Despăgubire. Decizia nr. 3924/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3924/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 2420/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3924
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.10.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă B. M., împotriva sentinței civile nr.1911/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași –Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă B. M. personal, lipsind intimata pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, având cuvântul, recurenta reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă B. M. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având în vedere nerespectarea Legii nr.290/2003 și faptul că nu a primit compensațiile ce i se revin potrivit Hotărârii nr.50/2007, a notificat în nenumărate rânduri ANRP dar nu a primit decât un singur răspuns. Solicită să se constate că ANRP a acționat cu rea credință și a avut un comportament discriminatoriu și ANRP nu poate să dovedească că s-au făcut plăți în ordinea strictă a beneficiarilor. De asemenea, mai arată că acțiunea în justiție a fost făcută înainte de . O.G.nr.10 și aplicată din 28.02.2013.
Învederează faptul că instanța de fond nu a pus în discuție petitul acțiunii, nu a fost reprezentată și procesul s-a amânat nejustificat.
Față de motivele arătate și cele expuse în notele scrise pe car ele depune la dosar solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate cu trimiterea rejudecarea cauzei spre rejudecare în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea ANRP la plata compensațiilor bănești, actualizate cu indicele de inflație, potrivit legii.
Curtea declară dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata sub nr._ reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâta A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul in mun. București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, arătând că în anul 2007 a depus la Comisia Județeană pentru aplicarea L.290/2003 cererea pentru acordarea compensațiilor bănești înregistrată sub nr. M 507/ 30.03.2007, iar după nouă luni de la depunerea cererii Comisia Județeană a emis Hotărârea nr.50/ 07.12. 2007 prin care face precizarea că, compensațiile bănești se vor achita beneficiarilor conform HG 1220/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea L.290/2003 astfel: a) integral dacă cuantumul acestora nu depășește 50 000 lei; b) eșalonat în două tranșe pe parcursul a 2 ani consecutivi 60 % în primul an și 40 % în anul următor daca cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50 001 și 100 000 lei; c) eșalonat in doua tranșe pe parcursul a 2 ani consecutiv, astfel: 40%, în primul an și 60% în anul următor dacă cuantumul despăgubirilor depășește 100.001 lei"
Reclamanta apreciază că se încadrează la punctul „c” si întrucât nu a primit nici o sumă conform Hotărârii nr. 50/07.12.2007, a notificat Agenția pentru Restituirea Proprietarilor București in nenumărate rânduri privind depășirea termenului de plata, cerând si precizări in acest sens. La solicitările sale a primit o singura dată un răspuns in scris.
Pentru considerente expuse a solicitat instanței să constate că pârâta a acționat cu rea credință, având un comportament discriminatoriu, lucru ce impune blocarea conturilor acesteia și executarea silita pentru suma datorată integral conform hotărârii plus suma actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plătii despăgubirilor .
În dovedirea cererii reclamanta a propus administrarea dovezii cu înscrisuri și a depus la dosar: copia Hotărârii nr.50/07.12.2007, copie de pe comunicare ambele emise de Comisia Județeana pentru Aplicarea Legii 290/ 2003, copia cărții sale de identitate, extras de cont de la B.R.D – Călărași, copie de pe un răspuns scris primit de la A.N.P.R.
La data de 16.10.2012 pârâta A.N.R.P. Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că la data de 07.12.2007 Instituția Prefectului Județului Călărași - Comisia pentru aplicarea Legii 290/ 2003 a emis pe numele reclamantei B. M., Hotărârea nr. 50/2007 prin s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 443.445,48 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii Plăcinta M.-G. si Plăcinta V., abandonate și sechestrate în localitatea Balotești - Basarabia, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
A mai arătat pârâta că potrivit art.18 alin. (5) din H.G. nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, ,,compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene or a Mun.București pentru aplicarea Legii nr.290/ 2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație in bugetul de stat, (...)"text de lege din care rezultă ca plata despăgubirilor este condiționata de existenta în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație.
A precizat pârâta de asemenea că sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice .
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate: 52.911.909,15 lei în anul 2007; 17.567.560,94 lei în anul 2008; 20.389.425,80 lei în anul 2009; 38.849.328,80 lei în anul 2010; 39.635.644 lei în anul 2011.
Invocă pârâta art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, unde se stabilește că, ,,având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei romane",termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat in circumstanțele date, în interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art.10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Este cunoscut faptul ca aspectele problematice care au fost relevate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P. care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este in momentul de față parte.
