Pretentii. Decizia nr. 800/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 539/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 800
Ședința publică din 21.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentele – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 608/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–reclamantă . și intimatele-pârâte . IFN SA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că intimata . SA a depus prin serviciul registratură întâmpinare la recursul ANAF, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 866/02.03.2011 Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:
- A respins exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, exceptia lipsei calitatii de reprezentant, ca neîntemeiate;
- a admis, în parte acțiunea formulata de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele . IFN SA, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, astfel cum a fost completata si precizata;
- a obligat pârâta Agentia N. de Administrare Fiscala să restituie paratei . IFN SA suma de 5.614 lei, suma de 5.614 lei, suma de 3.159 lei, suma de 3.159 lei reprezentând taxe de poluare, actualizate cu dobânda legală de la data achitarii fiecarei sume la data restituirii efective;
- a obligat pârâta . IFN sa restituie reclamantei suma de 5.614 lei si 1066 lei conform facturii nr._/28.12.2007, suma de 5.614 SI 1006 lei conform facturii nr._/30.12.2007, suma de 3.159 lei si 600,12 lei conform facturii nr._/05.02.2008, suma de 3.159 lei si 600,12 lei conform facturii nr._/05.02.2008, actualizate cu dobânda legală de la data achitarii fiecarei sume la data restituirii efective;
- a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscala sa plătească reclamantei suma de 682 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si parata . IFN sa plateasca reclamantei suma de 682 cu titlu de cheltuieli de judecata;
- a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Administratia Finantelor Publice Voluntari;
- a respins acțiunea in contradictoriu cu parata pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI, ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesual pasiva;
- a admis cererea de chemare in garantie formulata de parata Agentia N. de Administrare Fiscala in contradictoriu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU;
- a obligat chemata in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU sa restituie paratei Agentia N. de Administrare Fiscala suma de 5.614 lei, suma de 5.614 lei, suma de 3.159 lei, suma de 3.159 lei reprezentând taxe de poluare, actualizate cu dobânda legală de la data achitarii fiecarei sume la data restituirii efective, si suma de 682 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin sentinta civila nr. 424/30.01.2012 Judecatoria B. a admis excepția de necompetență materială a dispus declinarea solutionarii cauzei la Tribunalul Ilfov, retinand în esentă că prin cererea dedusă judecății s-a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 20.878,24 de lei, percepută în mod ilegal, reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculele achiziționate.
Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim
În drept, potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 158 alin. 1 și 3 C. pr. civ., precum și ale art. 159 pct. 2 C. pr. civ., excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. a fost admisa
La data de 12.04.2012, reclamanta ., prin Servicul Registratură, a depus la dosarul cauzei o completare de acțiune prin care a chemat în judecată și pe pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună restituirea sumei de 20.878,24 lei, achitată prin: fact._/28.12.2007-5.614 + 1.066 TVA
fact._/30.12.2007-5.614 +1.00 lei TVA; fact._/05.02.2008-3.159 +600,12 lei TVA, taxe pe care reclamanta le apreciază ca fiind percepute iIegal, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule achiziotionate, actualizată cu rata dobânzii legale de la data platii până la data restituirii efective, impunîndu-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin plata nedatorata a acestei sume.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 din Legea nr.544/2000, art 90 TUE, paragraful 1, art 110 TFUE, art 11 și 148 din Constituția României, Legea nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
La data de 15.05.2012, prin Serviciul Registratură, pârâta Agentia N. de Administrare Fiscala a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție, aceasta solicitând în principal, admiterea excepțiilor invocate iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în sprijinul excepției invocate, menționându-se faptul ca taxa speciala auto a fost achitata de catre P. L. ROMANIA IFN SA, astfel cum rezulta din inscrisurile atasate cererii de chemare in judecata.
Persoana care a formulat cererea de chemare in judecata, reclamanta .. este parte in contractul de leasing, in calitate de utilizator, iar P. L. ROMANIA IFN S.A., in calitate de finantator, este cealalta parte din contractul de leasing invocat prin cererea de chemare in judecata, pârâta apreciind ca aceasta calitate nu este suficienta pentru a avea si calitatea de reprezentant, ori pentru a formula cererea de chemare in judecata in nume propriu.
