Obligaţia de a face. Decizia nr. 2769/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 2769/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 29445/3/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2769

Ședința publică de la data de 17.06.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – G. A. F.

JUDECĂTOR - D. M. B.

JUDECĂTOR - H. P.

GREFIER - M. H.

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și M. FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1993/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI C..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic N. P., cu delegație de reprezentare la dosar, M. A. și Dezvoltării Rurale, reprezentat de consilier juridic M. C., în baza delegației pe care o depune la dosar, intimata-reclamantă ., prin avocat A. D. I., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură a Județului C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimata-reclamantă . a depus la data de 30.05.2013, la serviciul registratură, întâmpinare, în patru exemplare.

Apărătorul intimatei-reclamante . solicită instanței rectificarea citativului de la termenul anterior, în sensul că, din eroare, recurentul-pârât M. A. și Dezvoltării Rurale a fost menționat ca și M. A. și Dezvoltării Durabile, iar intimată-pârâtă este Direcția pentru Agricultură a Județului C. și nu Direcția Generală pentru Agricultură a Județului C..

Curtea ia act de precizările apărătorului intimatei-reclamante . și dispune rectificarea citativului de la termenul anterior.

În continuare, Curtea comunică reprezentanților recurenților-pârâți M. A. și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice câte un exemplar al întâmpinării depuse de intimata-reclamantă pentru acest termen de judecată.

Apărătorul intimatei-reclamante depune înscrisuri, respectiv Decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în care parte a fost intimata-reclamantă, decizii referitoare la excepția tardivității invocate de recurentele-pârâte.

Reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate în ședința publică de azi.

Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Reprezentantul recurentului-pârât M. A. și Dezvoltării Rurale arată că nu se opune cererii formulate de reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Apărătorul intimatei-reclamante . SRL, având cuvântul asupra cererii de amânare, învederează instanței că se opune încuviințării acesteia. Societatea pe care o reprezintă este parte în 6 cauze similare, apărările făcute sunt similare în toate cauzele, în plus, la termenul anterior, a fost acordat un nou termen de judecată pentru comunicarea întâmpinării sale la recursul declarat de M. A. și Dezvoltării Rurale.

Curtea, după deliberare, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Reprezentantul recurentului-pârât M. A. și Dezvoltării Rurale depune înscrisuri.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de recurs.

Reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea recursului său, casarea sentinței Tribunalului București, iar în subsidiar modificarea sentinței civile prin admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca neîntemeiată. Învederează că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept cele trei excepții invocate, excepția lipsei calității procesule pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că între intimata-reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice nu a avut loc nici un fel de raport juridic, reclamanta nu a solicitat anularea niciunui act administrativ emis de MFP și nici nu s-a adresat în prealabil MFP cu vreo cerere. Învederează că procedura prevăzută de Ordinul nr. 850/2006 a ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale este succesivă, fiind necesar ca direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene să întocmească și să transmită Direcției generale buget-finanțe și fonduri europene din cadrul Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale situația centralizatoare, acesta o transmite Ministerului Finanțelor Publice, împreună cu cererea de deschidere a creditelor bugetare. MFP nu poate răspunde în cazul în care aceste instituții nu își îndeplinesc obligațiile prevăzute de Ordinul MAPDR nr. 850/2006. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei învederează că aceasta a chemat în judecată trei pârâți și avea obligația îndeplinirii procedurii prealabile față de fiecare din cei trei pârâți, reclamanta nu s-a adresat cu vreo cerere Ministerului Finanțelor Publice ca să deschidă creditele bugetare necesare plății, în lipsa unei astfel de cereri M. nu se află în fața unui refuz nejustificat.

Consideră că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond la excepția inadmisibilității aceasta încălcând dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția prematurității introducerii acțiunii consideră că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi chemat în judecată decât în măsura în care acesta primea o cerere de deschidere de credite bugetare la care nu răspundea, în lipsa unor raporturi juridice între reclamantă și MFP acțiunea este prematură.

În ceea ce privește fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantei . SRL, arătând că prin HG 277/2008 a fost prevăzut un plafon pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înființare a culturilor agricole pe anul 2008, plafon care a fost mai apoi majorat, Ministerul Finanțelor Publice și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin lege și a aprobat deschiderile de credite bugetare transmise de M. A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Reprezentantul recurentului-pârât M. A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs. Învederează că documentele justificative au fost depuse tardiv, de societatea reclamantă la Direcția pentru Agricultură Județeană în data de 21 ale lunii, termenele procedurale se calculează prin raportare de la data depunerii cererii la autoritatea teritorială competentă în vederea încasării despăgubirilor. Acțiunea a fost introdusă la dat de 17.09.2010, peste termenul de prescripție de 6 luni și peste termenul de decădere de un an. Potrivit prevederilor art. 22 din Legea 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, M. A. nu putea depăși plafonul stabilit de HG nr. 277/2007. Ori ministerul nu a putut onora deconturile din lipsă de fonduri, acest plafon fiind epuizat de la data de 09 ale lunii. Direcția pentru Agricultură Județeană C. a transmis situația centralizatoare după epuizarea plafonului, ministerul neputând onora aceste deconturi din lipsă de fonduri.