Arată de asemenea pârâta că implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile masuri legislative propuse, susținute de masuri urgente privind întărirea capacitații instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative. Mai se arată în întâmpinare că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie sa aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absenta disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat si care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât si în plan european. În altă ordine de idei din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a subscrisei la actualizarea sumei de 443.445,48 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr.50 din 07.12. 2007 emisa de Comisia Județeana Calarasi de aplicare a Legii nr. 290/2003 în raport cu indicele de inflație calculata de la data emiterii hotărârii si pana la data plații efective, facem următoarele precizări:
Conform art.10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările si completările ulterioare, ,,despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a Mun. București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești”.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 50/2007 a fost emisa în data de 07.12.2007, termenul de plata al primei tranșe a fost scadent în data de 07.12.2008, iar pentru cea de-a a II-a tranșă a fost scadent în data de 07.12.2009, actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după data scadentă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1141 alin. (2), art. 115 si următoarele C.pr.civilă, Legea nr.290/2003,cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1120/ 2006.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. (2) C.pr.civilă.
La 26.10.2012, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar urmând a admite acțiunea dispunând plata sumei de 443,445,48 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 50/ 07.12.2007 emisă de Comisia Județeană Călărași de aplicare a legii nr. 290/2003 si actualizarea sumei in raport cu indicele de inflație pe ultimii 3 ani .
În motivarea solicitării, reclamanta a arătat că la data de 07.12.2007, Instituția Prefectului jud. Călărași – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele său Hotărârea nr.50/ 07.12.2007 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 443,445,48 lei
Compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii Plăcinta M. -G. si Plăcinta V. (V.) reținute, sechestrate si ramase în localitatea Balotești din Basarabia ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de P. intre România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Potrivit art. 18 alin.5 din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, compensațiile bănești, stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene ori a mun. București pentru aplicarea Legii 290/2003 se achita beneficiarilor astfel:
Integral dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei.
Eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutiv astfel 60% in primul an și 40% în anul următor, daca cuantumul despăgubirilor se încadrează intre 50.001 lei și 100.000 lei.
Eșalonat în două tranșe pe parcursul a 2 ani consecutiv, astfel 40% în primul an si 60% in anul următor, daca cuantumul despăgubirilor depășește 100.001 lei.
Încadrându-se în criteriul de la lit. C consider ca, având in vedere faptul ca Hotărârea a fost emisa in data de 07.12.2007, ar fi trebuit sa primească prima tranșă de 40% până la data scadentă de 07.12.2008, iar cea de a doua tranșă de 60% pana la 07.12.2009 .
Astfel, a fost omisă nejustificat de la plata ambelor transe, inclusive din următorii 3 ani până în prezent, când a fost nevoita sa se adreseze cu prezenta cerere in fata instanței de judecata, pentru a se dispune plata sumei ce i se cuvine printr-o Hotărâre deja emisă de către o Autoritate a Statului.
De asemenea reclamanta a mai precizat ca oricât de limitat ar fi fost bugetul de stat pentru plata acestor despăgubiri, oricât de multe cereri au fost depuse pentru plata despăgubirilor și oricât de mic ar fi fost nr. funcționarilor publici desemnați cu rezolvarea acestora ar fi fost legal ca până la aceasta dată (octombrie 2012) să poată intra și ea în plata sumei prevăzute de hotărârea menționată.
Deși Agenția a avut un volum mare de muncă, ea a fost încadrată cu personal suficient si organizată pe secții și legi. In plus s-a mai arătat că Agenția nu a respectat ordinea depunerii dosarelor pentru plată neacționând legal în acest sens .
Uneori chiar în preajma Agenției existau persoane diverse care ii opreau pe unii beneficiari care veneau la Agenție pentru audiențe și informații privitoare la situația dosarelor personale depuse pentru plată propunându-le acestora înlesnirea urgentării plații in schimbul acordării de 20-30% din suma totală ce urma a fi primită. Personal a fost și ea abordată în acest sens,dar a refuzat categoric propunerea considerând că această este o cale periculoasă si ilegală, pedepsită de lege
In drept au fost invocate prevederile art. 115-119, Cod procedura civilă.
Prin sentinta civila nr. 1911/8.11.2012, Tribunalul Calarasi a respins actiunea ca neintemeiata.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței să constate că pârâta a acționat cu rea credință neacordându-i drepturile cuvenite prin Hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituția Prefectului Județului Călărași nr. 50/2007, având un comportament discriminatoriu fapt pentru care a solicitat blocarea conturilor acesteia și executarea silită pentru suma datorată integral conform hotărârii plus suma actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății despăgubirilor .
