Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 1215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1215/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 3538/116/2009**
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1215
Ședința publică de la 20.03.2013
C. constituită din:
PREȘEDINTE – M. C. I.
JUDECĂTOR - O. S.
JUDECĂTOR - V. N.
GREFIER - D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenții reclamanți P. M. OLTENIȚA, P. M. OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr.1002/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE C. CĂLĂRAȘI, C. DE C. A ROMÂNIEI având ca obiect „litigiu C. de C.”.
Dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 11.03.2013 când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când C., având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2013, 20.03.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._ (nr. vechi 4263/C/14.12.2009), contestatoarea P. municipiului Oltenița, reprezentată legal de P. municipiului Oltenița, a formulat contestație împotriva Încheierii nr. VI. 84/24.11.2009 emisă de pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, ..22-24, sect.1, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii în totalitate, cu consecința admiterii contestației formulată împotriva Deciziei nr. 32/03.09.2009 emisă de directorul Camerei de C. a județului Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași și anularea ei numai în ceea ce privește constatările de la pct.2 și 3 din capitolul II și măsurile dispuse.
În motivarea în fapt a contestației, a arătat că la data de 03.09.2009 a fost emisă Decizia nr. 32, împotriva căreia a formulat contestație, pe motiv că nu a fost de acord cu constatările de la pct.2 și 3 din capitolul II, considerând nelegale măsurile dispuse .
Prin Încheierea nr.VI.84/24.11.2009, pârâta C. de C. a României a respins contestația formulată deoarece s-au apreciat legale constatările și măsurile dispuse.
Contestatoarea critică soluția de respingere a contestației deoarece Comisia din cadrul pârâtei a interpretat greșit prevederile legale, arătând că a încheiat un act adițional la contractul de lucrări publice în condițiile legii, nefiind necesară încheierea unui contract nou.
Mai arată că prețul a fost diferit din considerente tehnice, urmând să depună înscrisuri lămuritoare în acest sens.
Critică soluția de respingere și datorită faptului că, această Comisie s-a limitat doar la a cita dispozițiile legale în vigoare, fără a lua în considerare apărarea formulată în contestație.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, art.17 și 122 lit. i din OUG nr. 34/2006, art. 78 alin.5 și 104 din Legea nr. 448/2006, art. 119 alin. 1 din OUG nr. 92/2003, pct. 92 și următoarele din hotărârea nr. 1 a Plenului Curții de C. a României.
În dovedirea contestației a depus înscrisuri.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În termen legal, pârâta C. de C. a României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală deoarece constatările și măsurile stabilite prin decizia nr. 32/2009 a Camerei de C. a județului Călărași sunt legale.
În raport de actul administrativ fiscal contestat, respectiv Încheierea nr. VI.84/24.11.2009 emisă de pârâta C. de C. a României, văzând și dispozițiile art.106 și 107 din hotărârea nr. 1 a Plenului Curții de C. a României, tribunalul s-a declarat necompetent material deoarece, conform dispozițiilor legale arătate, contestația formulată împotriva Încheierii emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel București, conform art. 107 din hotărârea nr. 1, fiind un act emis de structurile centrale ale Curții de C..
Pe cale de consecință, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași ridicată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei privind pe contestatoarea P. Munic.Oltenița și pârâtele C. de C. a României și C. de C. a Jud. Călărași în favoarea Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 2141/05.05.2010, C. de Apel București s-a declarat și ea necompetentă material, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la ÎCCJ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia civilă nr. 688/04.02.2011, ÎCCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, căruia ia restituit dosarul la data de 03.05.2011.
După stabilirea termenului de judecată și citarea părților, reclamanta P. munic. Oltenița a precizat contestația introductivă, în sensul că reclamanți în cauză sunt Municipiul Oltenița, reprezentat prin primar și P. munic. Oltenița, iar cu privire la obiectul contestației, a arătat că îl reprezintă doar punctul 2 din capitolul II al deciziei nr. 32/03.09.2009 emisă de pârâta C. de C. a jud. Călărași, considerând nelegale constatările și măsurile dispuse de pârâtă, menținându-și celelalte solicitări formulate inițial.
