Pretentii. Decizia nr. 4692/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4692/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 5129/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Decizia civilă nr. 4692
Ședința Publică din data de 1.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z. împotriva sentinței civile nr. 103/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. și cu intimatul pârât M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 29.08.2013 intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN, care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/19.08.2013 a devenit, prin reorganizare, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, fiind de altfel citată pentru termenul de astăzi.
Urmare aceleiași modificări legislative, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z. a devenit, prin reorganizare, S. F. ORĂȘENESC Z..
Curtea, față de momentul emiterii citațiilor constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr._, reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Z., Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și chematul în garanție M. M. și Pădurilor a solicitat anularea deciziei nr._/12.12.2008 și restituirea taxei de poluare în sumă de 5089 lei, cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pentru a înmatricula în România un autoturism marca Wolkswagen, model Golf, an de fabricație 2000 a fost obligat să plătească o taxă de poluare în valoare de 5089 lei, în baza OUG nr. 50/2008, cu toate că autoturismul în cauză a fost deja înmatriculat în Italia la data de 01.09.2000.
Decizia nr._/12.12.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Z. este nelegală pentru că încalcă prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, potrivit căruia nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a asigura buna circulație a mărfurilor, sens în care este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Ori, în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile reglementărilor comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, art. 90 din Tratatul Ce, art. 148 din Constituție.
Pentru dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri – filele 7-19.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare – fila 26, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene este în sensul că art. 110 din Tratatul Uniunii Europene este încălcat numai atunci când cuantumul taxei de poluare, calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, excede cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare, deja înmatriculate pe teritoriul național.
Prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Pe de altă parte, taxa poate fi restituită doar în condițiile și în situațiile prevăzute în mod expres de OUG nr. 50/2008.
Pârâta a cerut introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, în calitate de chemat în garanție, întrucât restituirea taxei de poluare urmează a se face din contul acesteia, deschis la unitățile de trezorerie județene.
Prin sentinta civila nr. 103/29.01.2013, Tribunalul Teleorman a admis cererea, a obligat pârâții și chematul în garanție să restituie reclamantului suma de 5089 lei taxă poluare, cu dobânda fiscală și la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin decizia nr._/12.12.2008 - fila 15, pârâta Administrația Finanțelor Publice Z. a calculat în sarcina reclamantului o taxă de poluare în valoare de 5089 lei, pentru înmatricularea în România a unui autovehicul deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene la data de 01.09.2000, taxă plătită de reclamant cu chitanța . nr._, din data de 18.05.2009 – fila 8.
Potrivit prevederilor art. 90 paragraful 2 Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela al realizării obiectivelor prevăzute la art. 23-25, adică realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Interdicția reglementată de art. 90 din Tratat vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În condițiile în care taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat, nu se poate pune problema că taxa în discuție discriminează în mod direct.
Numai că, așa cum a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 – T. versus statul român, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, formă a discriminării care se poate aprecia prin lipsa de neutralitate a taxei de poluare.
Ori Curtea a constatat că sub acest aspect reglementarea făcută prin OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate se caracterizează printr-o vechime și o uzură importante, sunt expuse unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, această reglementare a taxei de poluare are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Din această perspectivă, potrivit prevederilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare ale OUG nr. 50/2008.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului Teleorman, in nume prpriu si in numele AFP Z., solicitând admiterea recursului si, in consecința, modificarea acesteia ca netemeinica si nelegala.
In motivare, recurenta a aratat ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea greșita a legii ( art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
Analizând elementele esențiale fata de probatoriul aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut ca, acțiunea este întemeiata, întrucât taxa achitata de intimata reclamanta este o taxa interzisa de dispozițiile art. (90) 110 din Tratatul CE, dar si faptul ca incepand cu data de 01.01.2007, data la care România a aderat la UE, reglementările comunitare sunt direct aplicabile in ordinea juridica interna, având prioritate fata de dispozițiile interne, asa cum rezulta din dispozițiile art. 11 alin. (1 si 2), art. 148 alin. (2si4) din Constituție si din prevederile Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la UE.
Mai retine instanța de fond ca, fata de scopul urmărit prin adoptarea OUG nr. 50/2008, potrivit principiului "poluatorul plătește", o astfel de taxa de poluare trebuia instituita pentru autoturismele aflate in trafic si nu doar pentru cele inmatriculate dupa data de 01.07.2008.
1. F. de reținerile instanței, pe fond
Potrivit legislației cadru care reglementează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (menționăm că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului."
În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
In conformitate cu art. 1- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Jurisprudența Curții a stabilit că art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este încălcat numai atunci când cuantumul taxei de poluare, calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, exced cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Față de aceste aspecte, rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene „Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: „Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Solicită instanței să aiba în vedere următoarele aspecte:
-O.U.G. 50/2008 stabilește, așa cum am mai arătat că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest Fond este gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu;
-Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România. Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare, și anume: „Atunci cand un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2)".
Restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferente de taxe plătite, in anumite cazuri expres si limitativ prevăzute de lege, conform cap. VI din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
a)Se poate solicita restituirea diferenței de taxa in situația prevăzuta de art.. 8 din O.U.G nr.50/2008 care prevede:,,(1) Atunci cand un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Valoarea reziduala a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
b)Conform art. 10 din OUG nr. 50/2008, „suma reprezentând taxa, poate fi contestata atunci cand persoana care urmează sa înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat . mare decât cea indicata de grila fixa."
Astfel art. 8 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, prevede situația in care se restituie sumele reprezentând diferentele de taxa de poluare rezultate in urma contestării taxei cand aceasta a fost plătită.
