Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2459/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2459/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 8380/3/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2459
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
JUDECĂTOR - D. M. B.
GREFIER - ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant G. M., împotriva sentinței civile nr. 4663/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au răspuns recurentul-reclamant G. M., reprezentat de avocat B. S., cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 din dosar, și intimatul-pârât M. București prin Primar General, reprezentat de avocat Vlașcă D., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul convențional al recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, precum și note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori noi probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs.
Reprezentantul convențional al recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 4663/20.11.2012, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea Municipiului București prin Primar General la emiterea certificatului de urbanism pentru imobilul-teren situat în București, ., sector 5, în regim de înălțime 2S+P+6E, cu POTmaxim de 70% și CUTmax de 2,4.
Precizează că instanța de fond în mod corect a apreciat că pe acest teren se poate construi un imobil, însă în mod greșit a calificat actele depuse de către intimata-pârâtă ca o dovadă a comunicării răspunsului dat la solicitarea recurentului-reclamant. Adică, la cererea de emitere a certificatului de urbanism, Primăria a emis un răspuns prin care solicita completarea acelui dosar cu unele planșe emise de intimata-pârâtă. Principala problemă este acea adresă de completare a dosarului și mai ales comunicarea acesteia. Arată că această adresă este un act emis pro causa și nu a fost comunicată niciodată recurentului-reclamant, întrucât pe borderoul comunicat nu apare semnătura recurentului-reclamant sau o ștampilă a poștei ori a altei societăți de curierat. Nu există nicio dovada că această adresă de completare a dosarului a părăsit Primăria Municipiului București. Totodată, depune la dosar note de ședință și practică judiciară.
Reprezentantul convențional al intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat, dat fiind faptul că această problemă este legată de răspunsul Primăriei Municipiului București la cererea recurentului-reclamant. Astfel, arată că la momentul în care a formulat cerere către Primăria Municipiului București s-a constat că dosarul administrativ are lipsă planul de situație, care trebuia avizat de OCPI. La dosarul administrativ există două fotocopii ale acestor planuri, care nu sunt avizate de OCPI. Pentru acest motiv a spus că nu pot soluționa cererea, pentru că sunt acele lipsuri la dosar, sens în care s-a emis adresă către recurentul-reclamant, conform borderoului și actelor de la dosar, numai că recurentul-reclamant abia în anul 2012 formulează un răspuns către Primăria Municipiului București - Direcția de Urbanism în care se adresează domnului arhitect-șef. Din toate aceste înscrisurile de la dosar, apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că intimata-pârâtă a răspuns cererii recurentului-reclamant.
În consecință, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Curtea declara dezbaterile închise și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4663/20.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul G. M., cu domiciliul procesual ales în București, sector 1, .. 12, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.03.2012, reclamantul G. M. a chemat in judecata pe M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL solicitând instanței obligarea paratului la emiterea certificatului de urbanism pentru imobilul teren situat în București, . sector 1, in regim de înălțime 2S+P+6E potrivit certificatului de urbanism nr. 1358/68/t/3248 emis de Primăria sectorului 1 București la data de 27.04.2006 si conform planului de Urbanism General – Zona Transporturilor, subzona transporturilor feroviare (T2) in vederea întocmirii Planului Urbanistic Zonal si obținerii autorizației de construcție, cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca in calitate de proprietar a formulat la data de 19.01.2012 o cerere in vederea eliberării certificatului de urbanism pentru imobilul situat in București, . sector 1, cu nr. de înregistrare la parata_/19.01.2012, iar aceasta nu i-a răspuns in termen de 30 zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h din L. 554/2004. Se mai menționează ca in anul 2006 a mai formulat o cerere de emitere a certificatului de urbanism pentru același imobil teren si s-a emis certificatul de urbanism nr. 1358/68T/3248 din 27.04.2006. Intrucat imobilul este cuprins in PUG – zona T2- transporturi feroviare, terenului i-a fost atribuit regim de înălțime 2S+P+6E, având aceleași specificații ca si cele solicitate prin prezenta. Conform art. 15 din PUG poziția 5 tabel, pentru terenurile din zona T2, numărul de niveluri admise ca si procent de ocupare si utilizare a terenului este de ,, 6 si peste”, astfel ca sunt îndeplinite condițiile pentru imobilul cu regim de înălțime tehnic 2S+P+6E, in vederea construirii unui hotel de lux, mai mult, cu cat la emiterea certificatului de urbanism obținut in anul 2006, s-a obținut si avizul Ministerului Transportului-Compania C.F.R. in vederea construirii unui hotel pe terenul in cauza, pentru care a si comandat societății Tectonic SRL efectuarea proiectului.