Apărătorul intimatei-reclamante . SRL solicită respingerea ambelor recursuri pentru motivele detaliate în întâmpinarea depusă. Consideră că suma pe care o solicită îi este datorată, reclamanta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute de lege, a transmis situația cantităților de motorină livrate și a formulat cereri de restituire a diferenței de subvenție. Suma pretinsă i se datorează, fiind recunoscută și de intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură a Județului C. prin adresa emisă.

În replică, reprezentantul recurentului-pârât M. A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale arată că au fost emise trei hotărâri de guvern prin care se suplimentează sprijinul financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2008, M. A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale neputând onora deconturile depuse, deoarece nu mai exista sursă de finanțare potrivit HG nr. 277/2008.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrata inițial la Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S.C. O. P. MARKETING S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. P. AGRICULTURA A JUDEȚULUI C., M. F. PUBLICE și M. A. SI DEZVOLTARII RURALE obligarea pârâtei DADR C. la achitarea sumei de 2.618,97 lei; obligarea pârâtului MFP la a deschide creditele bugetare necesare plății sumei de 2.618,97 lei, datorată reclamantei cu titlu de subvenționare a motorinei pentru lucrările din agricultură, aferente campaniilor din toamna 2008 și 2009 și obligarea la virarea sumei către MASR; obligarea pârâtului MADR la alimentarea conturilor DADR C. cu suma de 2.618,97 lei.

Prin sentința civilă nr.1873/09.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția A IX A de C. Administrativ si Fiscal, unde a fost înregistrată sub nr._ /CA/2011.

Prin sentința civilă nr.1993/09.05.2011 a Tribunalului București-Secția A IX A de C. Administrativ si Fiscal, pronunțată în dosarul nr._ /CA/2011 a fost admisă acțiunea, obligă pârâta Direcția pentru Agricultura a Județului C. (DADR C.) la achitarea către reclamantă a sumei de 2.618,97 lei, obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la a deschide creditele bugetare necesare plății sumei de 2.618,97 lei și obligat pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale la alimentarea conturilor Direcției pentru Agricultura a Județului C. (DADR C.) cu suma de 2.618,97 lei.

P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, potrivit prevederilor HG nr.277/2008 si ale HG nr.1626/2008, reclamanta . prezent O. P. Marketing SRL) a efectuat, în toamna anului 2008 și toamna anului 2009, livrări de combustibil către persoane fizice și/sau juridice, în vederea exploatării suprafețelor de teren agricol, individual sau în forma de asociere, conform legislației in vigoare, precum și prestatorilor de servicii, în scopul obținerii producției agricole.

Potrivit deconturilor justificative emise de către . la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului C. sub nr._/21.11.2008,_/21.11.2008, nr._/21.11.2008,_/21.11.2008,_ /21.11.2008 și nr._/18.11.2009, reclamanta a livrat, pentru toamna anilor 2008 și 2009, următoarele cantități de motorină în condițiile Ordinului Ministrului A. și Dezvoltării Rurale nr.174/2008: 743 litri, 879 litri, 458 litri, 317 litri, 178 litri, în total 2.575 litri pentru anul 2008 și 43,97 pentru anul 2009, în total 2.618,97 litri, prin aceste deconturi reclamanta îndeplinindu-și obligația prevăzură de art.9 alin.2 lit. d) din Anexa F a Ordinului MAPDR nr.850/2006.

La cererile de restituire, O. P. a anexat toate documentele cerute de legislația in vigoare, potrivit dispozițiilor Anexei F din Ordinul MAPDR nr.850/2006, cu modificările si completările ulterioare.

Procedura de achitare a contravalorii diferenței de subvenție, de 1 leu/litru de motorină, este prevăzută de art.8 alin.5 lit. c) din Anexa F a Ord. MAPDR nr.850/2006 și art.10 din același act, în raport cu care s-a reținut că, prin adresa emisa sub nr.2911/15.07.2010, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C., recunoaște acest debit către reclamantă, în adresă menționându-se expres că, referitor livrările de motorină subvenționată pentru agricultură din depozitele P., conform HG nr.277/2008 și OMDR nr.174/2008, DADR are de achitat către O. P. SA suma de 2.619 lei, care reprezintă decont pentru toamna anului 2008.”

Pârâta nu invocă vreun alt motiv privitor la netemeinicia cererii acțiunii, decât acela al lipsei fondurilor, aspect menționat și în adresa nr.2911/15.07.2010.

Rezultă, deci, că, în cadrul procedurii de achitare a sumelor către furnizori, reglementată de art. 10 din Anexa F a Ordinului MAPDR nr.850/2006, s-a trecut la faza înaintării de către direcția județeană de agricultură a „situației centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină către M. A. și Dezvoltării Rurale, urmând ca, de aici, să fie formulată solicitarea către Ministerul Finanțelor Publice a deschiderii creditelor bugetare.

Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, întreaga culpă a neachitării c/val livrărilor de motorină subvenționată pentru agricultură efectuate de P. SA, revine DADR C., care și-a îndeplinit cu întârziere obligația înaintării către MADR a „situației centralizatoare a sumelor necesare decontării”, potrivit datelor din adresa nr.2911/15.07.2010 emisă chiar de către DADR C., această sumă a fost solicitată de către DADR C. Ministerului A. și Dezvoltării Rurale cu Situația Centralizatoare și a fost transmisă la data de 16.12.2008.

P. încadrarea în plafonul aprobat prin HG nr.277/2008, au fost alocate sume potrivit situației centralizatoare transmise de direcțiile agricole județene și înregistrate la M. A. și Dezvoltării Rurale până la data de 09.12.2008, ora 12.35, iar deconturile depuse la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală la minister după această dată, nu au putut fi onorate, deoarece nu mai exista sursa de finanțare potrivit hotărârii mai sus amintite.

Cu toate acestea, nu se poate admite că, într-o situație în care culpa unei structuri descentralizate din subordinea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale este evidentă, acest fapt poate exonera statul, prin autoritățile sale, respectiv M. A. și Ministerul Finanțelor Publice, cu atribuții în procedura de decontare a sumelor reprezentând subvenții aferente combustibilului - motorinei livrată pentru lucrările agricole.

În cazul de față nu este vorba de o eventuală culpă a reclamantei în depunerea deconturilor, în raport cu termenul limită pentru încadrarea în plafonul aprobat prin HG nr.277/2008 – data de 09.12.2008, ora 12.35, în condițiile în care toate deconturile aferente anului 2008 au fost înregistrate la Direcția Județeană pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C. la data de 21.11.2008 - deconturile nr._/21.11.2008,_/21.11.2008, nr._/21.11.2008,_/21.11.2008,_ /21.11.2008.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.2 din HG nr.277/2008, valoarea totală a sprijinului financiar pentru anul 2008 a fost plafonată la 131.040 mii lei, dar lipsa unor disponibilități bănești în care reclamanta nu s-a putut încadra datorită culpei unui organ al autorității publice, transformă dreptul la aceste despăgubiri într-un drept eventual și încalcă principiului predictibilității normei juridice și a aplicării ei, principiu protejat îndeosebi prin jurisprudența drepturilor omului de nivel european .

În acest sens, instanța nu a putut retine împrejurarea că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, întrucât o asemenea prevedere ar presupune ca dreptul reclamantei să fie afectat de o condiție, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de lege, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținându-se și jurisprudența CEDO.

A susține că lipsa fondurilor duce la prelungirea termenului de plată înseamnă o încălcare a dreptului reclamantei, iar nealocarea unor sume de bani cu această destinație nu pune la adăpost debitorul acestei obligații, soluția contrară însemnând golirea de conținut a dreptului reclamantei, aceasta fiind expusă unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca sine die nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii în mod arbitrar a termenului de plată prevăzut de lege, astfel că dreptul reclamantei ar deveni iluzoriu, iar nu unul efectiv.

Tribunalul nu a reținut, apărarea MADR care invocă lipsa culpei sale, menționând că trimiterea cu întârziere a situației centralizatoare privitoare la sumele necesare decontării adeverințelor pentru motorină s-a datorat Direcției Județene C., pentru că în interiorul sistemului organelor de stat, cu atribuții în domenii specifice de activitate, obligația în raport cu terții este văzută în mod unitar, aceste direcții pentru agricultură județene, așa cum este Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C., sunt servicii publice deconcentrate din subordinea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale, potrivit prevederilor art.6 alin.1 din HG nr.25/2010, privind reorganizarea și funcționarea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, articol în care se menționează că: „Structurile care funcționează în subordinea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale sunt prevăzute în anexa nr. 2. - „Direcțiile pentru agricultură județene și a municipiului București.”.

În consecință, din momentul în care solicitantul depune la direcția de agricultură județeană, cu respectarea termenului legal, situația cantităților de motorina efectiv livrate pe baza de adeverințe, conform modelului prevăzut in anexa nr.8, împreună cu un exemplar al facturilor emise și adeverințele originale menționate în facturi, pentru decontare, revine statului, prin organele sale de specialitate, organizate și aflate în raporturi ierarhice în funcție de prevederile legale ce privesc organizarea acestora, să efectueze întreaga procedură ce se încheie cu achitarea, prin intermediul direcției pentru agricultură județeană, a fondurilor reprezentând contravaloarea sprijinului financiar aferent motorinei efectiv livrate – conform art.8 alin.5 lit.c) din Anexa F a Ord. MAPDR nr.850/2006.

