Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 745/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 745/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 6964/2/2012
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 745
Ședința publică din 19.02.2013
C. constituită din:
Președinte: A. Ș.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI-DEPARTAMENTUL V.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, reprezentată de consilier juridic C. N., cu delegație la fila 580, și pârâta, reprezentată de consilier juridic A. S., cu delegație la fila 581.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este litigii C. de C. (Legea nr. 94/1992) și procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta, prin consilier juridic, depune adresă prin care a înaintat către pârâtă, actele depuse la termenul anterior, adresă purtând viza Curții de C..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, C. acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că a făcut toate demersurile necesare în vederea recuperării sumelor de bani. Depune un articol de pe internet, intitulat „Cum au ajuns refugiații să datoreze 270 mii euro României”, prezentându-l și pârâtei. Arată că nu înțelege cum de s-a ajuns la stabilirea unei sume așa de mari în sarcina sa, în condițiile în care legea prevede că dacă refugiații nu realizează venituri, banii nu se pot recupera. De asemenea, această sumă a fost stabilită la patru agenții teritoriale, respectiv București, Suceava, G. și T., iar C. de C. de acolo a spus că s-au făcut toate demersurile pentru recuperarea sumelor. I s-a pus în sarcină recuperarea, însă oamenii nu se mai află în țară, nu au realizat venituri.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii. Faptul că reclamanta a efectuat anumite demersuri pentru a duce la îndeplinire dispozițiile Curții de C. nu poate avea ca efect anularea actelor administrative emise. Demersurile reclamantei se vor verifica de auditorii Curții de C. în temeiul dispozițiilor pct. 234 din Regulamentul de organizare activităților specifice curții cu ocazia verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia contestată. În ce privește prejudiciul stabilit prin procesul-verbal de constatare, este un prejudiciu estimativ, obligația stabilirii certe a prejudiciului revenind entității controlate. Solicită a se avea în vedere și celelalte aspecte reținute prin întâmpinare și să se respingă acțiunea.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2012, reclamanta AGENȚIA NAȚIONAL PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI-DEPARTAMENTUL V, anularea Încheierii nr. V/4069/IH/28.08.2012, admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 5/V/29.06.2012 și procesului-verbal de constatare și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a litigiului.
Prin încheierea din 8 ianuarie 2013, C. a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, C. reține următoarele:
Pe baza aspectelor consemnate în Raportul de audit financiar înregistrat la sediul Curții de C. sub nr._/01.06.2012, întocmit în urma efectuării acțiunii de audit financiar al contului de execuție pe anul 2011 la Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, prin Decizia nr. 5/29.06.2012, Camera de C. a României- Departamentul V, a constatat o . nereguli, dispunând măsuri în sarcina ANPIS.
Dintre acestea, obiectul contestației judiciare îl constituie cele de la pct. 9, 10 și 11:
1. La pct. 9 din Decizie, C. de C. a stabilit în sarcina reclamantei:
„Reanalizarea contractului încheiat cu societatea de asigurări PAID astfel încât să fie respectate cerințele privind asigurările obligatorii prevăzute și stipulate de actele normative în vigoare. Extinderea verificărilor prin analizarea tuturor cazurilor în care au fost emise nejustificat polițe de asigurare de către societatea de asigurare PAID, pe numele unor persoane care nu sunt proprietari la adresele înscrise pe polițe sau care aveau deja încheiate polițe facultative care acopereau riscurile obligatorii prevăzute de lege și care erau valabile în anul 2011. Recuperarea sumelor plătite fără temei legal de la societatea de asigurare PAID, actualizate la data recuperării, pentru polițele emise fără respectarea prevederilor legale în vigoare”.
C. de C. a reținut prin Decizie (pct. 13) că ANPIS a efectuat plăți necuvenite către societatea de asigurări PAID, reprezentând polițe emise pentru beneficiarii de ajutor social care nu dețineau în proprietate locuințe sau care aveau deja încheiate polițe de asigurare valabile în anul 2011.
