Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5739/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5739/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 13577/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5739
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 DECEMBRIE 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, în numele reclamanților A. G. A., B. I. M., B. I. L., C. E., C. F., G. E., I. C., I. G., M. I. I., N. M. O., R. M., S. M., S. I., S. D., S. M. A., T. G., T. M., T. M. A., U. I. M., V. Ș., împotriva sentinței civile nr.3423 din 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații-pârâții M. A. INTERNE și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999)”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 06.12.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.12.2013, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.04.2012 sub nr._ S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, în numele reclamanților A. G. A., B. I. M., B. I. L., C. E., C. F., G. E., I. C., I. G., M. I. I., N. M. O., R. M., S. M., S. I., S. D., S. M. A., T. G., T. M., T. M. A., U. I. M. și V. Ș., toți prin S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat obligarea acestora la plata sumelor ce reprezintă valoarea financiară a drepturilor de echipament cuvenite și neachitate, ca urmare a nealocării acestora pentru anul 2011, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a menționat că reclamanții își desfășoară activitatea la Secția 21 de Poliție din cadrul pârâtei DGPMB și, în temeiul art. 28 alin. 1 lit. C din Legea nr. 360/2002 au dreptul la echipament specific, care se asigură în condițiile stabilite prin OMAI nr. 236/2009. S-a învederat de către S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” că potrivit prevederilor art. 15 alin. 4 din Acordul privind raporturile de serviciu pentru personalul M. compensarea în bani a uniformei de serviciu se efectuează cel târziu până la sfârșitul lunii septembrie a anului în curs și că prin adresa nr. 640/02.02.2012 s-a solicitat pârâtului MAI plata normei de echipament pe anul 2011.
Prin cererea depusă la data de 19.03.2013 S. Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”, în numele reclamanților, a arătat că dreptul la echipament a fost achitat, astfel că obiectul acțiunii va fi restrâns la acordarea sumei ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație la data scadenței până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
Au fost atașate dosarului, în copie, tabelul nominal cuprinzând reclamanții, adresele nr._/2012, nr._/2010 și anexa, emise de MAI, factură, împuterniciri.
Legal citat, pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare prin care a invocate excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Legal citată, pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect, învederând că a achitat drepturile solicitate de reclamanți.
Au fost atașate întâmpinării înscrisuri din care rezultă plata sumelor ce reprezintă valoarea financiară a drepturilor de echipament cuvenite reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 3423/13.06.2013 Tribunalul București – Secția a IX-a C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MAI, a respins excepția rămânerii fără obiect și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului MAI, instanța a constatat că izvorul juridic al drepturilor salariale ale funcționarilor publici îl constituie raportul de serviciu legat între aceștia și persoana care i-a numit sau ales în funcție.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității între persoana chemată în judecată ca pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Cum raportul juridic dedus judecații este raportul de serviciu al reclamanților, rezultă că poate avea calitate procesuala pasivă numai persoana obligată în cadrul acestui raport, în cazul de față numai pârâta DGPMB, nu și pârâtul MAI care nu este parte în cadrul acestui raport.
Cât privește excepția rămânerii fără obiect, invocată de pârâta DGPMB, tribunalul a respins-o față de împrejurarea că reclamanții au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, restrângându-l la acordarea sumei ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație la data scadenței până la data efectuării plății.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
Conform adresei nr._/28.05.2013-filele 67-68, reclamanților A. G. A., B. I. M., B. I. L., C. E., C. F., G. E., I. C., I. G., M. I. I., N. M. O., R. M., S. M., S. I., S. D., S. M. A., T. G., T. M., T. M. A., U. I. M. și V. Ș. le-a fost achitată integral contravaloarea financiară a drepturilor de echipament aferente anului 2011, plata realizându-se în trei etape, respectiv 11.04.2012, 16.07.2012 și 13.08.2012.
Conform prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 rezultă că polițistul beneficiază de drept la echipament.