Tribunalul a înlăturat, de asemenea, și apărarea MADR, în sensul că, începând cu anul 2010, orice ajutor de stat care nu corespunde reglementărilor comunitare trebuie modificat sau eventual oprit de a mai produce efecte, în condițiile în care prevederile invocate în sensul stabilirii interdicției - Regulamentul nr.1875/2006 de aplicare a art.87 și 88 din Tratat și de modificare a R(CE) 70/2001 și a Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier și explicit prin Lg. nr.281/2010 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, au aplicabilitate pentru viitor, adică pentru raporturi juridice născute după . în legislația națională, întrucât în situația de față sunt puse în discuție raporturi juridice născute anterior anului 2010, este vorba de subvenții recunoscute potrivit legislației în vigoare la momentul aplicării ei, instanța dând valoare principiului „tempus regit actum”.

În consecință, constatând că debitul datorat de stat, prin organele sale abilitate, către reclamantă, este cert și recunoscut de către autoritatea statului care atribuții de aprobare și achitare, iar în vederea achitării, sunt stabilite, în cadrul procedurii de achitare, diferite operațiuni în sarcina Ministerului A. și a Ministerului Finanțelor Publice –art.8 alin.5 lit.c) și art.10 din Anexa F a Ord. MAPDR nr.850/2006, instanța a admis acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentința au declarat recurs M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și M. FINANȚELOR PUBLICE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său MADR apreciază sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică arătând că:

1. În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MADR, fără a ține cont că OUG nr. 22/2002 stabilește că ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru asigurarea bugetelor instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, deci nu face plata electivă așa cum reține instanța. Potrivit prevederilor legale. DAJ „aprobă și achită fondurile reprezentând contravaloarea sprijinului financiar aferent motorinei efectiv livrate în baza decontului justificativ".

Faptul că MADR alimentează conturile DADR cu sumele necesare acordării subvențiilor nu conferă instituției calitate procesuală pasivă în această cauză, întrucât raportul de drept se naște între DA județene și beneficiari și nu între minister și societate, ca atare, intre minister și furnizori, nu există vreun raport juridic.

Pe de altă parte, nici faptul organizării și subordonării pârâtei DADR C. MADR, în calitatea celui din urmă de ordonator principal de credite care repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea ministerului în litigiu, deoarece, în dispozițiile privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, motivația privind raporturile juridice dintre instituțiile publice nu are suport.

Astfel, instanța de fond nu a ținut cont nici de prevederile O.G. nr.22/2002. aprobată prin Legea nr. 288/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care stabilesc că ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, nu numai pentru asigurarea bugetelor proprii, ci și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2), neexecutarea acestor obligații fiind sancționate potrivit legii (art.4).

2. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, instanța de fond în mod greșit a apreciat că în prezenta cauză este vorba de un refuz nejustificat din partea MADR, astfel încât nu-și au incidență dispozițiile referitoare la plângerea prealabilă, pronunțându-se fără a reține și fără a analiza și motivele pentru care MADR a înțeles să formuleze această excepție.

În raport cu prevederilor art. 8 alin. (1) și art.18 alin.1-3 din Legea nr. 554/2004, reiese indubitabil faptul că cererea privind repararea pagubei cauzate, căreia i se subscrie pretenția dedusă judecății, este subsidiară cererii de anulare/obligare emitere, act administrativ.

Altfel spus, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate numai subsecvent unei cereri în anularea unui act sau obligarea la emiterea unui act administrativ, etc.

În consecință, cum doar reclamanta este îndreptățită să stabilească cadrul procesual și limitele acestuia, și cum aceasta a înțeles să-și formuleze pretenția strict prin obligarea la plată, este evident că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) în absența unei cereri în anulare/obligare necesar a fi stabilită cu prioritate.

În ceea ce privește pretinsul refuz nejustificat se susține că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevederilor arătate întrucât instituțiile abilitate au recunoscut dreptul reclamantei de a primi suma solicitată, însă, conform prevederilor legale, valoarea totală a sprijinului financiar se asigura de la bugetul de stal în limita prevederi/or bugetare aprobate MADR, care în mod justificat nu a soluționat favorabil cererea reclamantei după ce creditele bugetare au fost epuizate.

Astfel instanța de fond în mod greșit a înlăturat apărările formulate de MADR și a obligat la efectuarea unui angajament legal de natură a determina depășirea creditului bugetar alocat MADR și cu încălcarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Mai mult, prin răspunsul transmis de DA j reclamantei, s-a răspuns solicitării ce i-a fost adresată de societate, astfel încât în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat, astfel cum este el definit de legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că reclamanta este nemulțumită de răspunsul primit nu constituie un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, jurisprudența Instanței Supreme fiind constantă in sensul că: „faptul că răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar, deși prin acesta s-a răspuns detaliat tuturor aspectelor cuprinse în memoriul înaintat, nu constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorității publice, care se exercită însă cu respectarea dispozițiilor legale.

În cauză nu se poate reține excesul de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane întrucât, sprijinul financiar se asigura de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate MADR, astfel încât instituția s-a aflat în imposibilitate de a soluționa favorabil cererea reclamantei după ce creditele bugetare au fost epuizate.

3. În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, întrucât reclamanta a introdus cerere de chemare în judecată la data de 17.09.2010, solicitând obligarea la plată a pârâților, în considerarea deconturilor înregistrate la DAJ C. la data de 21,11.2008, sub nr._,_,_,_,_.

