Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2012/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 64541/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2012
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă O. M. S. împotriva sentinței civile nr. 4202/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamantă, prin consilier juridic cu delegație la dosarul de fond, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata reclamantă a depus la data de 10.05.2013, prin serviciul registratură, întâmpinare în 2 exemplare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata reclamantă, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a VIII a, reclamanta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 a solicitat obligarea pârâtei O. M. S. la plata sumei de 1.212 lei către reclamantă, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru perioada lucrata in anul 2010, respectiv, 01.01._10.
Prin sentința civilă nr. 4202/30.10.2012, tribunalul a admis acțiunea și a obligat parata la plata sumei de 1.212 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru perioada lucrata in anul 2010, 01.01._10, actualizata cu indicele de inflație pana la data plătii efective.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că pârâta O. M. S. a avut calitatea de agent de politie comunitara în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitara Sector 6 (devenita ulterior Direcția Generala de Poliție Locala Sector 6 prin reorganizare, in temeiul HCL S6 nr.216/30.12.2010), iar prin Decizia nr.D1776/17.09.2010 emisă de directorul general(fila 4-dos.sectia a VIII a), s-a dispus începând cu data de 21.09.2010, incetarea raporturilor de serviciu, ca urmare a reducerii numarului de posturi si reorganizarii.
Potrivit raportului de control din data de 18.02.2011 al Camerei de Conturi a Mun.Bucuresti si Deciziei nr.27/25.03.2011 a directorului Camerei de Conturi s-a dispus recuperarea prejudiciului reprezentand drepturi salariale nete acordate necuvenit personalului angajat in perioada ianuarie-decembrie 2010.
Parata a fost angajata a DGPCS 6 in cadrul serviciului Ordine Publica in functia publica de agent politie comunitara, clasa III, grad profesional asistent, treapta salarizare 1 pana la data de 21.09.2010 cand i-au incetat raporturile de serviciu prin decizia nr.D1776/17.09.2010(fila 4).
In perioada 01.01._10 parata a incasat necuvenit suma de 1.212 lei, reprezentand contravaloarea tichetelor cadou si spor pentru conditii vatamatoare, astfel ca, societatea reclamanta este indreptatita la recuperarea sumei in cauza.
Din modul de calcul al salariului paratei, istoricul salariatului si fluturasii de plata depusi la dosar(f.18-32), rezulta ca parata a incasat efectiv aceste drepturi salariale, fiind obligata sa le restituie societatii reclamante, in temeiul raportului de control al Curtii de Conturi.
Raspunderea civila a functionarului public se poate angaja pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, pe baza ordinului sau dispozitiei de imputare emise de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau dupa caz prin asumarea unui angajament de plata.
In situatia particulara din speta, nu se poate retine o culpa a reclamantei pentru plata acestor sporuri, asa cum s-a aparat parata, intrucat decizia de plata a acestora a apartinut conducerii societatii, iar cauza pentru care se impune restituirea(intocmirea raportului Curtii de Conturi si decizia directorului Camerei de Conturi 27/25.03.2011) nu a survenit in perioada derularii raporturilor de serviciu, ci dupa incetarea acestora prin decizia nr.D1776/17.09.2010, astfel ca, nu se mai putea emite in mod legal o decizie de imputare, nemaifiind nici aplicabil principiul subordonarii ierarhice prev.de art.3 lit.g din Legea nr.188/1999.
Totodata, este lipsita de relevanta imprejurarea ca, toate drepturile salariale au fost acordate conform acordului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2010 nr.A2957/29.03.2010 cata vreme, potrivit raportului de control s-a constatat ca, in bugetul vizand cheltuielile de personal pe anul 2010, nu trebuiau incluse aceste sume, reprezentand tichete cadou si spor pentru conditii vatamatoare.
Pe cale de consecinta, intrucat din actele depuse la dosar, respectiv modul de calcul al salariului, istoric salariat, modul de calcul al diferentei de restituit si fluturasi salariat rezulta ca parata a incasat efectiv sumele la care s-a facut referire in raportul de control al Curtii de Conturi din 18.02.2011, astfel ca, in temeiul art.84 si 85 din Legea nr.188/1999 se impune ca aceasta sa raspunda civil pentru restituirea sumei de 1.212 lei incasata necuvenit.
Împotriva sentinței civile nr. 4202/30.10.2012 a declarat recurs pârâta O. M. S..
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei Direetia Generala de Politie Locala Sect. 6.
Astfel, drepturile salariale pe care le-a primit recurenta-pârâtă si a căror restituire se cere prin prezentul dosar i-au fost acordate, dupa cum chiar instanța de fond a remarcat, in conformitate cu Acordul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anul 2010 nr. A2957/29.03.2010, document care. in speța, reprezintă, legea pârtilor, iar prin aceasta convenție, s-a stabilit ca funcționarii publici au dreptul la sporuri specifice Politiei Comunitare.
Faptul ca ulterior încheierii acestui acord s-au făcut verificări de către comisia de auditori publici externi ai Curții de Conturi care au considerat ca plata unor drepturi salariale s-a făcut fara temei legal nu poate constitui un motiv fundamentat, organul de control neavand autoritatea de a excede atribuțiilor pe care le are, anume de a "stabili" plata unei sume nedatorate, fara sa aiba in vedere actul juridic legal incheiat.