Prin acțiune, reclamanta aduce următoarele critici:
Prin protocolul de colaborare încheiat între A.N.P.S. și S.C. Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale S.A., s-a prevăzut în mod expres modalitatea informatică în care polițele vor fi emise de PAID, pe baza informațiilor primite de ANPS de la primării si agențiile teritoriale în legătură cu situația beneficiarilor care îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru asigurarea obligatorie. Protocolul încheiat de ANPS cu PAID a respectat cadrul normativ în vigoare, ca urmare a consultărilor cu MMFPS în calitate de ordonator principal de credite, la care au participat și specialiști din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Sub incidența Legii nr. 260/2008, republicată, privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, nu intră persoanele care au încheiat o asigurare facultativa care nu cuprinde toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie, riscurile aferente polițelor fiind elemente concrete ale fiecărui imobil și fiecărui asigurător. Acest lucru este confirmat și de referatul primit în data de 14.05.2012 de la PAID și înregistrat la ANPIS cu nr.5554/14.05.2012 pe care l-a adus la cunoștința MMFPS prin adresa nr.5636/16.05.2012 care reliefează dificultatea tehnică de a analiza riscurile prevăzute în polițe.
Totodată, se constata că nu este creat cadrul legal de anulare a poliței pentru persoana beneficiară de ajutor social care a încheiat o asigurare facultativa cuprinzând toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie.
Referitor la polițele emise pentru beneficiarii de ajutor social privind venitul minim garantat, care nu dețineau în proprietate o locuința, acestea au fost emise conform procedurii și protocolului, respectiv pe baza datelor furnizate de primării. Procesul de identificare a elementelor concrete ale fiecărui imobil și fiecărui asigurător, precum și evaluarea riscurilor, este de competența societății de asigurare anterior încheierii polițelor de asigurare .
Un imobil se poate asigura de către o persoană care are un interes asupra acestuia, ca de exemplu în cazului uzufructului viager. De asemenea și pentru cazuri de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, măsurile de protecție socială urmărite de legiuitor nu sunt explicite în legătură cu polițele emise pentru unele persoane care dețin doar în posesie bunuri imobile precum și posibilitatea anularii acestora.
C. constată că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă nu sunt fondate.
Conform art. 262 din Legea nr. 416/2001, „1) Începând cu anul 2011, prima obligatorie pentru asigurarea locuinței în condițiile Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor, în cazul beneficiarilor de ajutor social, se plătește de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. (2) Prima obligatorie se asigură din ajutorul social cuvenit, stabilit prin dispoziție a primarului. (3) Procedura de plată a primei obligatorii se stabilește prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi”.
Conform art. 50 din H.G. nr. 50/2011care aprobă normele metodologice, „1) Pentru locuințele aflate în proprietatea familiilor, respectiv persoanelor singure beneficiare de ajutor social, în condițiile legii, în situația în care nu este încheiată o poliță facultativă în baza prevederilor art. 3 alin. (9) din Legea nr. 260/2008, republicată, asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor se plătește de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin agențiile teritoriale, cu respectarea Normelor privind forma și clauzele cuprinse în contractul de asigurare obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Plata primelor de asigurare se face de către agențiile teritoriale direct în contul Societății Comerciale "Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale" - S.A., care pe baza listei cuprinzând persoanele beneficiare de ajutor social va emite polițele de asigurare aferente acestora. (…)
(7) Pentru plata asigurării obligatorii a locuinței, Agenția Națională pentru Prestații Sociale, în numele agențiilor teritoriale, încheie cu PAID protocol în care vor fi stabilite obligațiile părților, precum și modalitatea în care se realizează regularizările pentru eventualele diferențe de plăți sau de curs valutar față de cursul prevăzut de Legea nr. 260/2008, republicată.
(8) Pentru plata sumelor reprezentând primele de asigurare a locuinței pentru beneficiarii de ajutor social aflați în plată, deschiderile de credite bugetare lunare cu titlu de ajutor social se majorează, în luna în care se achită contravaloarea primelor de asigurare a locuinței, cu suma reprezentând diferența dintre valoarea totală a primelor de asigurare a locuinței și totalul sumelor reprezentând o treime din ajutoarele sociale legal cuvenite.