Potrivit prevederilor art. 4 din Ordinului nr. 850/2006, cu modificările ulterioare, cererile se depun la Direcțiile pentru Agricultură Județene. D. urmare, termenele procedurale se calculează prin raportare de la data depunerii la autoritatea teritorială competentă a documentației în vederea încasării despăgubirilor.

Față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 se reține că reclamanta a introdus acțiunea la data de 17.09.2010, peste termenul legal de 6 luni reglementat și chiar peste termenul de un an, pentru motive temeinice, termenul începând să curgă de la data la care termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii a expirat.

Luând ca referință data de 09 10.2008, se constată că termenul de 30 de zile a expirat la data de 21.12.2008, de la care începe să curgă termenul legal (6 luni/l an pentru motive temeinice) în cadrul căruia putea și trebuia să promoveze acțiunea și care, calculat conform art. 101 C.pr.civ., se împlinea la data de 21. 06.2009 (în raport de termenul de prescripție de 6 luni) și 21.12.2009 (în raport de termenul de decădere de un an pentru motive temeinice).

În ipoteza în care se opune faptul că termenul începe să curgă de la data la care a înțeles să se adreseze DAJ D. (06.07.2010), respectiv data comunicării răspunsului la această cerere, acest argument nu-și găsește incidența cât timp însăși adresa este formulată cu depășirea termenului legal, cu alte cuvinte este tardivă.

4. Cu privire la fondul cauzei, recurentul susține că instanța de fond în mod greșii a admis cererea reclamantei, hotărârea de fond fiind dată cu încălcarea și interpretarea greșită a legii.

M. nu a putut onora deconturile din lipsă de fonduri, deoarece nu mai exista sursă de finanțare potrivit HG nr. 277/2008.

Astfel, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricol; din sectorul vegetal, zootehnic al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, se aprobă acordarea sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului.

Sumele necesare acordării sprijinului financiar prevăzut de această ordonanță de urgență se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului A. și Dezvoltării Rurale, în limita prevederilor bugetare anuale, aprobate cu această destinație.

Lista activităților pentru care se acorda sprijin financiar în perioada I ianuarie - 31 decembrie a fiecărui an, cuantumul sprijinul/ exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă aferentă fiecărei activități și/sau ca sumă fixă pe unitatea de măsură, precum hectar/tonă/cap de animal/familii de albine/litru, dintre activitățile cuprinse în anexele nr. 1-5 precum și suma totală alocată fiecărei activități se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.

Normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile prevăzute, precum și condițiile de eligibilitate se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.

Astfel. în baza acestor reglementări a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 277/2008, modificată și completată care la art. 1 prevede că, suma stabilită pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înființare a culturilor agricole în anul 2008 a fost de 131.040 mii lei și s-a asigurat de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului A. și Dezvoltării Rurale pe anul 2008.

Valoarea totală a sprijinului financiar a fost asigurată de la bugetul de stat. în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului A. și Dezvoltării Rurale pe anul 2008.

Potrivii reglementărilor în vigoare la acea dată, alocările de fonduri s-au făcut pe baza situațiilor centralizatoare a sumelor necesare decontării adeverințelor pentru motorină transmise de direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene la MADR - Direcția Generală Buget Finanțe și Fonduri Europene, în limita plafonului stabilit în hotărâre.

P. încadrarea în plafonul aprobat prin HG nr. 277/2008, au fost alocate sume potrivit situației centralizatoare transmise de direcțiile județene și înregistrate la MADR până la data de 09.12.2098.

Deconturile depuse de direcțiile pentru agricultură dună această dată nu au putut fi onorate, deoarece nu mai există sursă de finanțare potrivit acestui act normativ (HG nr. 577/2008).

Or, câtă vreme Direcția pentru Agricultură Județeană C. a transmis situația centralizatoare, după epuizarea plafonului, MADR nu a putut onora aceste deconturi din lipsă de fonduri.

A admite contrariul, înseamnă a admite că instituțiile publice limitate la un anumit buget, pot onora la plată cererile cu depășirea acestuia, ceea ce vădit este inadmisibil, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 1 din Legea nr. 115/1999, republicată, pe care, în fapt, instanța le-a ignorat.

Totodată, în măsura în care s-ar fi efectuat plata sumei solicitate, cu depășirea plafonului stabilit în H.G. nr. 277/2007, MADR ar fi încălcat și prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: "angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate, (...) angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare. (...) organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare".

Având în vedere prevederile Legii nr. 500/2002. coroborate cu prevederile Legii nr. 115/1999, MADR se află în imposibilitatea acordării sumelor solicitate, cu depășirea plafonului stabilit de H.G. nr. 277/2007.

În recursul său, Ministerul Finanțelor Publice critică sentința recurată, arătând că, în raport de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civila, din analiza hotărârii judecătorești pronunțata de instanța de fond, motivarea superficiala a respingerii celor trei excepții formulate de Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, nu este de natura sa acopere dispozițiile legale redate mai sus, potrivit cărora hotărârea instanței va cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor.