Astfel, menționează reclamantul ca fiind vorba despre același proprietar si același imobil, parata nejustificat refuza emiterea certificatului solicitat, contrar revederilor legale, art. 2 al. 2 din L. 553/2004.
In drept s-au invocat disp. L. 554/2004 rep.
Alăturat, reclamantul a depus la dosar acte, in copii: contract de vânzare cumpărare, certificatul de urbanism nr. 1358/68/t/3248 din 2006;, plan amplasament; raport de evaluare imobiliara, proiect de obținere certificat de urbanism;, memoriu arhitectura; studiu topografic.
Prin încheierea de ședința de la 17.04.2012 s-a admis cererea formulata de reclamant privind preschimbarea termenului de judecata dispus la 19.03.2013 pentru 29.05.2012
LA filele 125-134 din dosar, parata a depus acte, respectiv certificatele de urbanism emisa reclamantului, având nr. 918/_/6.07.2011; 1039/_/1.08.2011; 1093/_/4.08.2011.
S-au mai depus ulterior, la filele 138-152 si alte acte, răspunsuri, precum si reclamantul a depus cererea sa de solicitare.(fila 156) .
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri la termenul din 26.06.2012.
Ulterior, la fila 161 dosar, reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat sa se pronunțe o hotărâre la emiterea unui certificat de urbanism in condițiile arătate in cerere, in sensul scoaterii imobilului din București, . sector 1, din zona protejata nr. 83 – parcuri istorice Parcul Herăstrău, subzona V1c, conform PUZ Zone Construite Protejate aprobat prin HCGMB270/2000 si înscrierea acestuia . specificații tehnice 2S+P+6E, cu POTmax. =70% si CUT max.= 24. Se mai precizează ca în cazul în care primul capăt al cererii precizatoare va fi respins, parata sa fie obligata la întocmirea unui nou Plan Urbanistic Zonal, pe cheltuiala sa, care sa permită construirea unui imobil in regim de înălțime 2S+P+6E, cu POT max.=70% si CUTmax=24%, având in vedere ca imobilul figurează in zona T2 din PUG astfel cum reiese chiar din certificatele de urbanism depuse de parata la termenul anterior.
La filele 188-222, parata a completat probatoriul sau atașând documentele de solicitare ale reclamantului/19.01.2012, si actele depuse de acesta, precum si răspunsul acordat.
Ulterior, la 16.11.2012 reclamantul a completat proba cu înscrisuri, depunând, alături de notele de ședință si alte răspunsuri ale paratei, extras practica judiciara.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform cererii fila 156 dosar, reclamantul, in calitate de proprietar al terenului situat in București . sector 1, a solicitat paratei, prin cererea cu nr. de înreg._/19.01.2012 eliberarea certificatului de urbanism pentru imobilul situat in București . sector 1. Menționează reclamantul in acțiunea sa ca anterior (in anul 2006) mai obținuse, pentru același imobil teren, certificatul de urbanism nr. 1358/68T/3248 din 27.04.2006.
Pentru acest imobil, cuprins in PUG – zona T2 - transporturi feroviare, terenului i-a fost atribuit regim de înălțime 2S+P+6E, având aceleași specificații ca si cele solicitate prin prezenta. Conform art. 15 din PUG poziția 5 tabel, pentru terenurile din zona T2, numărul de niveluri admise ca si procent de ocupare si utilizare a terenului este de ,, 6 si peste”, astfel ca sunt îndeplinite condițiile pentru imobilul cu regim de înălțime tehnic 2S+P+6E
Susține reclamantul ca paratul este culpabil, in sensul ca nu i-a răspuns cererii, in termenul de 30 zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h din L. 554/2004, aspect neadevărat insa, căci actul de la fila 190 dosar, adresa nr._-458/26.01.2012 - constituie răspunsul paratului la cererea reclamantului, prin care i se comunica împrejurarea că documentația depusa in anexa cererii este incompleta, conf. art. 7 al. 1 din L. 50/1991, astfel ca se restituie dosarul, in vederea completării, cu actele extras de carte funciara actualizate la zi si planuri topografice 1:500 si 1:2000 vizate de Oficiul de Cadastru.