(9) Diferența de sume prevăzută la alin. (6) și (8) se recuperează de la beneficiarii dreptului de ajutor social în condițiile alin. (3).
(10) În situația în care dreptul la ajutorul social încetează înainte de recuperarea integrală a sumelor reprezentând prima de asigurare, familia, respectiv persoana singură care a beneficiat de ajutorul social au obligația de a achita agenției teritoriale diferența rămasă în termen de maximum 3 luni de la încetarea dreptului”.
Iar conform art. 3 alin. 9 din Legea 260/2008, “Nu intră sub incidența prezentei legi persoanele fizice și juridice care și-au încheiat o asigurare facultativă a locuințelor care să acopere toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie”.
Având în vedere aceste dispoziții, C. constată că măsura stabilită la pct. 9 este legală.
C. de C. a constatat că în anul 2011, într-un număr de 2097 cazuri s-au emis polițe de asigurare și s-au efectuat plăți în sumă de 27.170 euro, echivalentul a 117.444 lei, pe numele unor persoane care aveau deja încheiate asigurări facultative a locuințelor.
De asemenea au fost semnalate de către agențiile teritoriale, în baza comunicărilor făcute de primării, 185 cazuri de polițe de asigurare obligatorie emise de către PAID, în sumă de 2360 euro, echivalentul a 10.199 lei, reprezentând polițe emise pe numele unor persoane care nu sunt proprietari la adresele înscrise pe polițele de asigurare.
ANPIS a fost sesizat cu privire la aceste nereguli, primind spre analiză și clarificare o parte din polițele facultative depuse în copie de beneficiarii de ajutor social la agențiile teritoriale. Instituția s-a rezumat doar la depunerea acestor polițe la PAID spre analiză și soluționare, cu un număr de 5 procese verbale (neînregistrate), fără a solicita sumele plătite necuvenit societății de asigurare, în vederea restituirii beneficiarilor de ajutor social.
C. constată că potrivit art. 50 din H.G. nr. 50/2011, care aprobă normele metodologice, asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor se plătește de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale pentru locuințele aflate în proprietatea familiilor, respectiv persoanelor singure beneficiare de ajutor social. Ca urmare, argumentele susținute de reclamantă cu privire la interesul unei persoane de a încheia contractul de asigurare pentru imobilul deținut în posesie nu se rețin.
Pe de altă parte, în mod corect C. de C. a reținut prin Încheierea de soluționare a contestației faptul că față de atribuțiile care îi revin instituției conform actului normativ de organizare și funcționare (O.U.G. nr. 116/2007 și O.U.G nr. 113/2011) precum și în temeiul prevederilor Legii nr. 500/2002, se constată o inacțiune a instituției de a se implica în organizarea și desfășurarea acestei activități, printr-o analiza promptă a tuturor situațiilor intervenite, elaborarea unei proceduri care să fie aplicată unitar de către agențiile teritoriale, fundamentarea și propunerea de modificări legislative ș.a. Nu este atributul Primăriei să efectueze aceste verificări, pe sursele materiale și bănești ale acesteia, pentru o societate de asigurări care este societate comercială, al cărei obiectiv este realizarea de profit și care, prin natura obiectului de activitate, identifică și/sau evaluează riscurile fiecărui imobil, pentru fiecare asigurător, dacă consideră necesar, înainte de a încheia/elibera polițele de asigurare. Nu poate fi acceptată ca o situație de normalitate faptul că după ce societatea de asigurare a încasat c/val. polițelor de asigurare, pe seama surselor primite de la bugetul statului, să se prevaleze de acuratețea unor date furnizate de primării sau să invoce dificultatea anulării unor polițe emise nejustificat, iar ANPIS să nu întreprindă nici un fel de demersuri. Aceste neimplicări ale ANPIS, pentru solicitarea modificărilor legislative (dacă consideră necesar), pentru clarificarea neregulilor semnalate și preîntâmpinarea producerii acestora pe viitor, conduc la efectuarea unor plăți nejustificate pe seama creditelor bugetare, având în vedere că sumele aferente polițelor de asigurare se avansează societății de asigurare PAID din credite bugetare și se recuperează treptat, din drepturile de ajutor social ale beneficiarilor.