Instanța de fond nu a analizat cele trei excepții formulate de Ministerul Finanțelor Publice in raport de situația de fapt si de drept existenta in cauza, nesocotind astfel apărările formulate de paratul Ministerul Finanțelor Publice si, ca atare, lipsind hotărârea de indicarea motivelor de fapt si de drept pentru care s-au înlăturat aceste apărări, adică de elementele care atrag criticile si in raport de care trebuie să fie formulat recursul.

In aceste condiții, se impune casarea hotărârii si trimiterea dosarului la instanța de fond, pentru pronunțarea unei hotărâri in care sa fie îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedura civila.

a) In raport de motivarea sumara a instanței cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice - situație, care, practic, lipsește hotărârea de elementele care atrag criticile cu privire la aceasta recurentul solicită instanței de recurs sa analizeze si se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP, având în vedere dispozițiile art.10 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate.

Procedura prevăzuta de aceste dispoziții legale este succesiva si nu aleatorie sau simultana, fiind necesar, in aceasta ordine, ca direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, respectiv a municipiului București, să întocmească și să transmită Direcției generale buget-finanțe și fonduri europene din cadrul Ministerului A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale situația centralizatoare, pe care M. A., Pădurilor și Dezvoltării Rurale o transmite ulterior Ministerului Finanțelor Publice, împreună cu cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Așadar, Ministerul Finanțelor Publice nu poate răspunde in cazul in care instituțiile menționate anterior nu își îndeplinesc obligațiile prevăzute in Ordinul M.A.P.D.R. nr. 850/2006.

Altfel spus, in cauza, raporturile juridice nu s-au creat intre reclamanta O. P. Marketing S.R.L. si Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu a emis nici un act a cărui anulare sa se solicite, si nici nu poate proceda la efectuarea unor operațiuni administrative in afara prevederilor legale, respectiv înainte ca M. A., Pădurilor si Dezvoltării Rurale sa-i transmită cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Așadar, atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice vizează exclusiv operațiuni administrative efectuate după primirea cererii de deschidere a creditelor bugetare.

Instanța de fond nu a ținut seama de faptul ca Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit principiilor stabilite prin actul normativ menționat anterior, solicitarea de fonduri se efectuează de către ordonatorul principal de credite.

Legea nr. 500/2002 definește, in acest sens, prin art. 20, categoriile de ordonatori de credite, iar la art. 21 din același act normativ este reglementat rolul ordonatorilor de credite.

Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, in funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv si, in principal, ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern. Aprobarea bugetului de stat se face de către Parlamentul României, fiind așadar un atribut exclusiv al legiuitorului.

Procedura bugetara este următoarea: ordonatorii principali de credite își elaborează propriile bugete, in concordanta cu legea bugetului pe anul respectiv si a Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, ulterior acestea sunt transmise Ministerului Finanțelor Publice in vederea centralizării si a constituirii bugetului general consolidat.

Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate decât sa se conformeze legilor bugetului si a finanțelor publice, precum si tuturor actelor normative incidente.

Pe de alta parte, trebuie reținut ca, atât din definiția data de lege deschiderii de credite bugetare - aprobare comunicată ordonatorului principal de credite de către Ministerul Finanțelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare și plăți, cat si din raționamentul expus anterior, rezulta ca raportul juridic de drept public se formează intre Ministerul Finanțelor Publice, pe de-o parte, si ordonatorul principal de credite.

Totodată, instanța de fond nu a avut in vedere ca atât procedura de întocmire a bugetului de stat, cat si cea de deschidere de credite bugetare, sunt reglementate de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Caracterul "administrativ" al procedurii de elaborare a bugetului de stat, nu poate fi pus la îndoiala, aceasta neputând fi suplinită pe cale judecătoreasca.

Prin urmare, este lipsit de relevanta, in speța, faptul ca Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale.

Astfel, Ministerul Finanțelor Publice are doar anumite atribuții in derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege a bugetului de stat, sau de modificare a acestuia, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.

Ministerul Finanțelor Publice, in exercitarea atribuțiilor sale reglementate de lege, este titularul unei obligații de diligenta, aceea de a întocmi proiectul de lege a bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, acesta urmând sa fie supus dezbaterii in Parlament.

Tot in acest sens, Ministerul Finanțelor Publice este singurul in măsura sa analizeze cererile formulate de către ordonatorii principali de credite având ca obiect deschiderea de credite bugetare si singurul in măsura sa constate îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru încuviințarea acestora.

Cererea având ca obiect deschiderea de credite, formulata de către un ordonator principal de credite si adresata Ministerului Finanțelor Publice, se soluționează in urma parcurgerii unei proceduri administrative.

Pe de alta parte, trebuie reținut faptul ca, printre atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, ce se regăsesc in cuprinsul H.G. nr. 34/2009, nu se număra si aceea de a aloca si vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții legate de întocmirea proiectelor de legi pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, si nu din oficiu.