Atâta vreme cat Acordul Colectiv nu a fost reziliat de către parti sau nu a fost invalidat de către instanța de judecata, apreciază recurenta-pârâtă că acesta isi produce pe deplin efectele juridice, având forța obligatorie conform principiului "pacta sunt servanda".
Mai mult, consideră recurenta-pârâtă ca nu poate fi acceptata considerația instanței de fond conform căreia, in speța, "nu se poate retine o culpă a reclamatei pentru plata acestor sporuri, așa cum s-a aparat parat,. întrucât decizia de plata a acestora a aparținut conducerii societății ".
Dimpotrivă, in aceasta formulare, chiar prima instanța a indicat, subliminal, persoana care trebuie sa răspundă pentru o eventuala acordare necuvenita de drepturi, respectiv conducerea Direcția Generala de Politie Locala Sect. 6, adică emitentul actului care ar fi creat un eventual prejudiciu instituției.
Asa cum s-a arătat si in intampinarea din fond, drepturile salariale cuvenite activității prestate de recurenta-pârâtă au fost au fost stabilite si calculate de angajator, prin urmare aceasta nu are nicio culpa într-o eventuala stabilirea eronată a salariului, ci aceasta revine funcționarilor care au avizat plățile.
In plus, desi legea ii permitea, Direcția Generala de Politie Locala Sect. 6 nu a contestat Raportul de Control al Curții de Conturi, pentru ca o instanța sa poată stabili daca concluziile acestuia sunt legale sau nu, ci a preferat sa aleagă calea cea mai simpla, respectiv sa ceara de la angajați restituirea unor sume pe care aceștia le-au primit conform Acordul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anul 2010 nr. A2957/29.03.2010.
Practic, fara a avea nici o atribuție in acest sens, Curtea de Conturi desființează un contract (in speța, Acordul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anul 2010 nr. A2957/29.03.2010), si consecințele legale ale acestuia, desi aceasta operațiune este atributul exclusiv al instanței judecatoresti.
In alta ordine de idei, daca s-ar accepta ca Raportul de Control al Curții de Conturi este corect întocmit si ca acest organ in mod legal a desființat Acordul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anul 2010 nr. A2957/29.03.2010, solicită recurenta-pârâtă să se observe că, in acest document nu se specifica ca sumele considerate plătite necuvenit trebuie recuperate de la cei care le-au plătit.
Este in spiritul legii ca cel care greșește trebuie sa plătească, ori in speță, culpa este a Direcției generale de poliție Locală Sector 6, aceasta trebuind să suporte consecințele actului emis de ea și considerat nelegal, iar nu recurenta-pârâtă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.05.2013, intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 4202/30.10.2012 și, pe cale de consecință, obligarea recurentei-pârâte la restituirea sumei de 1.212 lei, încasate necuvenit, actualizată cu indicele inflației.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică adusă de recurentă sentinței atacate se referă la greșita reținere de către instanța de fond a faptului că drepturile salariale acordate au fost încasate necuvenit, deși acestea fuseseră achitate în baza Acordului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2010, înregistrat sub nr. A2957/29.03.2010, iar organul de control nu avea autoritatea să stabilească faptul că o sumă este nedatorată cu ignorarea acestui act juridic legal încheiat.
Critica este neîntemeiată, având în vedere competența legală a Curții de Conturi de a verifica existența temeiurilor legale pentru dispunerea plăților.
Ori, faptul că acordarea tichetelor cadou și a sporului pentru condiții vătămătoare ar fi fost prevăzute în Acordul colectiv este irelevant, atâta vreme cât prin acest acord nu se pot stabili drepturi care să contravină prevederilor legii.
Sub acest aspect, Curtea reține că. potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Ori, Legea nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010 nu permiteau acordarea tichetelor cadou și a sporului pentru condiții vătămătoare, astfel că, în mod corect, Curtea de Conturi a dispus calcularea și recuperarea potrivit legii a prejudiciului reprezentând drepturi de personal acordate necuvenit, iar pârâta DGPL Sector 6 a introdus prezenta acțiune pentru recuperarea prejudiciului, după notificarea reclamantului.
Nici susținerea recurentei referitoare la lipsa sa de culpă într-o eventuală stabilire eronată a drepturilor salariale nu este de natură să conducă la modificarea soluției pronunțate de prima instanță, întrucât, potrivit legii, sumele achitate necuvenit se restituie independent de existența unei culpe, conform principiului restituirii plății nedatorate.
În acest sens, dispozițiile art.84 din Legea nr.188/1999 sunt foarte clare: „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: … b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
În sfârșit, este irelevant și argumentul recurentei privind necontestarea de către pârâta DGPL Sector 6 a raportului de control al Curții de Conturi, câtă vreme legea nu prevede obligația contestării acestui raport sau a deciziei Curții de Conturi mai înainte de a se acționa pentru recuperarea prejudiciului, iar recurenta nu este oricum, vătămată de această situație, întrucât a avut posibilitatea, atât prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, cât și prin recursul declarat, să formuleze toate apărările pe care le-a considerat necesare, inclusiv în ceea ce privește temeinicia și legalitatea deciziei Curții de Conturi.
Față de aceste împrejurări, Curtea, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă O. M. S. împotriva sentinței civile nr. 4202/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimata reclamantă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red. NV/Tehnodact NV/2 ex.
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 5714/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
