Pretentii. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 58233/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOROVIDIU S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2384/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant N. G. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant N. G. prin avocat Lunganaru C. în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimatul a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs.
Interpelat, apărătorul intimatului reclamant învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatului reclamant asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimatului reclamant N. G. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a in data de 29.08.2011, reclamantul N. G. a chemat in judecata pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
1.Restituirea taxei de poluare de 5140 lei achitata prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții . nr._/19.10.2010 emisa de către Trezoreria Sector 1;
2.Dobânda legala aferenta taxei de poluare auto, calculata de la data emiterii chitanței . nr._/19.10.2010, pana la data la care parata va face restituirea efectiva a taxei de poluare auto;
3.cu cheltuieli de judecata.
In fapt, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, din 08.07.2010, a achiziționat auto FORD, tip ESCORT, cu număr de identificare WFONXX GCANVC48193, . 33100A, număr de omologare AC 192W1K11C90E2, an fabricație 1997, auto a fost inmatriculat prima data in Germania la data de 11.12.1997.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule emisa la data 10.10. 2010 de către AFP Sector 1, s-a precizat expres in cuprinsul ei ca: " din aplicarea elemen-telor de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008, a rezultat taxa de poluare pentru autove-hicule in suma de 5140 lei". De asemenea, se menționează ca acest calcul al taxei de poluare se face in vederea efectuării primei înmatriculări a autovehiculului in România.
Potrivit dispozițiilor art.4 lit. a OUG nr. 50/2008: " obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România". Astfel, taxa de poluare se datorează numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulație, aceasta taxa fiind discriminatorie si ilegala prin prisma art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (TFUE): " Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare."
In cauza C-402/09 T. contra Statului R., hotărâre publicata in Jurnalul oficial al Uniunii Europene la data de 28.05.2011 " Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat ca: " Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala". A formulat cerere de restituire înregistrata sub nr. 1603/29.06.2011, primita la data de 01.07.2011 de către AFP Sector 1. Prin cererea de restituire a solicitat restituirea in termen de 30 de zile de la data primirii acesteia a taxei de poluare auto-in cuantum de 5140 lei, suma la care se adăuga dobânda legala aferenta calculata de la data la care am efectuat plata taxei de poluare auto(19.10.2010, astfel cum rezulta din chitanța . NR._, pana la data la care se va face restituirea efectiva a taxei de poluare auto.
AFP Sector 1 prin adresa nr._/06.07.2011 mentioneaza: "Conform prevederilor inscrise in Normele metodologice de aplicare a OUG NR. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cap. VI, litera A, pct 6 alin 1 si 2: Atunci cand taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, potrivit art. 214.1-214.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, este mai mare decât taxa pe poluare rezultata din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, calculata in lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul inmatricularii in Romania, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa plătită." Tot in aceeași adresa Administrația Finanțelor publice precizeaza ca: ," In cazul in care va incadrati in prevederile legale mentionate mai sus, veti depune cerere de restituire conform prevederilor cap. VI lit A., pct.6 alin(3), (4), si(5) din Normele metodologice de aplicare a OUG NR. 50/2008."
Astfel cum rezulta din adresa ,parata nu s-a conformat solicitării de a achita contravaloarea debitului datorat in termen de 30 de zile. Mai mult a indicat ca doar pentru taxa speciala pentru autoturisme achitata in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 se poate formula cerere de restituire. Or, faptul ca a achitat taxa de poluare in data de 19.10.2010, s-a datorat tocmai prevederilor art. 4 lit a din OUG nr. 50/2008-obligatia de plata a taxei intervine: cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, dispoziții din dreptul intern care asa cum am arătat mai sus, contravin normelor dreptului comunitar (art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (TFUE) si jurisprudentei comunitare.
Din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 08.07.2010, rezulta ca auto a fost deja inmatriculat la data de 11.12.1997 in Germania, care este stat membru al Uniunii Europene. Pentru a inmatricula auto si in România, care de la 01 ianurie 2007 este Stat Membru, in temeiul art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008: obligația de plata a taxei intervine: cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania. A achitat contravaloarea taxei de poluare auto prin chitanța . nr.6004825A /9.10.2010 emisa de către Trezoreria Sector 1, pentru a putea inmatricula in Romania autovehiculul in cauza.
Prin aplicarea abuziva a taxei de prima inmatriculare, Statul R. incalca normele comunității in care a fost primita dupa indelungi eforturi.
Taxa de poluare nu poate fi perceputa de mai multe ori in spațiul intracomunitar. Odata ce un stat membru a incasat taxa directionand-o spre masuri de protecție a mediului, un alt stat membru nu o poate incasa inca o data pentru simplul fapt ca poluarea si mediul inconjurator nu au granițe politice sau economice; Perceperea taxei de prima inmatriculare creeaza o situație de inegalitate intre cei care comercializeaza autoturisme deja inmatriculate in Romania si cei care le achizitioneaza din U.E.