În consecință, pârâta a învederat instanței faptul ca in conditiile in care reclamanta .. nu a atașat la dosarul cauzei dovada existentei unei împuterniciri, in conformitate cu prevederile art. 68 alin.1 din Codul de procedura civila, dat de catre societatea de leasing acesteia in vederea introducerii prezentei actiuni in numele S.C P. L. ROMANIA IFN S.A., înțelege sa invocam exceptia lipsei calitatii de reprezentant a reclamantei .. de a reprezenta S.C. P. L. ROMANIA IFN S.A..
In ceea ce priveste fondul cauzei, referitor la regimul taxei de poluare, a arătat ca taxa de poluare a intrat in vigoare începand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art. 214^1 / 214^3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, nefiind în contradicție ca prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, astfel încât se impune respingerea acțiunii, ca nefondată.
La termenul de judecata din 18.04.2012 tribunalul a incuviintat cererea reclamantei, a dispus citarea in cauza a paratei Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, fosta Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, iar la termenul de judecata din 16.05.2012 s-a dispus incuviintarea cererii formulata de parata de citare in cauza a chematei in garantie Administratia F. pentru Mediu.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:
. IFN SA, in calitate de finantator, si reclamanta, in calitate de utilizator, au incheiat patru contracte de leasing financiar cu privire la patru autovehicule .
In anul 2007 si 2008 . IFN SA a achitat pe seama utilizatorului sumele reprezentand taxa speciala pentru autovehicule, respectiv suma de 5614 la data de 07.12.2007, suma de 5.614 lei la data de 07.12.2007, suma de 3.159 lei la data de 08.01.2008, suma de 3.159 lei la data de 04.01.2008, 9 filele 11-14 dosar), iar ulterior, a refacturat suma reclamantei – utilizator prin facturile nr.: fact._/28.12.2007-5.614 + 1.066 TVA, fact._/30.12.2007-5.614 +1.00 lei TVA; fact._/05.02.2008-3.159 +600,12 lei TVA, in total valoarea de 20.878,24 lei.
Societatea de leasing si-a exprimat expres refuzul de a solicita autoritatilor restituirea sumelor de bani achitate de reclamanta cu titlu de taxa de prima inmatriculare in temeiul art. OUG nr.50/2008 in raspunsul nr._/23.05._ filele 8-10 dosar), cu motivarea ca restituirea sumei trebuie solicitata de reclamanta in calitate de utilizator, respectiv in calitatea acesteia de contribuabil.
Agentia N. de Administrare Fiscala motiveaza refuzul de a restitui sumele achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare pe ideea ca acestea se cuvin a fi restituite societatii de leasing, utilizatorul nejustificand calitate procesual activa pentru a beneficia de restituire.
Potrivit art. 10 lit. d si e din OG nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, sunt in sarcina utilizatorului toate sumele datorate in temeiul contractului de leasing, inclusive taxe si impozite, precum si orice alte cheltuieli aferente bunului.
Reclamanta a formulat actiune in restituire a sumelor de bani achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare nu ca reprezentanta a altei persoane, ci in nume propriu, ca singura persoana juridica al carei patrimoniu s-a diminuat cu sumele achitate cu acest titlu in temeiul OUG nr.50/2008, tribunalul respingând exceptia lipsei calitatii de reprezentant a reclamantei ca neîntemeiata.
Stabilind in art. 6.6. si art. 6.7. din contractele de leasing obligatia exclusiva a reclamantei-utilizator de a suporta taxa speciala pentru autoturisme in acord cu art. art. 10 lit. d si e din OG nr. 51/1997, societatea de leasing a achitat in numele reclamantei taxele de prima inmatriculare ca mandatar, in temeiul mandatului conventional reglementat de art. 6.7. din contract, iar nu ca persoana obligata la suportarea taxelor, aspect necontestat de societatea finantatoare.
Prin urmare, exista identitate intre persoana care a suportat efectiv sumele de bani reprezentand taxa de prima inmatriculare pentru cele patru autovehicule detinute in calitate de utilizator si reclamanta, motiv pentru care exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata.