Potrivit art. 8 alin. 4 lit. c) din anexa 2- Regula din 30.09.2009 pentru aplicarea normelor privind echiparea polițiștilor adoptată prin OMAI nr. 236/2009 „ contravaloarea drepturilor de echipament, stabilite a se acorda în „numai bani”, precum și sumele cuvenite polițiștilor încadrați la celelalte categorii de echipare se achită după aprobarea echivalentului valoric al cotei-părți anuale.”, iar potrivit disp. art. 15 alin. 4 din Acordul privind relațiile de serviciu încheiat între M. Internelor si Reformei Administrative și S. N. al Polițiștilor si Personalului Contractual „Compensarea în bani a uniformei de serviciu se efectuează cel târziu până la sfârșitul lunii septembrie a anului în curs, în condițiile în care polițistul are uniforma de serviciu asigurată și în limita fondurilor bugetare alocate.” (http://www.snppc.ro/legislatie_specifica.php?id=27).
Prin urmare, potrivit dispozițiilor citate, drepturile de echipament se achită până la sfârșitul lunii septembrie a anului în curs în limita fondurilor bugetare alocate, ceea ce înseamnă că reclamanții, ai căror reprezentanți au convenit de această manieră cu autoritatea, nu pot pretinde actualizarea sumelor achitate cu întârziere cât timp nu au dovedit că au existat fonduri bugetare dar, culpabil, nu s-a dispus plata de către ordonatorii de credit.
Actualizarea sumei în funcție de indicele de inflație are rolul de a repara prejudiciul creat reclamanților prin eventuala devalorizare a monedei, în scopul unei reparări integrale a prejudiciului produs, nefiind îndeplinite condițiile art. 998 și urm Cod civil, în vigoare la momentul producerii eventualului prejudiciului, deoarece, în opinia tribunalului a fost dovedită o cauză exoneratoare de răspundere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. N. al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună admiterea recursului si pe cale de consecință a acțiunii.
În motivare a arătat că membrii de sindicat în numele cărora a formulat acțiunea sunt angajați ai DGPMB si au calitatea de polițiști funcționari publici cu statut special. M. Administrației si Internelor are calitatea de angajator si ordonator principal de credite, iar inspectoratul județean de politie are delegata competenta de gestionare a resurselor umane si de efectuare a plații drepturilor salariale, in calitate de ordonator terțiar de credite.
1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active sau pasive a Ministerului Administrației si Internelor, a arătat că potrivit art. 7 alin 2 din Ordonanța de urgență nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative "ministrul internelor și reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite".
Art.12 alin.5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
În acest sens, a fost emis Ordinul MAI. nr. S/263/_ privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I.
Anexa nr. 17 din ordinul sus menționat care stabilește drepturile si îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite, prevede la pct. 2 faptul că ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordona cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de către contabilul - șef.
Conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.
Având in vedere cele mai sus, rezultă faptul că M. Administrației și Internelor are calitate procesuală activa/ pasivă deoarece: ministrul internelor și reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite, între M.A.I. și reclamant există raporturi de muncă, iar ordonatorul terțiar de credite, respectiv DGPMB are dreptul de a angaja, lichida și ordona cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, numai cu condiția ca în prealabil ordonatorul principal de credite - in speța M.A.I. să repartizeze creditele bugetare aprobate.
2. Cu privire la fondul cauzei, a arătat că a solicitat plata sumelor ce reprezintă valoarea financiară a drepturilor de echipament cuvenite și neachitate, ca urmare a nealocării acestora pentru anul 2011, sume care urmau sa fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății.
Instanța de fond, in mod corect a reținut ca drepturile de echipament au fost plătite integral, insa a omis sa observe ca acestea au fost achitate in cursul anului 2012, desi trebuiau achitate pana cel târziu in luna septembrie a anului 2011.
Desi plata dreptului pretins s-a făcut cu o intarziere de aproape un an, instanța, in mod cu totul neintemeiat, a apreciat ca nu sunt in situația de a pretinde actualizarea acestor sume cu indicele de inflație.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării drepturilor de care reclamanții ar beneficia la momentul la care acestea erau datorate de către angajator si drepturile salariale de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarului, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Ori, prin intarzierea plații dreptului solicitat, se află in situația in care suma achitata, sa nu aibă aceeași putere de cumpărare ca cea de la data scadentei, reclamanții fiind păgubiți prin neexecutarea exacta a obligației.
Actualizarea creanței constituie o reparare a pagubei determinate de intarzierea plații debitului, in scopul asigurării îndeplinirii exacte a obligației.