Tribunalul a luat act de precizările făcute și a comunicat cererea precizatoare și actul anexat în dovedirea situației de fapt expusă în considerentele acesteia către pârâte, în vederea formulării apărărilor.
De asemenea, a fost admisă cererea reclamanților de suplimentare a probei cu înscrisuri, fiind depuse înscrisuri noi.
Deși legal citate, pârâtele nu au depus întâmpinare după comunicarea precizărilor și nici nu au propus administrarea unor noi probe.
Reclamanții au depus la dosar note scrise, prin care au dezvoltat concluziile formulate pe fondul cauzei.
Prin sentința civila nr. 1613/05.07.2011 Tribunalul Călărași – Secția Civilă a respins contestația, așa cum a fost precizată, formulată de contestatorii P. munic.Oltenița și Municipiul Oltenița, reprezentat prin primar, împotriva deciziei nr.32/03.09.2009 emisă de C. de C. a jud. Călărași și Încheierii nr.VI.84/24.11.2009 emisă de C. de C. a României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă Municipiul Oltenița reprezentată prin primar solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii contestației și anulării actelor contestate.
In motivarea cererii sale recurenta arată, în primul rând, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la contestația împotriva punctului 3 din decizia nr. 32/2009, considerând în mod greșit că reclamanta a renunțat la judecată sub acest aspect.
Arată recurenta că și-a precizat acțiunea, însă prin cererea precizatoare a înțeles să aducă lămuriri suplimentare cu privire la punctul 2 al capitolului II din decizia nr. 32/2009 și nicidecum nu a înțeles să-și restrângă acțiunea în sensul însușit de instanța de fond.
Hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, susține recurenta, întrucât instanța fondului și-a întemeiat sentința pe dispozițiile art. 122 lit.I din OUG nr. 34/2006, dispoziții neaplicabile în cauză, susținând recurenta că în realitate sunt aplicabile dispozițiile art. 97 din HG nr. 925/2006.
Astfel, deși a depus acte concludente din care rezultă faptul că în cauză s-a procedat la contractarea unor lucrări suplimentare ce nu au fost prevăzute în contractul inițial, că prețul nu a depășit 50% din valoarea contractului inițial, instanța a considerat că autoritatea contractantă a modificat prețul contractului, încălcând clauza prevăzută de art. 19.2 din contractul 7047/08.04.2008.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii instanței de fond dar și a deciziei contestate îl reprezintă faptul că atât instanța cât și organul de control au apreciat că prejudiciul în cuantum de 51.959 lei se referă la modul în care a fost derulat contractul nr. 7047/2008, când în fapt, această sumă privește și modul în care a fost derulat contractul nr. 4987/14.03.2008 așa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat de C. de C. Călărași la 16.07.2009.
Intimatele nu au depus întâmpinare în recurs.
Prin decizia civila nr. 823/27.02.2012 C. de Apel București – Secția a VIII-a C. a admis recursul declarat de recurenta reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a M. Oltenița reprezentată prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1613/2011 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți P. Mun. Oltenița și P. Mun. Oltenița și intimatele pârâte C. de C. Călărași și C. de C. a României, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, C. a reținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că obiectul acțiunii reclamantei recurente este reprezentat doar de pct.2 din capitolul II al deciziei nr. 32/03.09.2009 emisă de pârâta C. de C. a Județului Călărași, ceea ce a condus la necercetarea fondului cauzei în privința criticilor formulate de recurentă împotriva constatărilor menționate la pct.3 cap.II din decizia nr. 32/2009.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ .
La rejudecarea în fond a cauzei, părțile nu au propus administrarea unor probe noi.
Analizând contestația formulată, tribunalul a reținut că cei 2 reclamanți au contestat în parte decizia nr. 32/2009 emisă de pârâta C. de C. a Județului Călărași, numai în ce privește pct.2 și 3 din cap.II. referitoare la constatările privind modul de derulare a contractului nr. 7047/08.04.2008 încheiat între P. Mun. Oltenița și . și nevirarea la bugetul statului a sumei de 13.468 lei reprezentând contribuția datorată de P. Oltenița bugetului de stat ca urmare a neangajării de persoane cu handicap în numărul stabilit conform prevederilor Lg. nr. 448/2006 și nevirată până la data controlului Curții de C..
De asemenea, reclamanții au contestat și încheierea nr. VI 84/24.11.2009 emisă de pârâta C. de C. a României, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 32/2009 numai în ceea ce privește punctele contestate.
Din actele depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că în urma unui control de audit efectuat de pârâta C. de C. a jud. Călărași, au fost efectuate mai multe verificări la sediul Primăriei munic. Oltenița, printre care și modul de derulare a contractului sus arătat, în legătură cu care inspectorii financiari au stabilit că este nelegală majorarea prețurilor din contractul inițial prin acte adiționale încheiate ulterior, motiv pentru care au reținut că s-a produs un prejudiciu estimat la suma de 51.959 lei, urmare a nerespectării dispozițiilor legale indicate în actul de control.
Din susținerile reclamanților făcute în cererea precizatoare, tribunalul a reținut că apărările lor sunt limitate la a susține că aceste constatări ale inspectorilor financiari sunt rezultatul unor interpretări defectuoase ale dispozițiilor legale indicate în actul de control, motiv pentru care s-au adresat și ANRMAT, căreia i-a cerut un punct de vedere în raport de situația de fapt pe care ia prezentat-o în vederea analizării.
Cu adresa nr.30.425/28.10.2010, reclamanții susțin că această autoritate a confirmat punctul lor de vedere, admițând că există posibilitatea modificării prețurilor inițiale, în ipoteza în care sunt achiziționate lucrări suplimentare care nu au făcut obiectul contractului inițial, dar care au fost impuse de existența unor circumstanțe imprevizibile.
Pârâtele nu au fost de acord cu opinia reclamanților și nici cu cea a ANRMAT, susținând că nu este vorba de lucrări suplimentare ce nu au fost avute în vedere la încheierea contractului inițial, ci au fost majorate cantitățile de lucrări similare cu cele contractate, astfel că prin cele două acte adiționale a fost suplimentată valoarea contractului inițial, deși trebuia ca devizele de ofertă să fie întocmite prin folosirea acelorași prețuri unitare la articolele de deviz care se regăseau în devizele contractului inițial.
În susținerea punctului lor de vedere, pârâtele au invocat clauza prevăzută la art. 19.2 din contractul părților, conform căreia nu se acceptă actualizarea prețului contractului, motiv pentru care au solicitat respingerea contestației reclamanților, așa cum a fost precizată.
De asemenea, au stabilit inspectorii financiari în urma verificărilor efectuate la sediul Primăriei M. Oltenița că deși instituția a avut lunar peste 50 de angajați, în anul 2008 nu a angajat numărul minim de persoane cu handicap prevăzut de lege, iar în această situație nu a achitat la bugetul de stat contribuția legală și nici nu a achiziționat produse în valoare echivalentă cu contribuția neachitată de la unitățile care lucrează cu angajați din rândul persoanelor cu handicap, motiv pentru care au constatat că s-a produs un prejudiciu estimat la valoarea de_, 34 lei urmare a nerespectării prevederilor art. 78 al. 2 și 3 din Lg. nr. 448/2006.
Referitor la pct.3 din cap.II reclamantele susține că instrucțiunile de aplicare a dispozițiilor Lg nr. 448/2006, au fost publicate abia la data de 5.12.2006, deci ulterior producerii prejudiciului și precizau suma datorată de autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice publice sau private care nu angajează personal cu handicap, precum și modalitatea de calcul pentru determinarea numărului mediu lunar de angajați.
De asemenea, reclamanții consideră că unitatea nu putea fi obligată la plata majorărilor de întârziere, întrucât textul legii nu menționează un termen limită până la care obligațiile impuse pot fi îndeplinite, din analiza textului de lege rezultând că în cazul în care instituția alege să achiziționeze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate la unitățile protejate autorizate poate să le achiziționeze oricând și că textul de lege nu prevede în mod explicit un termen limită până la care trebuie achitată contribuția în bani stabilită de art. 78 din lege
Contrar opiniei reclamantelor, pârâtele au susținut că HG nr. 268/2007 privind aprobarea NM de aplicare a prevederilor Lg. nr. 448/2006 a fost publicată în M.O. din 4 aprilie 2007 adică cu un an înaintea săvârșirii faptei constatate și că plata obligației trebuie efectuată lunar, dacă instituția nu i-a celelalte măsuri prevăzute de lege. Faptul că textul de lege nu precizează data exactă la care trebuie efectuată plata, nu echivalează cu lipsa unui termen de plată, ci doar se specifică data de la care se naște obligația plății adică lunar.
In raport de situația de fapt constatată, tribunalul a pronunțat o soluție de respingere a contestației formulată de reclamante, pentru următoarele considerente:
Cu privire la contestarea pct.2 din cap.II al dec. Nr. 32/03.09.2009 emisă de pârâta C. de C. a Județului Călărași, problema supusă analizei prin contestația formulată de reclamanți este aceea de a se stabili dacă în cauză este vorba de lucrări noi, ce nu au făcut obiectul contractului inițial, situație în care se impunea achiziția acestora prin încheierea unor acte adiționale, cu consecința stabilirii unor prețuri diferite de cele stabilite inițial sau este vorba de majorarea prețului contractului încheiat între părți prin suplimentarea cantităților de lucrări contractate inițial și prin modificarea prețurilor de deviz pentru același tip de lucrări, fără să existe o fundamentare a necesității efectuării acestei majorări.
Tribunalul a constatat că situația de fapt prezentată de pârâte în cele două acte ce fac obiectul analizei, este cea corectă și legală, în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada contrară, respectiv că acele lucrări la care s-au referit în contestația precizată, nu sunt de natura acelora contractate inițial, mai ales că nu a făcut nici un fel de referire la detalii ale lucrărilor ce fac obiectul actelor adiționale încheiate ulterior între aceleași părți ale contractului nr. 7047/08.04.2008 încheiat cu ..
Dimpotrivă, în toate cererile formulate, reclamanți s-au limitat la a prezenta o înșiruire de dispoziții normative care, în opinia lor, sunt incidente constatărilor pârâtelor, însă au fost interpretate eronat de acestea, cu consecința stabilirii unui prejudiciu în suma indicată.
Ca atare, în prezența unor constatări prezentate în detaliu în decizia nr. 32/2009 emisă de pârâta C. de C. a jud. Călărași, confirmate și prin încheierea nr. VI.84/24.11.2009 emisă de pârâta C. de C. a României, care se bucură de prezumția de legalitate a faptelor reținute și a măsurilor dispuse până la proba contrară, ce trebuia făcută de reclamanți, tribunalul a constatat că prețul contractului sus indicat a fost majorat prin încheierea actelor adiționale de către aceleași părți, în condițiile în care clauza invocată de pârâte în apărările formulate interzic modificarea prețului stabilit prin contract.
Mai mult, pârâtele au reținut că nu a existat nici o fundamentare a necesității majorării prețurilor de deviz, motiv pentru care au înlăturat orice argument justificativ întemeiat pe niște dispoziții normative care ar fi îndreptățit la actualizarea prețului.
De altfel, această practică a autorităților contractante de a majora ulterior prețurile din contractul încheiat în baza unei proceduri de selecției prevăzută de OUG nr. 34/2006, este deja cunoscută ca fiind o metodă de a selecta anumite societăți comerciale în mod preferențial, dând eficiență criteriului ”prețul cel mai mic”, care ulterior nu mai este cel mai mic, ci este unl majorat la valoarea lui reală, prin acte adiționale încheiate la contractul inițial.
Ori, prin decizia nr. 32/2009 este sancționată o astfel de metodă de eludare a prevederilor legale de selectare a prestatorului de servicii, mai ales că părțile au inserat prin acordul lor comun, clauza de nemodificare a prețului de contractare, în condițiile în care reclamanții nici nu au putut face dovada că au contractat lucrări noi, ci doar că au suplimentat cantitățile de lucrări, pentru care însă trebuia menținut prețul de deviz, așa cum a fost stabilit inițial prin contract.
Cu privire la contestarea pct.3 din cap.II al deciziei nr. 32/03.09.2009 emisă de pârâta C. de C. a Județului Călărași, tribunalul a constatat că punctul de vedere exprimat de pârâte în cele 2 acte contestate este cel corect și legal, în condițiile în care P. Mun. Oltenița în timpul misiunii de audit a virat la bugetul de stat cu OP nr. 900/30.06.2009 suma de_ lei reprezentând contribuție datorată pentru neangajarea în cadrul instituției a numărului minim de persoane cu handicap, recunoscând implicit încălcarea prevederilor art. 78 al.1 și 3 din Lg. nr. 448/2006.
Analizând conținutul Lg. nr. 488/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, la art. 78 alin.2 se prevede că instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private au obligația de a angaja persoane cu handicap în procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați dacă nu cel puțin 50 de angajați.
La același articol la alin.3 din lege se precizează că dacă instituția publică nu angajează personal cu handicap poate opta pentru îndeplinirea uneia din următoarele obligații.
- să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap:
- să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit.a).
Ca atare, punctul de vedere exprimat de reclamante prin contestația formulată nu este corect întrucât art. 78 al.3 lit.a din Lg. nr. 448/2006 dispune că plata obligației trebuie efectuată lunar, dacă instituția nu i-a celelalte măsuri prevăzute de lege.
Faptul că textul de lege nu precizează data exactă, respectiv ziua din lună la care trebuie efectuată plata, nu echivalează cu lipsa unui termen de plată, ci doar se specifică data de la care se naște obligația plății, adică lunar.
Mai mult, HG nr. 268/2007 pentru aprobarea NM de aplicare a prevederilor Lg. nr. 448/2006 a fost public în M.O. din 4 aprilie 2007 adică cu un an înaintea săvârșirii faptei constatate și nu la data de 5.12.2008, ulterior producerii prejudiciului, așa cum susțin reclamantele.
Prin urmare, reclamanții cunoșteau la nivelul anului 2008 suma datorată de autoritățile publice care nu angajau persoane cu handicap, precum și modalitatea de calcul pentru determinarea nr. mediu lunar de salariați.
Așadar, în mod corect au dispus pârâtele atât plata majorărilor de întârziere cât și recuperarea prejudiciului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că în mod corect și legal pârâtele au stabilit că reclamantele nu au respectat dispozițiile OUG nr. 34/2006 dar și art. 97 din HG nr. 925/2006, art. 19.2 din contractul părților, situație care a condus la producerea unui prejudiciu ce se ridică la suma de_ lei, cum nu au respectat nici dispozițiile art. 78 al.2 și 3 din Lg. nr. 448/2006 producându-se un prejudiciu în valoare de 17.723,34 lei ce trebuie recuperat în condițiile legii.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins contestația formulată de contestatorii P. Mun. Oltenița și Municipiul Oltenița reprezentat prin primar, împotriva deciziei nr. 32/03.09._ emisă de C. de C. a Județului Călărași a încheierii nr. VI84/24.11.2009 emisă de C. de C. a României.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți P. M. OLTENIȚA, P. M. OLTENIȚA prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate împotriva încheierii nr.VI.84/24.11.2009 emisă de C. de C. a României și împotriva Deciziei nr.32/03.09.2009 emisă de C. de C. Călărași.
În motivarea cererii de recurs, recurenții reclamanți au arătat că greșit instanța de fond a considerat Decizie nr.32/03.09.2009 ca temeinică și legală, atâta timp cât reclamanții nu au încălcat normele legale HG 925/2006 și art. 97 din OUG 34/2006. În urma actelor adiționale încheiate cu ., reclamanții nu au calculat prețuri majorate în mod nejustificat, față de prevederile Contractului-cadru nr.7047/08.04.2008, astfel așa zisul prejudiciu în sumă de_ lei nu există și nici nu a existat vreodată. Astfel, actul adițional despre care se face vorbire în Decizia de control indicată, a fost încheiat în cadrul unei proceduri legale suplimentare, deoarece reclamanții beneficiari au constatat ulterior, în urma unui studiu de fezabilitate, ca mixture asfaltică necesară asfaltării unor străzi din municipiul Oltenița trebuia să fie în grosime de 5 cm, față de soluția tehnică inițială de 4 cm. Pentru aceste considerente a fost necesară acceptarea unui alt preț decât cel convenit inițial.
Totodată solicită a se avea în vedere că reclamanții au achitat în termenul legal (conform Legii 448/2006, respectiv Normele metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006), suma de_ lei către bugetul consolidat de stat conform recipisei de la dosar.
Consideră reclamanții că sunt total nelegale majorările de întârziere în cuantum de 4255,34 lei deoarece aceste majorări nu trebuiau puse în sarcina reclamanților deoarece textul de lege menționat nu prevede un termen limită în ceea ce privește prevederile art. 78 alin 2 alin 3 lit”a din Legea nr.448/2006. Așadar penalitățile de întârziere sunt calculate total greșite raportat la suma datorată dar plătită către bugetul de stat. Mai mult decât atât, aceste majorări au fost calculate fără a se cunoaște data de la care este curg.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, C. a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții reclamanți, pentru următoarele considerente:
C. reține în fapt că reclamanții au contestat în parte decizia nr. 32/2009 emisă de pârâta C. de C. a Județului Călărași, numai în ce privește pct.2 și 3 din cap.II. referitoare la constatările privind modul de derulare a contractului nr. 7047/08.04.2008 încheiat între P. Mun. Oltenița și . și nevirarea la bugetul statului a sumei de 13.468 lei reprezentând contribuția datorată de P. Oltenița bugetului de stat ca urmare a neangajării de persoane cu handicap în numărul stabilit conform prevederilor Lg. nr. 448/2006 și nevirată până la data controlului Curții de C..
De asemenea, reclamanții au contestat și încheierea nr. VI 84/24.11.2009 emisă de pârâta C. de C. a României, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 32/2009 numai în ceea ce privește punctele contestate.
Din actele depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că în urma unui control de audit efectuat de pârâta C. de C. a jud. Călărași, au fost efectuate mai multe verificări la sediul Primăriei munic. Oltenița, printre care și modul de derulare a contractului sus arătat, în legătură cu care inspectorii financiari au stabilit că este nelegală majorarea prețurilor din contractul inițial prin acte adiționale încheiate ulterior, motiv pentru care au reținut că s-a produs un prejudiciu estimat la suma de 51.959 lei, urmare a nerespectării dispozițiilor legale indicate în actul de control.
C. a apreciat că în mod corect prin decizia nr. 32/2009 este sancționată o astfel de metodă de eludare a prevederilor legale de selectare a prestatorului de servicii, mai ales că părțile au inserat prin acordul lor comun, clauza de nemodificare a prețului de contractare, în condițiile în care reclamanții nici nu au putut face dovada că au contractat lucrări noi, ci doar că au suplimentat cantitățile de lucrări, pentru care însă trebuia menținut prețul de deviz, așa cum a fost stabilit inițial prin contract.
Cu privire la obligația angajării persoanelor cu handicap, art. 78 alin.2 se prevede că instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private au obligația de a angaja persoane cu handicap în procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați dacă nu cel puțin 50 de angajați.
La același articol la alin.3 din lege se precizează că dacă instituția publică nu angajează personal cu handicap poate opta pentru îndeplinirea uneia din următoarele obligații.
- să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap:
- să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit.a).
Din actele dosarului nu a rezultat îndeplinirea obligațiilor de către recurente, in sensul art. 78 din Legea nr.448/2006.
Pentru aceste motive, C. va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 312-315 cpciv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți MUNICIPIUL OLTENIȚA, P. M. OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr.1002/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații pârâți C. DE C. CĂLĂRAȘI, C. DE C. A ROMÂNIEI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul Călărași
C. I.
The.red.I.M.C/Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 3226/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4968/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