Cererea nu este întemeiată întrucât reclamanta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă propus în dosar că pârâta a acționat cu rea credință și în mod discriminatoriu, având această obligație potrivit prevederilor art. 129 alin 1 C.pr.civilă, nefiind imputabil instanței faptul că reclamanta nu si-a dovedit pretențiile ( lucru stipulat de art. 129 alin 5 indice 1 C.pr.civilă) .
De asemenea, instanța nu poate dispune executarea silită și blocarea conturilor pârâtei atâta timp cât reclamanta nu este în posesia unui titlu executoriu învestit cu formula executorie așa cum cer prevederile art. 374 C.pr.civilă.
Faptul că reclamanta a solicitat prin răspunsul la întâmpinare admiterea acțiunii dispunând plata sumei de 443,445,48 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 50/07.12.2007 emisă de Comisia Județeană Călărași de aplicare a Legii nr. 290/2003 și actualizarea sumei în raport cu indicele de inflație pe ultimii 3 ani, invocând prevederile art. 115–119 C.pr.civilă nu echivalează cu modificarea acțiunii întrucât această operațiune se realizează prin cerere precizatoare, având ca temei de drept art. 132 C.pr.civilă.
Invocând prevederile art. 115 – 119 C.pr.civilă referitoare la întâmpinare reclamanta a formulat doar apărări împotriva celor expuse de pârâtă prin întâmpinare astfel încât instanța nu poate califica răspunsul la întâmpinare drept o cerere de modificare a acțiunii .
În aceste condiții instanța nu poate hotărî decât asupra obiectului cererii deduse judecății (art.129 alin 6 C.pr.civilă) care nu poate fi decât respinsă cu motivarea expusă mai sus .
Reclamanta are însă posibilitatea de a formula distinct o cerere prin care să solicite obligarea pârâtei la plata sumei stabilite prin Hotărârea nr. 50/07.12.2007 emisă de Comisia Județeană Călărași de aplicare a Legii nr. 290/2003, și în care să își precizeze în mod clar pretențiile prin petitul acțiunii, în condițiile art. 112 C.pr.civilă .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivare, recurenta a aratat ca s-a văzut nevoita sa acționeze in judecata A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, intrucit pirita a manifestat un total dezinteres fata de drepturile pe care le are protejate de dispozițiile Legii nr.290/2003, cu modificări.
In acest sens, a solicitat iar Comisia legal constituita pe lingă Prefectura Călărași, prin Hotarirea nr.50/07.12.2007 i-a admis cererea si a dispus acordarea de compensații bănești in cuantum de 443.445,48 lei.
Dupa adoptarea acestei hotariri, a depus la pirita intimata toate actele solicitate si a făcut mai multe notificări, prin care solicita plata compensațiilor bănești ce mi-au fost acordate, in conformitate cu HG 1120/2006.
Pirita nu numai ca nu a efectuat nici plata primei transe, potrivit legii dar desi au trecut peste 5 ani, nu i-a transmis nici un răspuns pozitiv.
F. de aceasta situație a solicitat Tribunalului Călărași, obligarea piritei ANRP, la plata despăgubirilor actualizate si in mod eronat executarea silita si blocarea conturilor piritei.
Tribunalul Călărași prin sentința civila recurata, i-a respins acțiunea in mod nelegal, desi in realitate trebuia sa o admită in parte, in sensul obligării ANRP la plata sumei de 443.445,48 lei, actualizata cu indicile de inflație la data plații, si eventual sa respingă doar capătul de cerere care viza executarea silita a hotărârii.
In dosarul cauzei a depus toate actele necesare, iar analiza acestora conducea in mod obligatoriu la admiterea primului capăt al cererii sale si la obligarea piritei intimate la plata sumei stabilite de Comisia județeană Călărași, in urma cu peste 5 ani.
Mai mult decit atit instanța nu a pus in discuția pârtilor, chestiunile legate de petitul acțiunii, iar reclamanta nefiind asistata de o persoana calificata nu a știut sa-si precizeze acțiunea doar in cadrul legal si sa treaca eventual la executarea sentinței ., dupa admiterea acțiunii.
De asemenea reaua credința manifestata de pirita in sensul neplății sumei catre recurenta rezulta din perioada scursa de peste 5 ani, precum si din modul in care a fost tratata, in sensul de nu trimite nici un răspuns la notificările recurentei.
