Pretentii. Decizia nr. 1523/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1523/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 1464/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1523
Ședința publică de la 05.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1954/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. C. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus prin intermediul Serviciului registratură al secției, la data de 25.03.2013, întâmpinare din partea intimatei reclamante I. C. M., după care:
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul I. sub nr._, reclamanta I. C. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la restituirea sumei plătite necuvenit cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 8186 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație aplicat, pentru perioada cuprinsă între 25.04.2012 și până la plata efectivă cât și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei.
În motivarea cererii sale reclamanta arată că deține în proprietate un autovehicul marca BMW TIP 560X/NM71/530Xd, Categoria Auto M 1, Norme poluare E 4, . WBANM71090CP16750, nr. de omologare AABM1J1X11CC8E4, nr. de identificare WBANM71090CP16750 an fabricație 2006.
Din operarea elementelor de calcul prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare a rezultat taxa pentru poluare pentru autovehiculul sus identificat în cuantum de 8186 lei, conform deciziei de calcul nr._/25.04.2012, taxă pe care a achitat-o pârâtei Administrația Finanțelor Publice Slobozia.
Art.1 din OUG nr.50/2008, stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art.7 din Ordonanță, stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabil, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit Ordonanței Guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.14 din ordonanță, aceasta intră în vigoare la data de 01 iulie 2008, iar la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se abrogă art.2141 – 2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În temeiul art.1 alin.3 din Codul fiscal, în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea apelându-se dispozițiile Codului fiscal.
Potrivit art.4 din Codul fiscal, prezentul cod se modifică și se completează, numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Față de această situație solicită a se constata că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal, motivat de faptul că acesta se modifică numai prin lege. Nefiind modificat codul fiscal prin lege, ordonanța nu poate produce efecte judiciare.
În aprecierea reclamanta ui, prin perceperea taxei de către pârâtă s-au încălcat și prevederile art.90 din Tratatul Uniunii Europene precum și art.23 și 25 din același tratat cu raportare la art.148 alin.2 din Constituția României.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri. In baza art.,242 (2) C.pr.civ., solicită judecarea prezentei cauze și în eventuala sa lipsă.
Legal citată, în termen, în baza art. 115 C.pr.civ., a formulat întâmpinare pârâta AFP Slobozia prin care a formulat excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamant iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată și menținerea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind legală și cuvenită.
Prin sentinta civila nr. 1954/4.09.2012, Tribunalul I. a respins excepția inadmisibilității cererii formulată de reclamanta I. C. M., excepție invocată de pârâta A.F.P. Slobozia, a admis cererea formulată, a obligat pârâta A.F.P. Slobozia să restituie suma de 8.186 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație aplicat, pentru perioada cuprinsă între 25-04-2012 și până la plata efectivă, cât și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei si a obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze în contul pârâtei această sumă.
In motivare, prima instanta a aratat ca potrivit art.205 și art.207 alin.1 din Codul de procedură fiscală „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, sub sancțiunea decăderii” aceasta fiind și procedura prealabilă stabilită de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Totodată, instanța, în raport de înscrisurile aflate la dosar, reține că reclamanta a respectat procedura prealabilă, adresându-se cu cerere către pârâta care i-a răspuns că solicitarea lui a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, din actele depuse instanța reține că reclamanta a achiziționat un autovehicul marca BMW, tip560X/NM71/530Xd, categoria M1.
Coroborând probatoriul administrat în cauză cu dispozițiile legale invocate de reclamant în susținerea acestei acțiuni, respectiv OG nr.50/2008 precum și cu art.70, paragraful din Tratatul Comunității Europene, apreciază că acțiunea promovată de acesta este fondată, întemeiată, drept pentru care va fi admisă. Instanța constată că prin cererea introductivă reclamanta a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr.50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art.90 alin 1 din Tratatul Comunității Europene. Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care dispozițiile art.90 al Tratatului Comunității Europene îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este în apreciere unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor 23-25 din Tratatul Comunității Europene, respectiv realizarea unor măsuri normale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art.23 stabilește faptul că sunt interzice în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție, în cauza C-393/02 și C-41/05 „ art.70 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din operarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca independent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statului sub forma faptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză, nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele fabrici de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact a neutralității taxei. Dar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare, înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa.
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr.50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare. Printre argumente care au stat la baza adoptării acestor măsuri legislativ se află protejarea interne prin ” păstrarea locurilor de muncă în economia românească iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, așa cum rezultă din preambulul OUG nr.218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice nu sunt scutirea de la plata taxei de poluare. In această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Curtea a constatat că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
De altfel, cu aceeași argumentare Comisia Europeană a transmis României o scrisoare de somare „ ca primă etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzute de art.226 din Tratatul Comunității Europene.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administrația Finanțelor Publice (AFP) Slobozia solicitand respingerea cererii reclamantei.
In motivare, recurenta parata a aratat ca instanța de fond face precizare potrivit căreia acțiunea reclamantei este intemeiata pe dispozițiile OUG nr.50/2008, insa taxa de poluare a fost achitata in baza Legii nr.9/2012 care abroga dispozițiile OUG nr.50/2008, doveditoare in acest sens fiind Decizia de calcul a taxei de poluare nr._ care a fost emisa in data de 25.04.2012. Mai mult decât atat, insasi in Decizia de calcul a taxei de poluare se specifica faptul ca respectivul act administrativ a fost emis in baza Legii nr.9/2012 cu efectele juridice respective.
In aceste condiții, toate precizările vis a vis de practica Uniunii Europene, potrivit căreia prevederile OUG nr.50/2008 sunt neconforme cu legislația europeana, nu are suport, deoarece, acest act normativ a fost abrogat anterior emiterii Deciziei de calcul al taxei depoluare, iar intemeierea unei acțiuni pe acte normative abrogate apare ca neîntemeiata.
Referitor la fondul cauzei face următoarele precizări:
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
In relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atat, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: " interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege".
In drept, art.299 si 304 pct.9 Cod Procedura Civila, si dispozițiile Legii nr.9/2012.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca reclamanta a achiziționat un autovehicul marca BMW, tip560X/NM71/530Xd, categoria M1, din Italia.
Potrivit art. 4 din legea nr. 9/2012, ,,Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, Curtea ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA, împotriva sentinței civile nr. 1954/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. C. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul Ialomița
Secția civilă
Judecător fond: I. D.
Red. jud. V.B /2 ex./22.04.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1967/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2857/2013.... → |
|---|