Taxa de prima inmatriculare este o masura protectionista echivalenta cu o taxa vamala care creste prețul autoturismului produse in U.E si creeaza condiții inegale de concurenta.
Este de inteles nevoia de protecție a producătorilor interni precum si nevoia stringenta de atrage la buget cat mai mulți bani insa in Romania -ca stat membru U.E. trebuie sa gaseasca acele modalitati de incurajare a economiei care sa corespunda principiilor pe care le-a insusit prin semnarea tratatului de aderare si nu sa forțeze incasarea unor taxe pe care Comisia Europeana sa le desfinteze dupa derularea procedurilor specifice. Este in final nedrept fata de toti cetățenii ca unii s achite taxa fara sa obtina macar restituirea ei ulterior prin hotarare judecătoreasca, iar ceilalți sa aștepte ca problema sa fie soluționata la nivel european si sa fie exonerați de plata.
Potrivit prevederilor Articolului 110 din tratatul de instituire a Uniunii Europene-(ex- articolul 90 TCE): " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne deorice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de naturăsă protejeze indirect alte sectoare de producție."
Prin Hotararea Curții de Justitie a Comunităților Europene pronuntata in cauza C-402/09 - T. contra Statului R., hotarare publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 28.05.2011, Curtea apreciaza ca: " Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si uzura de pe piața naționala."
Pârâta AFP Sectorului 1 București prin DGFP a Municipiului București a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a AFPS1, înve-derând că in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr.50/2008 si H.G. nr. 686/ 2008, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, aceasta taxă a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația Fondului pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal - fost Administrației Finanțelor Publice Sector 1, conform art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre organul fiscal si petent, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu învederând că prin plata taxei de poluare de către petenta, in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 către Fondul Pentru Mediu.
Mai arată că, actul normativ în baza caruia a fost achitată taxa de poluare de către petent prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008 arată și expune pe larg în cadrul art. 3 alin. 5-8 modalitatea in care se transferă suma incasată cu titlu de taxa de poluare, de către organul incasator Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația Fondului Pentru Mediu, dovada virării acestei sume rezultând clar din relațiile furnizate de către Trezorerie.
Pe fondul cauzei, arată că plata efectuata de reclamant a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare, la data plații fiind in vigoare O.U.G. nr. 50/2008, fiind instituita ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justitie a Comunităților Europene.
Mai arată că, Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare avand la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehicului, pastrandu-se totuși principiul „poluatorul plătește".
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamant in susținerea acțiunii arata că:
Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situatiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționează ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri. Menționează ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atât, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește cererea reclamantei prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, arată ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).
Totodată, menționează ca, din O.U.G. nr. 50/2008, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008. Din cele de mai sus expuse, coroborate cu art.9 din OUG nr.50/2008, rezulta fara dubii ca reclamanta nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi.
Cu privire la solicitarea de acordare a dobânzii, se poate observa ca petenta, nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu si nici nu face dovada ca aceasta taxa de poluare a fost achitata către bugetul de stat (aceasta fiind achitata care Administrația Fondului pentru Mediu), in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare.
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, daca taxa de poluare ar fi fost achitata către bugetul de stat, restituirea s-ar fi putut solicita in temeiul dispozițiilor art.ljjf alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor facandu-se la cererea contribuabililor".
Aplicând cele doua texte legale, coroborate, la speța dedusa judecații, solicită instanței să constatate faptul ca aceasta nu se incadreaza in niciuna din situatiile legale pentru a beneficia de dobanda legala si sa respingeți cererea privind plata dobânzii aferentei sumei ca neintemeiata.
Cu privire la solicitarea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată consideră că în raport de situația prezentată mai sus, solicitarea petentei este neintemeiata, organul fiscal incasand aceasta suma in temeiul prevederilor legale si virand-o destinatarului acestei seme - Administrația Fondului pentru Mediu.
In dovedirea actiunii si in susținerea intampinarii, partile au depus la dosar, înscrisuri.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei, tribunalul a considerat că este neîntemeiată și a respins-o, având în vedere că respectiva decizie de stabilire a taxei de poluate si a cererii de restituire a taxei, sunt emise si adresate de/ către parata, astfel ca actele acesteia sunt contestate.
Analizând probele administrate in cauza civila de fata, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul N. G. a achiziționat un autoturism FORD, tip ESCORT, an de fabricație 1997– fila 29, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă de poluare în cuantum de 5140 lei. Autovehiculul a fost încadrat la categoria M1 norme poluare E4.