Întrucât, acțiunea formulata de către intimatul reclamant nu se poate incadra in niciuna dintre cele 2 situații legale in care se poate solicita restituirea taxei de poluare, cererea acesteia este neîntemeiata in drept.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale OUG nr. 50/ 2008, in baza căreia a fost calculata si plătită taxa de poluare, pe care le invoca intimatul reclamant, considera ca acestea sunt aprecieri subiective, irelevante care nu pot fi apreciate ca fiind motive întemeiate in susținerea acțiunii.
Art. 1 din OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, „stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația fondului pentru Mediu. Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgenta se finanțează programe si proiecte pentru protecția mediului".
F. de prevederile OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa de poluare, nu reprezintă un impozit suplimentar, perceput de Statul R., ca urmare a primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României, ci a fost instituita in vederea constituirii si colectării de fonduri pentru protejarea mediului si a aerului, impotriva poluării acestuia.
Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Intrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește" și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu.
2. Cu privire la dobânda fiscala dispusa de instanța de fond
Dobânda calculata la suma încasata, pe care reclamantul o solicita, o consideram nelegala, deoarece aceasta nu poate fi considerata obligație neexecutata a DGFP Teleorman sau a AFP Z., către reclamant, nefiind aplicabile dispozițiile art.1082 si art. 1084 Cod Civil.
Beneficiarul taxei de poluare este Administrația Fondului de Mediu împrejurare cu care trebuie sa suporte si dobânda, intrucat AFP Z., nu face decât oficiul încasării acestor sume, ele fiind folosite in exclusivitate de către Administrația Fondului de Mediu, si nu se fac venit la Bugetul General Consolidat al Statului.
Prin urmare, in cauza nu poate fi vorba de aplicabilitatea prevederilor art. 124 din Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare, intrucat, dispozițiile textului de lege se refera la contribuabilii ce realizează venituri si sunt plătitori de taxe si impozite ce se fac venit la Bugetul general consolidat al statului (BGCS), ori taxa de poluare, nu este venit la BGCS, ci se face venit la Administrația Fondului pentru Mediu, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului, potrivit OG nr. 50/2008 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Astfel, textul de lege precitat, prevede:
„(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget []
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori", respectiv Bugetul General Consolidat al Statului, taxa in cauza nefiind venit al BGCS, ci se face venit in bugetul Administrației Fondului de Mediu, asa cum rezulta si din dispozițiile Hot. 686/2008, Secțiunea a 3-a - Restituirea sumelor reprezentând diferențele de taxă pe poluare rezultate în urma contestării taxei, care la art. 8, prevede: „(1) în cazul contestării taxei plătite, contribuabilul poate solicita restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului în România.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică pentru taxele plătite începând cu data de 1 iulie 2008.( )
(5)Cererea de restituire se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de lege, iar restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă se face din bugetul Fondului pentru mediu.
(6)Suma reprezentând diferența de taxă se compensează/se restituie de unitățile Trezoreriei Statului din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice, cu încadrarea în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
(7)în cazul în care suma prevăzută la alin. (6) nu se încadrează în soldul creditor al contului sintetic 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", unitățile Trezoreriei Statului vor solicita în scris Administrației Fondului pentru Mediu, pe baza unei adrese aprobate de conducătorul unității, transferarea în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), a sumei necesare efectuării restituirii. Administrația Fondului pentru Mediu va vira suma astfel solicitată, din contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", în termen de maximum două zile lucrătoare de la primirea adresei de la unitatea Trezoreriei Statului. (...)"
3. In ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata
Materia cheltuielilor de judecata, este reglementata de art. 274-277 din Codul de procedura civila si reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile in legătura cu activitatea procesuala.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții" poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Așa cum s-a exemplificat în doctrină, reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanța care soluționează calea de atac (art. 288 alin. 2 și art. 302 C.pr.civ); dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății; dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte (caz în care culpa procesuală privește partea de pretenții considerate neîntemeiate).
Rolul cheltuielilor de judecata este si acela de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate in final de partea din vina căreia s-a promova acțiunea. Cheltuielile de judecata nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurala. Ele au rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul si care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare.
Prin aceasta, cheltuielile de judecata constituie si o frâna in calea, adeseori uzitata, a procesivitatii excesive.
In aceasta cauza nefiind vinovata de declanșarea activității judiciare, DGFP Teleorman sau AFP Z., nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecata.
Administrației Fondului de Mediu ii revine obligația plații cheltuielilor de judecata, întrucât DGFP Teleorman nu face decât oficiul incasarii acestor sume, ele fiind folosite in exclusivitate de către Administrația Fondului de Mediu, si nu se fac venit la Bugetul General Consolidat al Statului.
Astfel ca, in lipsa vreunei culpe a DGFP Teleorman sau AFP Z., obligarea la plata cheltuielilor de judecată in suma de 700 lei, constituie o soluție netemeinică, acestea, nefiind vinovate de declanșarea activității judiciare.
Examinand recursul declarat de parate, Curtea retine ca prin decizia nr._/12.12.2008 - fila 15, pârâta Administrația Finanțelor Publice Z. a calculat în sarcina reclamantului o taxă de poluare în valoare de 5089 lei, pentru înmatricularea în România a unui autovehicul deja înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene la data de 01.09.2000, taxă plătită de reclamant cu chitanța . nr._, din data de 18.05.2009 – fila 8.
Curtea observa ca art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
In mod legal, prima instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata, deoarece, urmare a faptului ca parata a cazut in pretentii, fiind aplicabil art. 274 C. proc. civ.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z. împotriva sentinței civile nr. 103/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. și cu intimatul pârât M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Tribunalul Teleorman
Secția Conflicte de Munca,
Asigurari Sociale, C.
Administrativ și F.
Jud. fond M. M.
Red. jud. B.V./2 ex./11.11.2013
| ← Contestaţie tergiversare cauză. Decizia nr. 4967/2013. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