C. constată că reclamanta nu a adus nici o critică prin acțiune acestor considerente, deși a solicitat anularea încheierii, invocând doar aspectele de fapt și de drept susținute prin contestația administrativă formulată împotriva Deciziei nr. 5/V/29.06. 2012 a Curții de C..
Pe de altă parte, C. constată că într-adevăr, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, asigurarea obligatorie se plătește de către ANPIS „în situația în care nu este încheiată o poliță facultativă în baza prevederilor art. 3 alin. (9) din Legea nr. 260/2008”, dispozițiile art. 3 alin. 9 referindu-se la încheierea unei asigurări facultative “care să acopere toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie”.
Însă măsura stabilită de C. de C. la pct. 9 nu contravine acestor prevederi, pârâta stabilind obligația reclamantei de a „reanaliza contractul încheiat cu societatea de asigurări PAID astfel încât să fie respectate cerințele privind asigurările obligatorii prevăzute și stipulate de actele normative în vigoare. Extinderea verificărilor prin analizarea tuturor cazurilor în care au fost emise nejustificat polițe de asigurare de către societatea de asigurare PAID, pe numele unor persoane care nu sunt proprietari la adresele înscrise pe polițe sau care aveau deja încheiate polițe facultative care acopereau riscurile obligatorii prevăzute de lege și care erau valabile în anul 2011. Recuperarea sumelor plătite fără temei legal de la societatea de asigurare PAID, actualizate la data recuperării, pentru polițele emise fără respectarea prevederilor legale în vigoare”.
2. La pct. 10 din Decizie s-a impus în sarcina reclamantei următoarea obligație:
„Stabilirea întinderii prejudiciului provenit din nerecuperarea în cadrul termenului de prescripție a sumei de 1.050.432, reprezentând ajutor rambursabil acordat persoanelor care au dobândit o formă de protecție în România și dispunerea măsurilor pentru recuperarea integrală a acestuia, potrivit legii. Inițierea demersurilor posibile și necesare în scopul revizuirii și completării actului normativ care reglementează aceste drepturi”.
C. de C. a reținut că „Nu s-au recuperat în totalitate sumele acordate cu titlu de ajutor rambursabil persoanelor care au dobândit o formă de protecție în România, în conformitate cu prevederile Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, evidențiate la data de 31.12.2010” (pct. 14).
Reclamanta contestă prin acțiune măsura stabilită la punctul 10 din Decizia nr.5/V/29.06.2012, arătând că prin art.63 alin 1 din H.G. nr. 1251/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, se precizează condițiile în care se face rambursarea ajutorului primit de către beneficiar, „beneficiarii se obligă să ramburseze instituției plătitoare, . un an, sumele pe care urmează să le încaseze cu titlul de ajutor potrivit prevederilor legii, dacă realizează venituri salariale sau din activități desfășurate ocazional, dovedite prin documente sau prin declarație pe propria răspundere, care permit acest lucru tară a fi afectată întreținerea lor și a familiei lor”.
Din interpretarea textului de lege, arată reclamanta, rezultă că persoana care a beneficiat de ajutor rambursabil dar care nu realizează venituri sau veniturile realizate sunt exclusiv pentru întreținerea familiei, se află în imposibilitatea returnării sumelor primite ca ajutor, luând în considerare și situația în care beneficiarii de ajutor rambursabil ar fi realizat venituri salariale sau din activități desfășurate ocazional, dar este greu de dovedit că rambursarea ajutorului nu ar afecta întreținerea lor și a familiei lor.
Totodată, consideră reclamanta că metodologia privind înregistrarea în contabilitate a recuperării ajutorului rambursabil nu este stabilită în concordanță cu prevederile art. 63 alin. 1, 2 din H.G. nr. 1251/2006, care precizează că rambursarea ajutorului se face . un an de la încetarea perioadei pentru care s-a acordat dacă realizează venituri salariale sau din activități desfășurate ocazional, din documente rezultând că în majoritatea cazurilor beneficiarii nu au realizat venituri. Creșterea soldului contului privind ajutorul rambursabil pentru refugiați în anul 2011 față de 2010 se explică prin faptul că s-au înregistrat, conform monografiei contabile, în contul de debitori toate sumele plătite cu acest titlu în anul de referință.