Examinand recursul declarat de reclamanta, Curtea apreciaza ca prima instanta nu a respectat principiul rolului activ, principiu consacrat de art. 129 alin. 5 C. proc. civ. In baza acestui principiu, daca judecatorul constata ca obiectul cererii reclamantei este calificat gresit, in baza art. 84 C. proc. civ., trebuie sa dea calificarea corecta, punand aceasta calificare in discutia partilor.
In speta, reclamanta a calificat gresit obiectul cererii, solicitand blocarea conturilor paratei si executarea silita pentru suma datorata. Din examinarea motivelor de fapt si de drept invocate de reclamanta in cuprinsul cererii, se constata ca reclamanta a dorit in realitate obligarea paratei la plata sumei de 443,445,48 lei, reprezentand despagubirile stabilite prin Hotararea nr. 50/7.12.2007 a Comisiei Judetene Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si actualizarea sumei in raport cu indicele de inflatie.
De aceea, Curtea apreciaza ca hotararea prime instante este nelegala, motiv pentru care in baza textelor de lege mentionate si a art. 312 C. proc. civ., va admite recursul.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca în anul 2007 reclamanta a depus la Comisia Județeană pentru aplicarea L.290/2003, cererea pentru acordarea compensațiilor bănești înregistrată sub nr. M 507/ 30.03.2007, iar după nouă luni de la depunerea cererii Comisia Județeană a emis Hotărârea nr.50/ 07.12. 2007 prin care i s-au acordat compensatii banesti in suma de 443.445,48 lei.
Potrivit art.10 alin.(2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (…); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (….)”.
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei”.
Acest text de lege da nastere unui drept exigibil al reclamantilor la plata intregii sume, drept caruia ii corespunde obligatia scadenta a paratei de a plati.
Legea prevede posibilitatea eșalonării sumelor ce se plătesc în condițiile în care nu există disponibilități la bugetul de stat, însă textul de lege citat limitează această posibilitate la 2 ani consecutivi.
Așadar, despăgubirile pot fi eșalonate numai în limita termenului de doi ani impus de lege. În cauză, deși despăgubirile au fost stabilite în anul 2007, ele au fost achitate în cursul anului respectiv doar cota de 40% din suma stabilită însă cota de 60% nu a fost plătită nici până în prezent.
Condiționarea de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobată anual cu această destinație întemeiată pe prevederile art.18 alin.5 din HG nr. 1120/2006 nu poate fi reținută, întrucât pe de o parte, s-ar ajunge ca acest drept să fie lipsit de conținut, iar pe de altă parte, hotărârea în cauză s-ar aplica în contradicția cu un act normativ cu forță juridică superioară.
Curtea apreciaza ca termenul rezonabil a fost depasit in cauza.
In caz contrar, s-ar interpreta legea de o manieră nesusceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a reclamantului, încălcându-se principiile care decurg din hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului date în cauzele Faimblat c. România și Katz c. România, respectiv dispozițiile art.6 al.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art.1 din primul protocol adițional la Convenție. Or, în raport de prevederile art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, mai puțin favorabile, precum în speță, au prioritate reglementările internaționale.
Pe de alta parte, in temeiul art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 10/2013:
,,(1) Incepand cu data intrari in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, plata despagubirilor stabilite potrivit dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicata, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea fostului Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in urma aplicarii Protocolului privitor la cateva insule de pe Dunare si la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia, incheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, si a Conventiei dintre Romania si Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, relativa la regimul proprietatilor aflate in zona de frontiera, semnata la Belgrad la 5 iulie 1924, se face in transe anuale egale, esalonat pe o perioada de 10 ani, incepand cu anul urmator datei emiterii titlului de plata. Cuantumul unei transe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si titlurilor de plata emise si neachitate integral pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. Plata transelor se face incepand cu 1 ianuarie 2014.”
De vreme ce art. 1 alin. 2 mentioneaza ca OUG nr. 10/2013 se aplica si titlurilor de plata emise si neachitate integral pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Curtea apreciaza ca OUG nr. 10/2013 se aplica tuturor titlurilor de plata emise si neachitate integral pana la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, indiferent daca in privinta acestora exista sau nu un proces pe rol privin obligarea la plata compensatiilor banesti.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea si va obliga pe pârâta la plata sumei de 443,445,48 lei reprezentând compensații bănești în condițiile OUG 10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă B. M., împotriva sentinței civile nr.1911/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că admite cererea.
Obligă pe pârâți la plata sumei de 443,445,48 lei reprezentând compensații bănești în condițiile OUG 10/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul Călărași
Secția Civilă
Jud. fond A. P.
Red. jud. V.B./2 ex./14.10.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2522/2013. Curtea de... | Despăgubire. Hotărâre din 19-12-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