In acest sens, trebuie avute in vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 6 din actul normativ sus-menționat, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat si raportul asupra proiectului bugetar de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Ministerului Finanțelor Publice ii revine obligația de a se încadra in cheltuielile stabilite de către legiuitor.

b) In ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității pe motiv ca „este vorba despre un refuz nejustificat, iar nu un act administrativ pur, așa cum s-a arătat si anterior" este evident faptul ca o astfel de interpretare este greșita.

Procedura prealabila nu presupune exclusiv solicitarea adresata unei autorități publice de a revoca un act administrativ pe care l-a emis, ci, si situația in care o persoana solicita unei autorități recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim. De-abia după îndeplinirea acestei obligații, in situația in care este nemulțumita de răspunsul primit sau, daca nu a primit vreun răspuns în termen de 30 de zile, persoana in cauza poate sesiza instanța judecătoreasca.

Or, in cauza de fata, este indiscutabil ca reclamanta nu s-a adresat niciun moment cu vreo cerere Ministerului Finanțelor Publice pentru ca aceasta instituție sa deschidă creditele bugetare necesare plații sumei de 2.618.97 lei, pe care sa o vireze Ministerului A. si Dezvoltării Rurale.

In lipsa formulării unei astfel de cereri de către reclamanta, este evident ca, in ceea ce privește Ministerul Finanțelor Publice, nu ne aflam in fata unui refuz nejustificat, pentru a putea fi pusa în discuție inexistenta obligației de a fi formulata plângerea prealabila.

c) În legătura cu excepția prematurității introducerii acțiunii fata de Ministerul Finanțelor Publice, se arată că este evident ca instanța nu a analizat deloc motivarea acestei excepții invocate prin întâmpinarea formulata de Ministerul Finanțelor Publice, în care s-a arătat că reclamanta a solicitat instanței sa-i oblige pe parați la îndeplinirea unor operațiuni administrative succesive, si nu simultane, strict reglementate cu privire la ordinea desfășurării acestora si la atribuțiile fiecăruia dintre cei trei parați.

Or, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi chemat in judecata decât in situația in care acesta primea o cerere de deschidere de credite bugetare cu privire la plata sumei de bani in cauza, la care nu răspundea, abia din acel moment născându-se interesul reclamantei cu privire la Ministerul Finanțelor Publice.

Sub acest aspect, in lipsa unor raporturi juridice intre reclamanta O. P. SA si Ministerul Finanțelor Publice, astfel cum prevede art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004, acțiunea pornita de reclamanta si fata de Ministerul Finanțelor Publice este prematura, atâta timp cat, cu privire la suma solicitata de reclamanta, nu au fost efectuate operațiunile administrative corespunzătoare de către Direcția pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala C. si, respectiv, de către M. A., Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Altfel spus, interesul reclamantei este născut si actual exclusiv fata de Direcția pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala C. si fata de M. A., Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Practic, instanța de fond a reținut ca si culpa a Ministerului Finanțelor Publice faptul ca M. A. si Dezvoltării Rurale nu a solicitat deschiderea de credite bugetare pentru suma solicitata de reclamanta.

In ceea ce privește soluția data de instanța pe fondul cauzei, recurenta arată faptul ca Ministerul Finanțelor Publice a aprobat integral solicitările de deschidere de credite bugetare transmise de M. A. si Dezvoltării Rurale in suma de 131.040 mii lei pentru subvenționarea motorinei utilizate pentru lucrările mecanice de înființare a culturilor agricole in anul 2008, suma aprobata potrivit art. 2 din H.G. nr. 277/2008 privind aprobarea activității pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2008, a cuantumului sprijinului financiar și a sumei totale alocate acestei activități.

Așadar, suma de 131.040 mii lei - pentru care Ministerul Finanțelor Publice a aprobat deschiderile de credite bugetare transmise de M. A. si Dezvoltării Rurale - este suma totala finala aprobata prin hotărâre de guvern si care reprezintă sprijin financiar acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2008. Prin urmare, soluția pronunțata de instanța de fond este greșita.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază recursrile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Curtea constată că cele două recursuri critică în primul rând soluționarea excepțiilor de către instanța de fond, apoi fondul pricinii, având în vedere poziția procesuală a fiecăruia și obligațiile stabilite în sarcina fiecărui pârât, potrivit dispozitivului sentinței, astfel încât, cele două recursuri vor fi tratate unitar.

Ambele recurente au criticat sentința în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive.

Curtea reține că, prin sentința civilă recurată a fost obligată pârâta Direcția pentru Agricultura a Județului C. (DADR C.) la achitarea către reclamantă a sumei de 2.618,97 lei, obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la a deschide creditele bugetare necesare plății sumei de 2.618,97 lei și obligat pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale la alimentarea conturilor Direcției pentru Agricultura a Județului C. (DADR C.) cu suma de 2.618,97 lei.

Se observă astfel că fiecare dintre pârâți au câte o obligație distinctă, prin raportare la competențele date prin lege fiecărei autorități, prin art.8 alin.5 lit. c și art.10 din Anexa F din Ordinul MAPDR nr.850/2006.