În opinia sa, suma stabilită în cuantum de 1.050.432, reprezentând ajutor rambursabil acordat persoanelor care au dobândit o formă de protecție în România, nu reprezintă o creanță certă lichidă și exigibilă.
Creanța este certă atunci când existența ei este fermă, neechivocă, potrivit art. 379 al. 3 din C.p.civ., „Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul”.
Creanța este lichidă atunci când are un cuantum foarte bine determinat, când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Condiția ca această creanță să fie exigibilă, înseamnă o creanță cu scadență împlinită, deci a cărei executare, dacă nu s-a realizat de bunăvoie, poate fi cerută imediat de către creditor.
ANPIS a depus în fața instanței acte în care se consemnează efectuarea unor demersuri de către Agenția Județeană G..
C. constată că pârâta nu a stabilit prin decizie o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci un prejudiciu estimativ. Revine reclamantei obligația, conform pct. 10 al deciziei, de a stabili prejudiciul concret și a de dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.
La controlul de audit, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada demersurilor efectuate pentru verificarea condițiilor concrete în care se află fiecare beneficiar de ajutor rambursabil („Nu s-au recuperat în totalitate sumele acordate cu titlu de ajutor rambursabil persoanelor care au dobândit o formă de protecție în România”).
Astfel, aceștia au obligația legală de a rambursa instituției plătitoare, . un an, sumele pe care le încasează cu titlul de ajutor „dacă realizează venituri salariale sau din activități desfășurate ocazional, dovedite prin documente sau prin declarație pe propria răspundere, care permit acest lucru fără a fi afectată întreținerea lor și a familiei lor”.
Reclamanta a invocat o . dificultăți în aplicarea acestor prevederi legale.
În mod justificat C. de C. a reținut că între data adoptării acestor acte normative (anul 2006) și data la care s-a efectuat ultimul audit financiar de către C. de C., reclamanta nu a formulat niciun fel de propunere de îmbunătățire/modificare a acestui cadru legal.
Astfel, deși aceste sume acordate refugiaților au înregistrat creșteri de la un an la altul, nu au fost analizate cauzele care au condus la acumularea acestor creanțe neîncasate, astfel încât să se propună MMFPS necesitatea efectuării unor analize cu privire la solicitarea în continuare de surse bugetare cu această destinație, în condițiile în care pe de o parte, sumele acordate nu s-au recuperat de-a lungul timpului, iar pe de altă parte, Legea nr. 122/2006 prevede că aceste ajutoare se acordă în limitele disponibilităților financiare ale statului.
Apărările reclamantei privind dificultatea dovedirii aspectelor de fapt legate de impactului pe care l-ar avea rambursarea ajutorului asupra întreținerii refugiaților și a familiei lor, precum și unele carențe ale metodologiei de înregistrare în contabilitate a recuperării ajutorului rambursabil, au fost în mod corect înlăturate de pârâtă, aceasta reținând lipsa verificărilor de fapt necesare.
Potrivit atribuțiilor conferite prin actul normativ de organizare și funcționare, precum și prin Regulamentului de Organizare și Funcționare, instituția are obligația de a organiza și controla realizarea în termen a activităților desfășurate de entitățile subordonate; de a analiza modul de realizare a obiectivelor corespunzătoare domeniilor de activitate coordonate; de a urmări și de a asigura aplicarea corectă, unitară și nediscriminatorie a legislației privind sistemul de beneficii de asistență-socială și sistemul de servicii sociale; de a elabora propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ din domeniul său de competență și de a le înainta Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru promovare.