Cu privire la justificarea calității procesuale pasive a paratei Agenția Naționala de Administrare Fiscala, tribunalul a constatat că, potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 50/2008, "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare". La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al MFP.
. IFN SA, În calitate de contribuabil, se află În administrarea fiscală a fostei Directii Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, conform dispozițiilor Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.753/2006 si Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 328/2007, reorganizata ca directie in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, fiind inscrisa la poziția nr. 876 din Anexa la OMFF nr. 1354/25.09.2007 cu contribuabilii care sunt administrati de Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.
In anul 2011 societatea de leasing a fost inscrisa la poziția nr. 741 din Anexa la OMFF nr. 3565/2011 publicat in MO 889/2011 cu contribuabilii care sunt administrati de Agentia nationala de Administrare Fiscala, organ fiscal care administraza contribuabilul conform Codului de procedura fiscala intermediul caruia au fost primite sumele achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare.
Tribunalul a constatat că, potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 50/2008, "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare". La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al MFP. In speță, autoritatea fiscală competentă este Agentia N. de Administrare Fiscala, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata plata taxelor de poluare.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Pîrîta este o autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a calculat taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavînd relevanță modul de utilizare ulterioră a banilor în stabilirea calității procesuale.
In consecința, a fost admisa excepția lipsei calitatii procesual pasive a paratei Administratia Finantelor Publice Ilfov și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea in contradictoriu cu aceasta parata ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Cum in cauza suma achitata cu titlu de taxa de poluare se afla potrivit legii in gestiunea Administrației F. Pentru Mediu este, in opinia instanței, admisibila participarea acestei autoritati in calitate de parata, pentru opozabilitatea hotărârii, cu atât mai mult cu cat calitatea procesual pasiva nu a fost contestata.
In ceea ce priveste fondul actiunii deduse judecatii, Tribunalul a considerat că reclamanta este îndreptatita la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.
In ceea ce privește procedura prealabila investirii instanței cu prezenta cerere, s-a avut in vedere ca prin decizia nr. 24/14.11.2011, admițând recursul in interesul legii, Înalta Curte de casație si Justiție a statuat ca procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Înalta Curte a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni impunându-se mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, dar și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Tribunalul a constatat că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
În aceste condiții, a apreciat prima instanță că, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâta Agentia N. de Administrare Fiscala să restituie mandatarei . IFN SA suma de 5.614 lei, suma de 5.614 lei, suma de 3.159 lei, suma de 3.159 lei reprezentând taxe de poluare, actualizate cu dobânda legală de la data achitarii fiecarei sume la data restituirii efective, sume achitate de parata in temeiul mandatului conventional ce rezulta din contractele de leasing financiar incheiate cu reclamanta.
In consecinta, a dispus obligarea paratei . IFN sa restituie reclamantei suma de 5.614 lei si 1066 lei conform facturii nr._/28.12.2007, suma de 5.614 SI 1006 lei conform facturii nr._/30.12.2007, suma de 3.159 lei si 600,12 lei conform facturii nr._/05.02.2008, suma de 3.159 lei si 600,12 lei conform facturii nr._/05.02.2008, actualizate cu dobânda legală de la data achitarii fiecarei sume la data restituirii efective.
Constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 274 raportat la art. 276 c.pr.civ. a fost admisa cererea reclamantei, a fost obligata parata Agentia N. de Administrare Fiscala sa plateasca reclamantei suma de 682 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si parata . IFN sa plateasca reclamantei suma de 682 cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru achitata de reclamanta . Cererea de chemare in garanție formulata de parata a fost de asemenea admisa având in vedere că
Potrivit art. 1 alin 1 din OUG nr.50/2008, „ Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”, art. 5 alin 4 stabilind ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
In cauza sumele reprezentand taxa de prima inmatriculare au fost calculate de parata si după achitarea acestora de către reclamant au fost transferate pe numele Administrației F. de Mediu la Trezoreria sector 6 București in contul „disponibil din taxe de poluare pentru autovehicule ”, aspect precizat in Întâmpinare si necontestat de către chemata in garanție.
F. de aspectele învederate anterior tribunalul a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 si 61 din codul de procedura civila pentru admiterea cererii formulata de parata.