Mai constata instanța, din corespondenta purtata intre părți (cu societatea de avocatura ce îl reprezintă pe reclamant) ca ulterior, reclamantul a mai solicitat PMB comunicarea exclusiva a reglementarilor urbanistice prevăzute in RLU-PUG pentru imobilul de la adresa . sector 1 București, aducându-i–se la cunoștința ca, potrivit HCGMB 269/200, prelungit de HCGMB 324/2004 si HCGMB 241/2011, terenul se afla in zona T2, subzona transporturi feroviare, aflat in limita zonelor protejate. S-a mai adus la cunoștință reclamantului, prin același răspuns (fila 235 dosar) condițiile de amplasare, echipare, conformare a clădirilor.
In speță, reclamantul nu menționează daca a mai completat dosarul sau administrativ cu actele solicitate de parat, ulterior primirii răspunsului cererii sale inițiale, insa, prin precizarea de la fila 161 dosar, reține instanța ca obiectul acțiunii inițiale este total modificat, căci, se solicita aspecte care nu se regasesc in cererea inițiala si pentru care, reclamantul, in conformitate cu dispoz. art. 7 din L. 554/2004 avea obligația ca in prealabil sa le solicite paratului, pe calea plângerii prealabile, ulterior, in cazul in care răspunsul primit îl nemulțumea, s-ar fi putut îndrepta cu o cerere in fata instanței de contencios administrativ, fata de prevederile art. 1 din L. 554/2004.
În consecință, apreciază instanța ca paratul a răspuns cererii reclamantului, prin solicitarea de completare a dosarului administrativ, (cu raportare la prev. L. 50/1991, fiind indicate actele lipsa), astfel ca reclamantul nu este o persoana vătămată in drepturile sale, prin raportare la dispoz. art. 1 din L. 554/2004, si solicitarea sa nu se încadrează nici in prevederile art. 2 al. 1 lit. h si i din L. 554/2004.
Pentru cele arătate, Tribunalul va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. M..
Prin recursul declarat, recurentul-reclamant, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de judecată, cu obligarea Municipiului București prin Primar General la emiterea certificatului de urbanism pentru imobilul-teren situat în București, ., sector 1, în regim de înălțime 2S+P+6E, potrivit certificatului de urbanism nr. 1358/68T/3248 emis de Primăria Sectorului 1 București la data de 27.04.2006 și conform Planului de Urbanism General – Zona Transporturilor, subzona transporturilor feroviare (T2), în vederea obținerii autorizației de construcție.
În motivarea căii de atac recurentul arată că adresa nr._-458/26.01.2012 privind completarea dosarului nu i-a fost niciodată comunicată. În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că pârâtul a răspuns cererii reclamantului de emitere a certificatului dc urbanism prin solicitarea de completare a dosarului administrativ cu extras de carte funciară la zi și planuri topografice 1:500 și 1:2000 vizate de Oficiul dc Cadastru.
M. București nu a răspuns niciodată cererii reclamantului de emitere a certificatului de urbanism, întrucât nu i-a comunicat nici certificatul de urbanism solicitat, nici refuzul de emitere a acestuia și nici adresa nr._-458/26.01.2012 privind completarea dosarului, atâta timp cât în cadrul probatoriului pârâtul nu a făcut dovada transmiterii către el a adresei nr._-458/26.01.2012, ci doar a unei comunicări între serviciile sale (de la Direcția Urbanism la Direcția Juridic) iar aceasta nu poate fi primită decât fie ca un document emis "pro causa" fie sunt simple alegații ale pârâtului. Subliniază faptul că această adresă nu mi-a fost comunicată niciodată: de altfel se pune întrebarea retorică de ce nu ar fi completat dosarul cu niște planuri ale zonei 1:2000 și 1:500?! Mai mult decât atât, solicită a se observa că actele solicitate de pârât se află la dosar fiind emanația Direcției Patrimoniu Evidență Proprietăți cadastru a Primăriei Municipiului București nemaifiind nevoie, în acest caz, să fie vizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Subliniază că pârâtul, în mod evident, nu a făcut dovada comunicării adresei menționate, deși avea această obligație potrivit art. 1169 vechiul cod civil (în vigoare conform art. 230 din Legea nr. 71/2009) acesta fiind de fapt un tertip în condițiile în care pe fondul cauzei, așa cum recunoaște prin adresa nr._/8984/24.10.2012 emisă chiar de Primăria Municipiului București — Serviciul de Urbanism, trebuia sa îi emită certificatul de urbanism în condițiile solicitate.
