Pretentii. Decizia nr. 12/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 674/116/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 12
Ședința publică de la 07 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. H.
Judecător F. G. A.
Judecător B. D. M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița împotriva Sentinței civile nr. 640 din data de 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 Cod proc. civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași, și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Oltenița, solicitând obligarea pârâților să restituie reclamantei suma de_ lei reprezentând taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală, cum și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea în fapt a cererii se arată de reclamantă că a achiziționat dintr-un stat membru UE la data de 02.09.2008 un autoturism second hand marca Setra.
Pentru a înmatricula autovehiculul în România reclamanta a fost obligată la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de_ lei conform OUG nr. 50/2008.
Se mai arată de reclamantă că a formulat o cerere la AFPM Oltenița pentru restituirea acestei taxe, cerere care însă a fost respinsă, prin adresa nr. 626/20.01.2012, comunicându-i-se reclamantei că nu a îndeplinit prevederile legale pentru anularea respectivei taxe.
Apreciază reclamanta că taxa percepută este în contradicție cu reglementările UE acceptate și de România.
Astfel,se arată de reclamantă că potrivit dispozițiilor art. 148 al.2 din Constituția României și în raport de dispozițiile art. 30, art. 34 și art.110 (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prevederile OUG nr. 50/2008 sunt inaplicabile.
Mai arată reclamanta că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Ca urmare a efectului direct al art. 30, art.34 și art.110(1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, reclamanta solicită să se constate că prevederile OUG nr. 50/2008 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot prima în continuare ca aplicabile. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia, că taxa specială achitată a fost încasată în contul bugetului de stat, cu încălcarea art. 110(1) din Tratat.
Față de considerentele menționate, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept a invocat dispozițiile art. 1 alin.1 și art.8 din Legea 554/2004, prevedrile OUG 50/2008 modificată și completată, prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile art.110 TFUE (ex-articolul 90 TCE).
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 (2) Cod pr.civilă.
In dovedirea acțiunii a depus înscrisuri în copie.
In termen legal, pârâta AFPM Oltenița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal, pe cale de excepție.
S-a invocat de pârâtă, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, în raport de dispozițiile art. 205 și urm. Cod pr.fiscal coroborate cu cele ale art. 7 din Lg. nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta nu a formulat plângere prealabilă în sensul Lg. contenciosului administrativ în termen legal împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
In drept a invocat dispozițiile art. 115 – 118 Cod pr.civilă.
In susținerea întâmpinării a depus înscrisuri în copie.
A formulat întâmpinare și pârâta DGFP Călărași prin care a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive având în vedere că reclamanta este arondată fiscal AFPM Oltenița.
În drept a invocat dispozițiile art.115-118 Cod pr civ.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin.2 C pr civ.
Și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere că reclamanta este arondată fiscal AFPM Oltenița.
În drept a invocat dispozițiile art. 242 alin.2 Cod pr civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr civ.
Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art. 137 Cod pr.civilă excepțiile invocate prin întâmpinare de pârâți, respectiv excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâților DGFP Călărași și S. R. prin MFP.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a a pârâților DGFP Călărași și S. R. prin MFP invocată de aceștia a fost admisă de instanță cu argumentația expusă în practicaua prezentei hotărâri.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată de pârâta AFP Oltenița, tribunalul constată nefondată excepția, având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 205 și urm. Cod pr.fiscală coroborate cu ale art.7 din OUG nr. 50/2008, invocate de părte în susținerea excepției.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat la data de 02.09.2008 un autoturism sencond-hand, marca Setra, iar în România a plătit o taxă specială pentru prima înmatriculare a acestui autoturism în cuantum de_ lei, achitată la data de 09.09.2008.
Reclamanta consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 110 al.1 ale Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de_ lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.
Tribunalul reține că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate aui fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.110 paragraf 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E. nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia state membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, S. român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110(1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autoturismul reclamantului nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cui produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urm,are a aplicării dreptului intern respectiv a OUG 50/2008 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.)
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cel similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauze similare că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât, această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
In consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E., precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritare și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul urmează a admite cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Oltenița.
În consecință tribunalul în baza art.117 lit.d Cod pr. fiscală urmează a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală aferentă.
Cum pârâta se află în culpă procesuală, tribunalul în baza art. 274 cod pr.civilă urmează a obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele arătate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul, prin sentința civilă nr.640 din 10 aprilie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-i privește pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și în fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta AFPM Oltenița, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective și la plata sumei de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declart recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița, solicitând modificarea sentinței civile criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta susține că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii reclamanului, cât timp actul administrativ în baza căruia a fost încasată această taxă nu a fost desființat în condițiile prevăzute de art.205 și următoarele din O.G. nr.92/2003.
În ceea ce privește problema compatibilității dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din TFUE, recurenta susține că jurisprudența CJUE nu confirmă ipoteza avansată de reclamant și însușită de prima instanță, dat fiind faptul că taxa de poluare, prin caracterul său fiscal intră în regimul intern de impozitare, domeniu de reglementare în care statele membre sunt suverane și în al doilea rând, taxa de poluare este determinată în raport de elemente de ordin obiectiv, nefiind susceptibilă calificarea sa ca fiind discriminatorie.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că sentința civilă criticată este legală și temeinică.
În ceea ce privește primul motiv invocat în cererea de recurs, curtea constată că admisibilitatea cererii de restituire a taxei de poluare nu este condiționată de desființarea deciziei de calcul a taxei de poluare, cum susține recurenta în prezenta cale de atac.
În acest sens, este de observat că prin decizia nr.24 din 14.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
În fond, curtea constată că prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
În atare context, acțiunea reclamantului intimat, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.50/2008 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oltenița împotriva Sentinței civile nr. 640 din data de 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. P. F. G. A. B. D. M.
Grefier,
A. C.
RED.F.G.A
TEHNORED F.G.A/2 ex
JUDECĂTOR FOND
C. I.
Tribunalul Călărași
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 488/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 498/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