Reclamantul s-a adresat AFP sector 1 care a emis decizia de calcul a taxei de poluare nr._/10.10.2010- fila 29 iar prin cererea nr._/5.07.2011 s-a adresat paratei AFP sector 1 cu cerere restituire a acestei taxe, dar pîrîta a respins cererea de restituire a reclamantei deoarece nu exista temei legal de restituire.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamantă este nejustificat deoarece stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, urmând să se dispună restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice sector 1 la restituirea sumei de 5140 lei, reprezentând plată nedatorată conform art. 992 C.civ.
Vazand ca petitul 1 de actiune este intemeiat,instanta a obligat parata si la plata dobanzii legale la suma dispusa a fi restituita, cu începere de la data formularii cererii privind restituirea taxei de poluare achitata - 5.07.2011 ,in baza art.117 si 124 Cod proc.fiscala, si pana la data restituirii efective.
Cu privire la cererea de chemare in garantie formulata de parata Administrația Finanțelor Publice sector 1 pentru parata AFM, instanta a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”, iar art. 5 alin. 1 din același act normativ prevede că „(1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.”
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 „(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală…(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, …. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul … deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).".
Prin urmare, instanța a retinut că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 1 având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice sector 1, iar Administrația Fondului pentru Mediu a fost obligată la plata către Administrația Finanțelor Publice sector 1 a sumei de 5140 lei reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală calculată până la data restituirii efective.
In baza art.274 Cod procedura civila, parata fiind in culpa procesuala a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către reclamant cu acest dosar constând in taxa de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate pentru următoarele considerente:
Prin recurs recurenta DGFPMB a solicitat aplicarea dobâzii fiscale, întrucât nu au fost corect aplicate art. 124 și art. 70 din OG nr. 92/2003.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a admis recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat ca in fapt potrivit Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, din 08.07.2010, a achiziționat auto FORD, tip ESCORT, cu număr de identificare WFONXX GCANVC48193, . 33100A, număr de omologare AC 192W1K11C90E2, an fabricație 1997, auto a fost inmatriculat prima data in Germania la data de 11.12.1997.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule emisa la data 10.10. 2010 de către AFP Sector 1, s-a precizat expres in cuprinsul ei ca: " din aplicarea elemen-telor de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008, a rezultat taxa de poluare pentru autove-hicule in suma de 5140 lei". De asemenea, se menționează ca acest calcul al taxei de poluare se face in vederea efectuării primei înmatriculări a autovehiculului in România.
Curtea consideră că important este de reținut că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, potrivit art. 28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”. Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor. Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R..p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R..p.I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi și Nameth, C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 399). Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”. Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst]. În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20]; b. Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18]. Conform Deciziei ICCJ în interesul legii nr. 24/2011: 1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă; 2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Cu privire la dobânzi, conform disp. art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003: (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Conform art. 70 din OG nr. 92/2003, Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
CJUE “a insistat în mod repetat asupra „principiului autonomiei procedurale”, potrivit căruia instanțele naționale, atunci când aplică dreptul comunitar, trebuie să acționeze în conformitate cu dispozițiile procedurale naționale.“ (pct. 13 din concluziile avocatului general din cauzele conexate C‑222/05, C‑223/05, C‑224/05 și C‑225/05 și jurisprudența acolo invocată, respectiv Hotărârea V. Schijndel și van Veen, citată la nota de subsol 5, punctul 17. A se vedea de asemenea, de exemplu, hotărârea din 16 decembrie 1976, Rewe‑Zentralfinanz (33/76, R.., p. 1989, punctul 5), hotărârea din 16 decembrie 1976, Comet (45/76, R.., p. 2043, punctul 13), hotărârea din 28 septembrie 1994, Fisscher (C‑128/93, R.., p. I‑4583), hotărârea din 6 decembrie 1994, Johnson (C‑410/92, R.., p. I‑5483, punctul 21), hotărârea din 11 decembrie 1997, Magorrian și Cunningham (C‑246/96, R.., p. I‑7153, punctul 37).
Astfel, Curtea a considerat că dispozițiile privind dobânda fiscală se află situate în codul de procedură fiscală (OG nr. 92/2003), în sfera “principiului autonomiei procedurale” a instanțelor naționale.
Văzând disp. art. 304 pct.9 cpciv., art. 304/1 cpciv., art. 305 cpciv., art. 312-316 cpciv., Curtea va admite recursul și va modifica sentința cu privire la data de la care se datorează dobânda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2384/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant N. G. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Modifică sentința recurată în sensul că data de la care pârâta și chemata în garanție datorează dobânda fiscală e cea prevăzută la art. 70 și art. 124 Cod procedură fiscală.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB 9
L. P.
The.red.I.M.C
Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4692/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 4089/2013. Curtea de... → |
|---|