In acest sens pârâta a depus la dosarul cauzei un "borderou cu răspunsuri transmise Centrului de Informare și Documentare pentru Relații cu Cetățenie (CIDRC) în data de 01.02.2012" care nu face dovada comunicării vreunui act subsemnatului din cel puțin 3 motive:
a. Nu poartă semnătura de primire a subsemnatului sau a firmei de pază a imobilului său împuternicită să preia corespondența prin semnătura agentului și ștampila firmei;
b. Nu se precizează ce act se comunică, cum este cazul la pozițiile 1-5 din borderou;
c. Nu poartă ștampila poștei sau a vreunei societăți de curierat din care să reiasă că actul respectiv a fost cel puțin expediat de către pârât, nu mai vorbim de livrarea/comunicarea propriu — zisă.
Totodată, învederează faptul că a renunțat la cererea precizatoare, rămasă de altfel fără obiect, iar pronunțarea în cadrul hotărârii a instanței de fond pe această cerere nu își mai are sensul.
Cererea de preschimbare a primului termen de judecată formulată de către recurentul-reclamant la data de 14.02.2013 a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 04.03.2013.
Recurentul-reclamant a depus la dosar și note scriseprin care a solicitat admiterea recursului declarat.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Curtea are în vedere că temeiul juridic al cererii reclamantului-recurent îl constituie un pretins refuz nejustificat de soluționare a cererii nr._/19.01.2012, iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin refuz nejustificat de soluționare a unei cereri se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”.
Pentru a analiza refuzul pârâtului-intimat, se impune a analiza cu prioritate cadrul normativ aplicabil în materie cererilor pentru eliberarea certificatului de urbanism.
Astfel, sediul reglementării certificatului de urbanism se află, în principal, în dispozițiile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și a urbanismului cu modificările și completările ulterioare (secțiunea a IV-a din capitolul III) care conține reglementarea cu caracter general, și ale Legii nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 6), cu referire la certificatul de urbanism preoperațional, necesar pentru emiterea autorizației de construcție, în forma în vigoare la data adoptării actului contestat.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 350/2001, prin certificatul de urbanism se asigură „aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate”, acesta constituind, potrivit dispozițiilor art. 29 „actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii” (alin. 1), fără a conferi „dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare” (alin. 4).
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 50/1991 „Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.”(alin. 1), fără a conferi „dreptul de a executa lucrări de construcții” (alin. 5).
Astfel, din parcurgerea dispozițiilor legale prezentate, rezultă fără putință de tăgadă funcția principală de informare a celor interesați (titulari ai unor drepturi reale principale, constructori ori administrația) asupra servituților de urbanism aplicabile unei suprafețe de teren determinate, susceptibile să afecteze dreptul de a construi și rolul de a asigura, prin eliberare, aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, aprobate în prealabil în condițiile legii.
În certificatul de urbanism sunt preluate, așadar, informațiile cunoscute de emitent la data emiterii, extrase din documentațiile de urbanism și din regulamentele de urbanism aferente, avizate și aprobate potrivit legii, sau în lipsa acestora din Regulamentul general de Urbanism (aprobat prin H.G. nr. 525/1996 republicată) referitoare la:
-regimul juridic al imobilului din cartea funciară a imobilului respectiv (art. 31 lit. a din Legea nr. 350/2001: „dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului - teren și/sau construcțiile aferente - în intravilan sau în extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului - zone protejate, interdicții definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România și asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, precum și altele prevăzute de lege. Informațiile privind dreptul de proprietate și dezmembrămintele acestuia vor fi preluate din cartea funciară, conform extrasului de carte funciară pentru informare”);
-regimul economic din prevederile urbanistice aplicabile în zonă și reglementările fiscale specifice localității sau zonei (art. 31 lit. b: „folosința actuală, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localității sau zonei”);
- regimul tehnic al imobilului din documentațiile de urbanism și din regulamentele de urbanism existente, avizate și aprobate potrivit legii, iar în lipsa unora locale sau zonale, ale Regulamentului general de Urbanism (art. 31 lit. c: „procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații și accese pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, înălțimea minimă și maximă admisă”).
Pe lângă acestea, care sunt obligatorii indiferent de tipul de certificat de urbanism - neutru, facultativ sau de informare, necesar în situația efectuării unor tranzacții ori preoperațional – în cazul certificatului de urbanism preoperațional, cum este și certificatul de urbanism necesar pentru eliberarea autorizației de construcție ca cel din cauză, acesta trebuie și să stabilească „condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii”, iar acestea sunt grupate în situația CU necesar pentru eliberarea autorizației de construcție în două categorii:
-cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite prin documentația tehnică (DT) în funcție de specificul amplasamentului, astfel cum acestea rezultă din planurile urbanistice și din regulamentele aferente acestora ori din planurile de amenajarea a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii: necesitatea intocmirii, dupa caz, a unor documentatii de urbanism suplimentare, de tip P.U.Z. sau P.U.D., care sa justifice solutia urbanistica propusa, sau sa modifice reglementarile urbanistice existente pentru zona de amplasament, dupa caz, in conformitate cu prevederile art. 28 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, aprobate prin Ordinul nr. 1.430 din 26 august 2005 emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, cu indicarea elementelor tematice care urmeaza a fi rezolvate prin acestea;
-lista cuprinzând avizele și acordurile legale care trebuie să însoțească proiectul de autorizare, atât cele care se obțin pe plan local de către emitentul autorizației de construire, în vederea emiterii acordului unic, cât și cele care urmează să se obțină pe plan central prin grija solicitantului, necesare în vederea autorizării, în condițiile art. 31 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Autoritatea publică emitentă a certificatului de urbanism (aceeași autoritatea care este competentă pentru emiterea autorizației de construcție) exercită un drept de apreciere asupra necesității unor avize sau/și acorduri sau existenței unor interdicții, în îndeplinirea obligației sale de stabilire a cerințele urbanistice și a listei cu avizele și acordurile legale, drept de apreciere ce se manifestă ca o operațiune administrativă efectuată în cadrul activității de emitere a autorizației de construire, în vederea pregătirii emiterii acesteia, drept de apreciere manifestat de către pârâta-intimată prin adresa nr._-458/26.01.2012, aflată la fila nr. 190 din dosarul de fond, astfel încât susținerile recurentului referitoare la lipsa unui răspuns din partea autorității sau a unui răspuns care materializează un refuz explicit de soluționare a cererii sale, nu pot fi primite.
Curtea subliniază, de altfel, că recurentul-reclamant recunoaște, chiar prin motivarea cererii de recurs, că planurile de amplasament solicitate prin adresa nr._-458/26.01.2012, vizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, nu se regăseau ca atare (vizate) la dosarul depus, susținând doar că nu era necesară această viză, fără a releva temeiul potrivit căruia această cerința a autorității pârâte ar fi abuzivă.
Cum împrejurarea inexistenței înscrisurilor în forma solicitată, justifică soluția de neemitere a certificatului de urbanism, indiferent dacă adresa nr._-458/26.01.2012 i-a fost sau nu comunicată reclamantului-recurent, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în special în care reclamantul-recurent este cel care a stat în pasivitate, până în luna octombrie 2012, când s-a adresat autorității pârâte pentru a i se comunica noi relații referitoare la imobil, fără să verifice care este stadiul soluționării cererii sale de emitere a certificatului de urbanism și motivul pentru care acesta nu a fost emis într-un interval de aproape 8 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant G. M., împotriva sentinței civile nr. 4663/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primar General, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 03.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, H. P. F. G. A. D. M. B.
GREFIER
Anișoara N.
Red. Jud. DMB/2ex
Jud. Fond: L. G.
Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2829/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2238/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