In consecința, a fost obligată chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu sa restituie paratei Agentia N. de Administrare Fiscala suma de 5.614 lei, suma de 5.614 lei, suma de 3.159 lei, suma de 3.159 lei reprezentând taxe de poluare, actualizate cu dobânda legală de la data achitarii fiecarei sume la data restituirii efective, si suma de 682 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la care a fost obligata prin prezenta.
In sensul celor aratate anterior a fost admisa in parte actiunea formulata astfel cum a fost precizata si completata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGFP Ilfov criticând soluția pronunțată de prima instanță pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și solictând în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată.
Au fost invocate ca motive de recurs prevederile art. 304 pct.6, 9 și 3041 Cod procedură civilă.
În argumentarea recursului s-a susținut, în esență, că hotărârea pronunțata a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii atunci când instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a societății reclamante de a sta în litigiul de față, din moment ce, taxa specială auto a fost achitată de . IFN, iar nu de societatea reclamantă ., așa încât, se impune admiterea acestei excepții și respingerea ca atare a acestei acțiuni.
Hotărârea pronunțată de prima instanță a mai fost criticată și pentru faptul că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, atunci când a obligat autoritatea publică pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care reclamanta nu le-a solicitat, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă. În fine, soluția tribunalului a fost criticată și cu privire la fondul cauzei, argumentându-se, în esență, că nu se poate reține existența vreunei discriminări a acestei taxe în sensul dispozițiilor art. 90 din Tratat, impunându-se admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, soluția instanței de fond fiind greșită și sub aspectul acordării dobânzii legale, fiind în contradicție cu prevederile art. 124 alin. 1 și art. 117 din Codul de procedură fscală.
Intimata . IFN a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Curtea reține incidența motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în sensul interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale aplicabile respectiv a art. 4 și 5 din OUG nr. 50/2008 și a art. 2 alin. 1 lit.a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că obiectul litigiului vizează refuzul nejustificat al autorității publice recurente de a restitui societății reclamante . sumele achitate de . IFN, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, și obligarea organului fiscal la restituire.
Din actele cauzei, rezultă că, între societatea reclamantă . și . IFN a intervenit un contract de leasing, taxa de primă înmtriculare pentru autoturismele vizate de contractul de leasing fiind achitată de proprietar, respectiv de . IFN, iar ulterior, în baza convenției dintre cele două societăți, utilizatorul contractului de leasing, respectiv societatea reclamantă a achitat proprietarului autovehiculelor suma de 20.878,24 lei cu titlu de taxă de poluare.
Potrivit art. 4 și 5 din OUG nr. 50/2008 plătitor al taxei de poluare este proprietarul autovehiculelor.
De asemenea, potrivit art. 2 lit.a) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Or, din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, rezultă că taxa de poluare a fost achitată de proprietar, respectiv de . IFN, și în consecință, decizia de calcul a taxei respective a fost emisă pentru contribuabilul . IFN, iar nu pentru societatea reclamantă din cauza de față ..
Prin urmare, este limpede că raportul juridic administrativ de drept fiscal dedus judecății este născut exclusiv între . ( persoana care ar fi putut să pretindă o vătămare ca urmare a actului administrativ fiscal emis de autoritatea publică recurentă) și administrația fiscală care a calculat și încasat taxa.
Cum, societatea reclamantă . nu este parte al acestui raport administrativ fiscal, rezultă că, aceasta nu poate invoca vreo vătămare în raport cu autoritatea publică emitentă a actului pretins vătămător, și deci nu poate avea nici calitate procesuală activă de a formula prezenta acțiune, motiv pentru care, excepția invocată va fi admisă iar acțiunea va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Față de soluția adoptătă Curtea apreciază că este de prisos cercetarea celorlate critici formulate, întrucât, oricum nu se va putea obține o soluție mai bună decât cea dispusă.
În consecință, pentru considerentele prezentate, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 din codul de procedură civilă va admite recursul formulat, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentele – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 608/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–reclamantă . și intimatele-pârâte . IFN SA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință:
Respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. C. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.R.C./2ex.
Tehnored. M.L./03.04.2013
Jud. fond: N. N. M., Tribunalul Ilfov - Secția civilă
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1876/2013. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4799/2013.... → |
|---|