Ori, din cuprinsul procesului verbal rezultă că nu există nici un fel de proceduri operaționale privind recuperarea ajutoarelor rambursabile pentru refugiați și nu s-au elaborat propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ din domeniul său de competență care să fie înaintate Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale pentru promovare, potrivit art. 2 alin. 4 lit. b) din Regulamentul de Organizare și Funcționare, având în vedere că, M.M.F.P.S are inițiativă legislativă, în acest domeniu.
A mai reținut C. de C. că lipsa de preocupare a instituției cu privire la modul în care se desfășoară activitatea de acordare/recuperare a ajutorului rambursabil, persoanelor care au dobândit statutul de refugiat în România, rezultă și din faptul că deși entitatea gestionează un program informatic la nivel național cu privire la prestațiile sociale (S.), ajutoarele acordate refugiaților nu sunt introduse în baza de date S..
3. La pct. 11 din decizie, C. de C. a stabilit în sarcina reclamantei „Recuperarea conform prevederilor legale în vigoare a plăților nejustificate efectuate în favoarea S.C. TM Almido S.R.L. Timișoara în cadrul Contractului nr. 3/09.02.2011, pentru care nu s-a făcut dovada efectuării serviciilor contractate.”
Prin procesul verbal de constatare, anexă la Raportul de audit financiar, înregistrat la instituție sub nr. 6258/31.05.2012 și la Departamentul V al Curții de C. sub nr. 40.448/01.06.2012, s-a consemnat la pct. H.9 efectuarea pe parcursul anului 2011 a unor plăți nelegale și nejustificate pe seama creditelor bugetare, în sumă totală de 25.296 lei, pentru servicii de IT - consultanță, dezvoltare de software, internet și asistență, fără a se putea stabili realitatea efectuării serviciilor contractate, precum și în condițiile în care instituția a avut angajat personal de specialitate, cu atribuții specifice serviciilor contractate, atât la nivel central cât și la nivelul agențiilor teritoriale de prestații sociale.
Reclamanta contestă prin acțiune această măsură, invocând următoarele: potrivit art. 19 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, "Autoritatea contractantă achiziționează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției nu depășește echivalentul în lei a 15.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii ori lucrări. Achiziția se realizează pe bază de document justificativ".
Documentul justificativ se consideră a fi contractul de achiziție publică.
Necesitatea încheierii contractului cu nr. 3/09.02.2011, încheiat cu S.C. TM -ALMIDO SRL, având ca obiect prestarea de Servicii IT, cod CPV_-5, respectiv consultanță dezvoltare de software, internet și asistența, s-a justificat prin efectuarea unui volumul mare de activități, lucrări și responsabilități în domeniul IT și prin lipsa de personal cu studii de specialitate în domeniul IT din ANPS, datorată faptului că, începând cu anul 2009 și până la 31 decembrie 2012, a fost suspendată ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice în temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2008 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare.
Personalul fără pregătire de specialitate repartizat la C. IT a fost preluat prin protocol de la alte instituții din subordinea Ministerului Muncii, în temeiul actelor normative de reorganizare instituțională, acesta îndeplinind în principal atribuții în legătură cu întocmirea de situații statistice privind gestiunea bazelor naționale de date și evidența la nivel național a tuturor beneficiarilor din sistemul prestațiilor sociale.
Precizează reclamanta, în legătură cu dovada realității efectuării plății pentru serviciile IT contractate, că angajarea și efectuarea plăților au fost făcute cu respectarea normelor legale în vigoare, pe bază de documente legale, respectiv raport lunar de activitate privind prestațiile desfășurate conform contractului și factură de plată a serviciilor prestate.
In completarea celor precizate în Notele de relații solicitate de auditorii publici externi, pe perioada derulării contractului, prestatorul a delegat la sediul ANPS în permanență un specialist IT pentru executarea serviciilor din contract, specificate lunar de prestator în raportul de activitate.
