciului comunitar la înmatricularea autoturismului, fără plata taxei de poluare, este greșită, întrucât, pe lîngă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P., trebuie să analizeze în vederea înmatriculării și alte condiții de natură juridică sau tehnică, este neîntemeiată.

Îndeplinirea ori neîndeplinirea celorlalte condiții de natură tehnică și juridică, nu au făcut obiectul prezentei cauze, iar din dispozitivul sentinței recurate rezultă că instanța a obligat pârâtul la înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare nu și fără îndeplinirea celorlalte eventuale condiții despre care a făcut vorbire recurentul.

Faptul că recurenta nu a comis nici un exces de putere deoarece refuzul său de înmatriculare este unul justificat, întemeiat pe legislația națională, este lipsit de relevanță, din perspectiva recursului declarat în cauză, întrucât admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ, nu este condiționată în mod exclusiv de existența unui exces de putere stricto sensu, din partea autorității publice, putând promova o astfel de acțiune, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau un interes legitim, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. În cauză a existat în mod neîndoielnic refuzul autorității publice de înmatriculare a autovehiculului, refuz care, s-a întemeiat pe dispozițiile legislației naționale, anume pe dispozițiile OUG 50/2008, dispoziții pe care Curtea Europeană de Justiție le-a apreciat ca fiind neconforme cu Tratatul Comunității Europene.

Ca urmare, față de considerentele expuse, instanța de recurs, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul declarat ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Cu opinie majoritară:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Prefectul Județului Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1071/16.11.2012 a Tribunalului Teleorman în contradictoriu cu intimatul B. V..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR

ȘURCULESCU F. C. – N. L.

Opinia separată:

Redactată de judecătorul J. A. în temeiul prevederilor art. 258 și 264 alin.( 2) din Codul de procedură civilă

Contrar punctului de vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai sus, apreciez că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în continuare, soluția legală și temeinică era de admitere a recursului și de modificare a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere considerentele care vor fi prezentate în continuare:

Taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule prevazuta de Legea nr.9/2012 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.

Solutia legislativa adoptata prin Legea nr.9/2012 este similara atat cu cea anterioara prevazuta de OUG nr.50/2008 si aplicata in perioada 01.07._12, cat si cu cea prevazuta de C.fiscal si aplicata in perioada 01.01._08.

De asemenea, criteriile de determinare a cuantumului taxei utilizate de cele acte normative sunt similare, diferentele aparand in special in ceea ce priveste coeficientii si valorile finale.

Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.

In primul rand se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior.

Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.

Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.

In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:

“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).

41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).

42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).

43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.

44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.

45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).

46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.

47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.

Desigur, in hotararea de mai sus, Curtea a analizat numai OUG nr.50/2008, deoarece numai acest act normativ era incident in cauza principala care a generat intrebarea preliminara.

Trebuie retinut insa ca argumentele Curtii sunt perfect valabile si in cazul taxei speciale de prima inmatriculare aplicata in baza C.fiscal, in perioada 01.01._08, precum si in cazul taxei pe emisiile poluante aplicate in baza Legii nr.9/2012, deoarece ambele acte normative au prevazut aceleasi criterii de determinare a taxei ca si OUG nr.50/2008.

Ca atare, in principiu, nu va exista nicio alterare a concurentei in privinta autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in UE in perioada 01.01._08 (cum este cazul masinii reclamantului inmatriculata in data de 11.06.2007) si reinmatriculate in Romania, in comparatie cu autovehiculele similare inmatriculate pentru prima data in Romania in pe aceeasi perioada, in ambele situatii, taxa regasindu-se in valoarea finala a produsului.

Cu alte cuvinte, reclamantul era pus in fata urmatoarei optiuni: fie sa cumpere autovehiculul inmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 11.06.2007, fie sa cumpere de pe piata second hand din Romania, un autovehicul identic, inmatriculat pentru prima data direct in Romania in data de 11.06.2007 (numai in conditii de vechime identica-adica de inmatriculare in aceeasi zi- cei doi termeni ai comparatiei fiind similari).

In primul caz, reclamantul ar fi suportat valoarea de circulatie a autovehiculului+ taxa pe emisiile poluante platibila in anul 2012.

In al doilea caz, reclamantul ar fi suportat valoarea de circulatie a autovehiculului+ taxa speciala de prima inmatriculare care a fost platita la prima inmatriculare in Romania in data de 11.06.2007 si pe care vanzatorul o introduce in pretul final de vanzare a masinii.

Se observa deci ca, in ambele cazuri, pretul final al autovehiculului include pe langa valoarea de circulatie si taxa pe emisiile poluante sau taxa speciala de prima inamtriculare.

Ca atare, in ambele situatii, reclamantul ar fi suportat taxa fiscala in discutie.

Eventuala discriminare intre cele doua situatii, ar fi putut fi determinata doar de suportarea in anul 2012 a unei taxe pe emisiile poluante mai mari decat taxa speciala de prima inmatriculare calculata la nivelul anului 2007.

Reclamantul nu a invocat insa un astfel de motiv de discriminare si, evident, nici nu a propus vreun calcul comparativ relevant, critica lui vizand negarea dreptului de principiu al autoritatilor romane de a conditiona inmatricularea masinii de plata taxei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Cu opinie separată,

În sensul că

Admite recursul recurentului pârât PREFECTUL JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1071 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 16.11.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. V..

Modifică sentința atacată, în sensul că,

Respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013.

JUDECĂTOR,

J. A.

GREFIER

M. LUCREȚIA

RED.LCN.

JUD. FOND. Z. L. – Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.

← Pretentii. Decizia nr. 828/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2114/2013. Curtea de... →

Pretentii. Decizia nr. 2050/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 2050/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI