Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 573/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1349/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.573
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă P. Orașului Z., împotriva sentinței civile nr.486/25.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta reclamantă P. orașului Z. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal sub nr._ din 06.04.2012 reclamanta P. orașului Z. prin primar a chemat în judecată pe pârâtul P. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1900 lei reprezentând c/v normă de hrană încasată nelegal în perioada august 2008 – martie 2009.
În motivare reclamantul arată că în perioada 1 iunie – 15 iulie 2011 Curtea de Conturi Teleorman a exercitat control asupra contului de execuție bugetară pe anul 2010 în cadrul Primăriei orașului Z..
Cu ocazia controlului, auditorii publici au constatat că în perioada august 2008 – martie 2009 angajații Primăriei orașului Z., atât personalul contractual cât și funcționarii publici au beneficiat în mod nelegal de norma de hrană în cuantum de 10 lei/zi lucrată fiind emise Raportul de audit financiar nr.45/18.07.2011 și Decizia nr.37/2011 prin care au fost stabilite o . măsuri privind recuperarea prejudiciului cauzat instituției.
Având în vedere obligativitatea instituției de a recupera sumele plătite nelegal au fost întocmite angajamente de plată prin care salariații se obligă să restituie lunar, până la concurența prejudiciului, suma datorată.
Prin angajamentul de plată nr. 6665/19.03.2012 pârâtul P. I. a fost înștiințat de suma datorată solicitându-i-se acordul privind plata acesteia.
Pârâtul a refuzat să-și însușească angajamentul de plată, situație care duce la recuperarea sumelor pe cale judecătorească.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.266, art.268, art.269, art.256 Codul muncii și art.82 Cod de procedură civilă.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată, în xerocopie, înscrisuri: adresa nr.922/9 august 2011 emisă de Camera de Conturi Teleorman, adresa nr.923/9 august 2011 emisă de Camera de Conturi Teleorman, raport de audit financiar, angajament de plată.
La 19.04.2012 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârâtul P. I. prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pârâtul susține că îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.130/1996, art.1 alin.1, art.2 alin.1, art.25 alin.1, art.27 alin 1 și 2, art.30, dispozițiile Convenției organizației Internaționale a Muncii nr.154/1981, Legea nr.62/2011, art.21 alin.4 din contractul colectiv de muncă.
Norma de hrană nu a reprezentat un drept de natură salarială și nu contravine în nici un fel prevederilor OUG nr.10/2008 care reglementează nivelul salariilor de bază și al sporurilor acordate.
Drepturile de hrană, arată reclamantul nu fac parte din categoria veniturilor de natură salarială supuse impozitării în temeiul art.58 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art.55 alin.4 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (varianta în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă), dreptul de hrană acordat de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, nu sunt impozabile în înțelesul impozitului pe venit.
Au fost anexate întâmpinării, în xerocopie, înscrisuri: adresa nr._/05.03.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Teleorman, fișa nr.1 la contractul colectiv de muncă întocmită în conformitate cu Legea nr.130/1996 republicată, grila de salarizare, contract colectiv de muncă.
Prin sentinta civila nr. 486/25.05.2012, Tribunalul Teleorman a admis excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei orașului Z. si a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
In motivare, prima instanta a aratat ca art.41 alin.1 din codul de procedură civilă prevede că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 orașul reprezintă unitatea administrativ teritorială prin care se exercită autonomia locală iar potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001, în justiție unitatea administrativ teritorială, respectiv orașul, este reprezentată de primar.
Acțiunea de față este semnată și de Primarul Orașului Z. și față de precizarea primită la dosar la 11.05.2012 prin care arată că acțiunea de față este promovată de primăria orașului Z. prin primar, instanța constată lipsa calității procesuale active a Primăriei orașului Z. – prin primar întrucât primăria nu are calitatea de persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu sau titular de drepturi și obligații din raporturile cu persoanele fizice sau juridice.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta P. oras Z., solicitand modificarea sentinței civile nr. 486/2012 atacata, care este atat nelegala cat si netemeinica si pe cale de consecința obligarea paratului Ia plata sumei de 1900 de lei reprezentând contravaloare norma de hrana incasata nelegal in perioada august 2008-martie 2009.
Sentința atacata este lipsita de temei legal si pronunțata cu aplicarea greșita a legii, iar motivele pe care se sprijină sunt contradictorii.
Menționam ca in conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele."
La primul termen de judecata, instant din oficiu a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosința a Primărie oras Z., soluționând cauza pe aceasta excepție.
Instanța de fond a motivat soluția data prin aceea ca primăria nu are personalitate juridica pentru a avea calitatea de parte in proces, asa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod Procedura Civila.
Cererea de chemare in judecata a fost formulata de P. oras Z. prin reprezentantul sau legal si anume Primarul orașului Z., care potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea 215/2001, republicata, privind administrația publica locala, reprezintă unitatea administrativ teritoriala in instanța.
Unitatea administrativ-teritorială este titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din lege, în raporturile cu persoane fizice sau juridice. Potrivit art.61 alin. 3 din Legea 215/2001, republicata, privind administrația publica locala, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența lui, între care și mandatul de reprezentare legală în instanța de judecată, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, opțiunea de a declanșa acțiunea in instanța fiind adusă la îndeplinire de aparatul propriu.
Faptul că cererea de chemare in judecata s-a trecut P. nu se sancționează cu respingerea acțiunii reținut greșit de tribunal ca acțiunea a fost formulata de o persoana lipsita de capacitate de folosința.
Trebuie avut in vedere ca „primaria este nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include Primarul" care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor, sta în proces.
Dreptul de a exercita acțiunea in instanța nu poate fi îndeplinit de primar decât prin aparatul de specialitate denumit Primărie care îi execută dispozițiile.
Orice cerere adresată instanței de judecată trebuie făcută în scris, impunându-se astfel tehnoredactarea realizată prin aparatul pe care Primarul îl are la dispoziție, respectiv P..
Examinanr recursul formulat de reclamanta, Curtea considera ca persoana juridica ce are patrimoniu propriu si este titulara de drepturi si obligatii este orasul Z. si nu Primaria Z.. De aceea, in calitate de reclamant trebuia sa apara orasul Z., reprezentat de primar, si nu Primaria Z., reprezentata de primar.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă P. Orașului Z., împotriva sentinței civile nr.486/25.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul Teleorman - Secția
C. Administrativ și Fiscal
Jud. fond. Z. L.
Red. tehn. jud. V.B./2 ex./12.02.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3540/2013. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2621/2013.... → |
|---|