C. constată că nu sunt fondate criticile aduse prin acțiune.
Astfel, prin Încheierea de soluționare a contestației administrative, pârâta a reținut că achiziția serviciilor IT s-a efectuat fără ca acestea să fie cuprinse în planul de achiziții publice pe anul 2011, la dosarul achiziției publice nu există unele elemente obligatorii prevăzute de OUG nr. 34/2006, cum ar fi: documente din care să rezulte procedura de achiziție adoptată, documente de estimare a valorii serviciilor ce urmează a fi contractate, documente privind corespondența efectuată cu societățile comerciale care au depus cele trei oferte, competența ofertanților prin prisma activităților cuprinse în obiectul de activitate, precum și care au fost criteriile pe baza cărora a fost selectată . Timișoara.
Din documentele existente la dosar, precum și din unele informații publice prezentate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la . Timișoara, cu care ANPIS a încheiat contractul pentru realizarea de servicii de IT - consultanță, dezvoltare de software, internet și asistență, rezultă următoarele:
. a fost înființată la data de 21.01.2011, dată la care s-a întocmit și referatul de necesitate pentru externalizarea unor activități din domeniul IT, de către ANPIS (Rezoluția nr. 792/21.01.2011 - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T.).
Din datele publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe, rezultă că societatea s-a înregistrat fiscal tot pe data de 21 ianuarie 2011 (CUI_), astfel că pârâta apreciază ca fiind „cel puțin surprinzător” modul în care a fost identificată această societate ca potențial furnizor al serviciilor de care avea nevoie instituția publică auditată, obiectul principal de activitate al societății constituindu-l "lucrări de construcție a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", fără vreo legătură cu natura serviciilor contractate și fără a fi asigurată astfel dovada experienței în domeniul IT; ANPIS nu a putut face dovada recepționării vreunei lucrări efective care să derive din acest contract, nu a putut justifica în ce au constat aceste lucrări/servicii plătite; persoanele care au fost instruite; pe ce domenii persoanele din instituție au primit consultanță; în ce mod/cu ce module a fost îmbunătățit/dezvoltat software existent; care au fost persoanele care au recepționat și verificat din punct de vedere al modului de funcționare noul software dezvoltat (persoane beneficiare care le exploatează); cum a fost îmbunătățită securitatea sistemului informatic; în baza contractului încheiat, al cărui obiect îl constituie: servicii de IT- consultanță, dezvoltare de software, internet și asistență, . a prezentat la plata un număr de 10 facturi însumând 25.296 lei, care au fost achitate de către ANPS în totalitate.
Fiecare factură prezentată la plată, a avut anexat un document care nu diferă de la o lună la alta și pe care, în fiecare lună, se fac aceleași mențiuni: "consultanță, internet și asistență, cod CPV_-5, consultanță privind asigurarea securității sistemului informatic al instituției centrale, păstrarea confidențialității datelor și informațiilor, dezvoltare de software ".
Aceste documente anexate lunar la facturi nu sunt semnate de nicio persoană din cadrul ANPIS, pentru verificarea sau recepționarea serviciilor prestate, prin care să confirme realizarea serviciilor.
Susținerile contestatarei potrivit cărora „necesitatea încheierii contractului cu nr. 3/09.02.2011, cu . având ca obiect prestarea de servicii IT, cod CPV_-5, respectiv consultanță dezvoltare software, internet și asistență, s-a justificat prin efectuarea unui volum mare de activități, lucrări și responsabilități în domeniul IT și prin lipsa de personal cu studii de specialitate în domeniul IT din ANPIS (...) Personalul fără pregătire de specialitate repartizat la C. IT a fost preluat prin protocol de la alte instituții din subordinea Ministerului Muncii(...)” nu pot fi reținute, deoarece auditul a constatat că instituția are personal de specialitate, cu atribuții în domeniu IT atât la nivel central cât și în teritoriu.
Numărul de personal din C. Informatică și Gestiune Baze de Date al ANPIS a fost în medie de 6 persoane pe parcursul anului 2011 și de cca. 47 specialiști IT în teritoriu, la agențiile de prestații județene.