In cauza isi găsesc aplicabilitatea prevederile art. 1073 Cod civil, creditorul având dreptul de a dobândi indeplinirea exacta a obligației, iar in caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Așadar, fata de imprejurarea ca dreptul la plata sumelor solicitate s-a născut in cursul anului 2011, iar din inscrisuri rezulta ca au fost achitate pe parcursul desfășurării procesului, parații trebuiau obligați la actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în conformitate cu dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă din 1865 a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
A subliniat faptul că atât recurentul-reclamant B. I. M. cât si recurentul-reclamant S. M. A., au beneficiat de alocarea efectivă a uniformei de politie, aferentă anului 2011 și nu de contravaloarea financiară a acesteia.
Prin urmare, cererea celor doi recurenți-reclamanți de actualizare a contravalorii drepturilor de echipament cu indicele de inflație este nefondată, în cazul acestora neexistând o sumă de bani necesar a fi actualizată cu indicele de inflație.
A învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.8 alin. 1 din Anexa 2 a Ordinului Ministrului A. Interne nr. 236 din 30 septembrie 2009 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea și portul uniformelor de poliție, precum și a Regulilor pentru aplicarea normelor privind echiparea polițiștilor „polițiștii, în limita echivalentului valoric al cotei părți anuale, pot primi:
a)numai echipament;
b)echipament pentru completarea uniformei și diferența în bani;
c)numai bani".
Recurentul-reclamant B. I. M. și recurentul-reclamant S. M. A. au optat pentru alocarea drepturilor de echipament, numai în natură, situându-se în cazul prevăzut de art.8 alin.1 lit.a) din Anexa 2 a ordinului sus-menționat.
În ceea ce-i privește pe ceilalți recurenți-reclamanți, a arătat că art.4 din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice prevede următoarele:
„(1) Legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
(2)Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
(3)Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
(4)Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
(5)Pentru acțiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament și creditele bugetare.
(6)în vederea realizării acțiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv."
Art.21 din actul normativ sus-menționat prevede următoarele: „(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3)Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
(4)Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reținute în proporție de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuției bugetare pe primul semestru.
(5) Toate instituțiile publice trebuie să aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor prezentei legi."
In conformitate cu prevederile art.7 alin.(3) din O.U.G. nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite".
Art.5 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române prevede următoarele:
„Poliția Română are următoarea structură organizatorică:
a)Inspectoratul General al Poliției Române;
b)unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției
Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și
inspectoratele județene de poliție;
c)instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului;
d)alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii."
Art.7 din actul normativ sus-menționat prevede următoarele: „Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege".
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin.l din Legea nr.218/2002 „în municipiul București se organizează și funcționează ca unitate cu personalitate juridică Direcția generală de poliție a municipiului București, condusă de un director general, ajutat de adjuncți".
Din prevederile legale menționate mai sus se desprind următoarele concluzii:
-M. A. Interne are calitatea de ordonator principal de credite, Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de ordonator secundar de credite iar Direcția Generală de Poliție a Municipiului București are calitatea de ordonator terțiar de credite;
-sumele reprezentând valoarea financiară a drepturilor de echipament aferente anului 2011 au fost achitate recurenților în momentul alocării fondurilor necesare, de către Inspectoratul General al Poliției Române, în calitate de ordonator secundar de credite, instituției pârâte, în calitate de ordonator terțiar de credite;
-nu se poate reține culpa DGPMB în întârzierea achitării drepturilor respective, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus.
A considerat că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a prevederilor art.15 alin.4 din Acordul privind relațiile de serviciu încheiat între M. A. Interne si S. N. al Polițiștilor și Vameșilor „PRO LEX.
Intimatul-pârât M. A. Interne, în temeiul dispozițiilor art. 308 alin (2) C.pr.civ., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A precizat că în cuprinsul recursului recurenți-reclamanți nu critică modul de soluționare a acțiunii pe fond, cu privire la achitarea sumelor reprezentând contravaloarea financiară a drepturilor de echipament aferente anului 2011, ci faptul că instanța de fond nu a obligat MAI la plata sumelor reprezentând actualizarea acestora.
Referitor la acest aspect a precizat că potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
In conformitate cu prevederile art. 14 din actul normativ menționat „cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
Astfel, urmare aprobării de către Ministerul Finanțelor Publice a deschiderilor de credite pentru luna aprilie 2012, prin adresa nr. 5372/2012 ordonatorul principal de credite a dispus achitarea de urgență, integral, a sumelor rămase de achitat aferente drepturilor de echipament restante pe anul 2011.
A precizat că de la momentul promovării acțiunii și până la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor de echipament aferente anului 2011, M.A.I. nu avea la îndemână nicio posibilitate pentru a efectua plata sumelor reprezentând contravaloarea financiară a drepturilor de echipament aferente anului 2011.
Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că plata drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, operațiunea de actualizare cu indicele de inflație la data pronunțării instanței de fond, nu este posibilă, întrucât aceasta reprezintă o modalitate de reparare a unui prejudiciu, iar în cauza de față pretinsul prejudiciu provine dintr-un motiv străin, ce nu poate fi imputat MAI.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.304 indice 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI, Curtea constată că în mod corect a fost admisă de prima instanță, MAI nu este parte în raportul de serviciu legat între reclamați și DGPMB, din care derivă drepturile pretinse în cauză, neexistând nici un raport juridic legat între reclamanți și pârâtul MAI. Faptul că acesta este ordonator principal de credite nu îi conferă calitate procesuală în orice litigii derivând din raporturile de serviciu dintre polițiști și unitățile subordonate MAI, iar în cazul obținerii unui titlu executoriu împotriva unui ordonator secundar ori terțiar de credite, acesta va proceda în conformitate cu OG nr. 22/2002 pentru alocarea în bugetul său a sumelor necesare.
Pe fond, Curtea reține că cererea reclamanților, așa cum a fost restrânsă, are ca obiect actualizarea sumelor plătite cu titlu de drepturi de echipament pe anul 2011 (actualizare pentru perioada cuprinsă între data scadenței obligației și data efectuării plății). Curtea constată că suma plătită cu acest titlu reprezintă contravaloarea prestației constând în asigurarea uniformei și echipamentului specific al polițistului care trebuie acordate gratuit conform art. 28 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002 și art. 5 din OMAI nr. 236/2009 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea și portul uniformelor de poliție, precum și a Regulilor pentru aplicarea normelor privind echiparea polițiștilor.
Acest ultim act normativ reglementează inclusiv modalitatea de plată în situația întârzierii plății, prin art. 24 alin. 4 din Anexa II, prevăzând că Valoarea restanțelor se calculează în funcție de prețurile folosite la calculul cotei-părți anuale a drepturilor de echipament, la data acordării.
În aceste condiții, Curtea socotește neîntemeiată cererea de actualizare a sumelor reprezentând dreptul de echipament, pentru care cuantumul de plată, chiar și în situația înregistrării unor restanțe, este reglementat expres de cadrul normativ incident. Reclamanții s-au referit, în justificarea acestui petit, la prevederile art. 7 din OMAI nr. 236/2009 care nu se aplică, însă, în situația înregistrării unor restanțe la plata drepturilor menționate, ci se referă la reactualizarea echivalentului valoric al drepturilor anuale față de anul precedent.
Totodată Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 4 din Acordul privind relațiile de serviciu încheiat între M. Internelor si Reformei Administrative și S. N. al Polițiștilor si Personalului Contractual „Compensarea în bani a uniformei de serviciu se efectuează cel târziu până la sfârșitul lunii septembrie a anului în curs, în condițiile în care polițistul are uniforma de serviciu asigurată și în limita fondurilor bugetare alocate.”
Având în vedere că recurenții nu au făcut dovada că ordonatorul de credite în mod culpabil nu a achitat drepturile ce li se cuvenea în luna septembrie 2011, acțiunea lor este neîntemeiată, alocarea cu întârziere a fondurilor respective fiind o cauză exoneratoare de răspundere, cum în mod corect a apreciat tribunalul.
Mai mult, recurenții B. I. M. și S. M. A. nu ar putea pretinde actualizarea cu indicele de inflație a contravalorii echipamentului, întrucât ei au optat pentru primirea efectivă a uniformei și au beneficiat de ea (conform adresei existente la fila 67 din dosarul de fond), astfel că cererea lor este vădit nefondată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, în numele reclamanților A. G. A., B. I. M., B. I. L., C. E., C. F., G. E., I. C., I. G., M. I. I., N. M. O., R. M., S. M., S. I., S. D., S. M. A., T. G., T. M., T. M. A., U. I. M., V. Ș., împotriva sentinței civile nr.3423 din 13.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații-pârâții M. A. INTERNE și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red jud. S.P.– 2 ex./ianuarie 2014
Tehnored.GP
Jud. fond D. S. / Tribunalul București - Secția a IX-a
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 3181/2013.... → |
|---|