Prin Regulamentul de Organizare și Funcționare, acești specialiști au printre atribuții: dezvoltarea, mentenanța și protecția sistemelor automatizate de calcul și înregistrare; garantează si controlează funcționarea, mentenanța, actualizarea si utilizarea în bune condiții a ansamblului de resurse, componente si programe care constituie sistemul de informații; administrează un sistem de management al informațiilor, ca suport al deciziei politice și manageriale, furnizând indicatori si rapoarte statistice referitoare la sistemul prestațiilor sociale ; administrează serviciile de rețea, web, mail, securitate din cadrul ANPS, la nivelul întregii țări; asigură sistemele de securitate și salvare date, la nivelul ANPS.
Totodată din situațiile prezentate de instituție în cadrul acțiunilor desfășurate, rezultă că aceasta exploatează cea 12 programe informatice achiziționate direct/sau în cadrul proiectului cu Banca Mondială, în perioada 2008-2011 (cu excepția sistemului integrat S. achiziționat în perioada 2006-2009), pentru care deține licențe valabile în perioada auditată (antivirus Bitdefender, ERP Sintec, ORACLE etc.) sau are contracte de mentenanță/actualizări.
Susținerile contestatarei potrivit cărora personalul de la C. IT este fără pregătire de specialitate și a fost preluat prin protocol de la alte instituții din subordinea Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale țin de managementul instituției, care dispune de o . prevederi legale în vigoare în scopul evaluării acestuia și a dispune în consecință.
Concluzionează pârâta că serviciile contractate reprezentau sarcini de serviciu ale personalului existent, astfel încât angajarea și plata altor servicii în condițiile prezentate, nu reprezintă decât nerespectarea obligațiilor care revin ordonatorilor de credite, conform art. 22 alin.(l) și alin.(2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: „Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. (2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: c) angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare.”
C. constată că reclamanta nu a adus nici o critică acestor considerente, reluând prin acțiunea formulată motivele invocate prin contestația administrativă.
Argumentele invocate prin acțiune și menționate mai sus se referă la aspecte de fapt de ordin general (existența unui volum mare de activități, lucrri și responsabilități în domeniul IT, lipsa de personal cu studii de specialitate”, în condițiile în care prin Încheiere se arată în concret că numărul persoanelor din C. Informatică și Gestiune Baze de Date al ANPIS a fost în medie de 6 persoane pe parcursul anului 2011 și de cca. 47 specialiști IT în teritoriu, la agențiile de prestații județene, cp acești specialiști au printre atribuții: dezvoltarea, mentenanța și protecția sistemelor automatizate de calcul și înregistrare; garantează si controlează funcționarea, mentenanța, actualizarea si utilizarea în bune condiții a ansamblului de resurse, componente si programe care constituie sistemul de informații; administrează un sistem de management al informațiilor, ca suport al deciziei politice și manageriale, furnizând indicatori si rapoarte statistice referitoare la sistemul prestațiilor sociale ; administrează serviciile de rețea, web, mail, securitate din cadrul ANPS, la nivelul întregii țări; asigură sistemele de securitate și salvare date, la nivelul ANPS.
Deasemenea, reclamanta a arătat că „angajarea și efectuarea plăților au fost făcute cu respectarea normelor legale în vigoare” fără să administreze dovezi privind recepționarea vreunei lucrări, sau cu privire la aspectele concrete reținute prin actul administrativ contestat (în ce au constat aceste lucrări/servicii plătite; persoanele care au fost instruite; pe ce domenii persoanele din instituție au primit consultanță; în ce mod/cu ce module a fost îmbunătățit/dezvoltat software existent; care au fost persoanele care au recepționat și verificat din punct de vedere al modului de funcționare noul software dezvoltat (persoane beneficiare care le exploatează); cum a fost îmbunătățită securitatea sistemului informatic; în baza contractului încheiat, al cărui obiect îl constituie).
Rapoartele de activitate semnate de administratorul societății comerciale în care se menționează prestarea serviciilor de „Consultanță, internet și asistență, consultanță privind asigurarea securității sistemului informatic al instituției centrale, dezvoltare de software” conțin date generale, care nu fac dovada împrejurărilor de fapt sus menționate.
Având în vedere aceste considerente, C. constată că acțiunea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în București, Șoseaua Panduri nr. 22, sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. DE C.- DEPARTAMENTUL V, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./M.C.O.
4 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