În esență, recurenții pârâți au recunoscut dreptul reclamantei la diferența de subvenție, pentru livrările de combustibil pentru toamna anilor 2008 și 2009, precum și faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.9 alin.2 lit. d din Anexa F a OMADR nr.850/2006, aspecte necontestate de către pârâte.

Pornind de la această situație premisă, se mai reține că motivului refuzului de plată a deconturilor justificative îl constituie exclusiv depășirea plafonului aprobat prin HG nr.277/2008, la data înaintării către MADR a Situației centralizatoare a sumelor necesare decontării, respectiv la data de 16.12.2008.

De altfel, așa cum s-a reținut, prin adresa emisa sub nr.2911/15.07.2010, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C., recunoaște acest debit către reclamantă, în adresă menționându-se expres că, referitor livrările de motorină subvenționată pentru agricultură din depozitele P., conform HG nr.277/2008 și OMDR nr.174/2008, DADR are de achitat către O. P. SA suma de 2.619 lei, care reprezintă decont pentru toamna anului 2008.”

În mod corect s-a apreciat că, întreaga culpă a neachitării c/val livrărilor de motorină subvenționată pentru agricultură efectuate, revine DADR C., care și-a îndeplinit cu întârziere obligația înaintării către MADR a „situației centralizatoare a sumelor necesare decontării”, întrucât potrivit datelor din adresa nr.2911/15.07.2010 emisă chiar de către DADR C., această sumă a fost solicitată de către DADR C. Ministerului A. și Dezvoltării Rurale cu Situația Centralizatoare la data de 16.12.2008.

Astfel, în mod judicios a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a MADR, întrucât această autoritate are obligația potrivit procedurii această autoritatea are obligația să întocmească situațiile centralizatoare conform modelului din Anexa 10 la OMADR nr.850/2006, să le înainteze cu o solicitare către MFP, iar după aprobare, are obligația să vireze aceste sume în contul DADR județene, care la rândul lor virează sumele cuvenite în conturile furnizorilor.

Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată, să se constate refuzul nejustificat de a i se achita deconturile pentru toamna anului 2008 și 2009, or, din acest punct de vedere și ținând cont de finalitatea cererii reclamantei, prin raportare la procedura de soluționare, calitate procesuală și prin urmare titulare ale raportului juridic dedus judecății sunt toate autoritățile publice implicate, cu competența în cadrul acestei proceduri, așa cum spunea recurenta, cu caracter succesiv.

Prin urmare, este lipsit de relevanță faptul că MADR nu a formulat solicitarea către MFP, întrucât, în condițiile în care s-a constatat că reclamanta era îndreptățită la plata deconturilor, aspect recunoscut de pârâte, existând un refuz de soluționare a cererii apreciat ca fiind nejustificat, titulari ai raportului juridic dedus judecății sunt toate autoritățile care aveau competența în a achita, alimenta conturile sau a deschide aceste credite bugetare, potrivit legii.

Calitatea de ordonator principal de credite sau competențele MFP în ceea ce privește fundamentarea proiectului de buget sau de rectificare de buget, așa cum rezultă din Legea nr.500/2002, respectiv O.G. nr.22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, nu exclude calitatea sa de autoritate obligată potrivit OMADR nr.850/2006 să deschidă credite bugetare și să vireze sumele necesare în conturile MADR.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, Curtea reține, pe de o parte, că în mod corect s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, ci constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri cu privire la un drept prevăzut de lege, fiind aplicabile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, nefiind deci necesară formularea unei proceduri administrative prealabile.

În sistemul de drept administrativ românesc nu există posibilitatea revocării refuzului de acordare a unui drept sau interes legitim.

Pe de altă parte, este neîntemeiată excepția de inadmisibilitate și prin prisma faptului că nu este necesară, formularea în prealabil a unei cereri de anulare a unui act administrativ și în subsidiar solicitarea de despăgubiri, putându-se adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată ca urmare a refuzului acordării unui drept sau interes legitim, cu solicitarea acordării despăgubirilor.

În fine, este neîntemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de MFP, întrucât nu era necesar ca reclamanta să se adreseze în prealabil cu o cerere de restituire și MFP, fiind suficient că s-a adresat potrivit art.9 din Metodologie DADR C., declanșând astfel procedura de restituire, așa cum s-a arătat.

Din acest punct de vedere este neîntemeiată și excepția de prematuritate, întrucât, în contextul în care, pe parcursul procedurii, nu s-a mai trecut la etapa solicitării către MFP de credite bugetare dreptul reclamantei de a se adresa instanței de judecată a devenit actual, reclamanta fiind astfel vătămată în drepturile sale, urmare a răspunsului negativ la cererea sa, primit prin adresa nr.2911/15.07.2010.

În ceea ce privește excepția tardivității, respectiv prescripției dreptului la acțiune, acțiunii Curtea reține instanța de fond în mod corect s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, întrucât reclamanta a introdus cerere de chemare în judecată la data de 17.09.2010, iar refuzul explicit de soluționare a cererii s-a materializat prin adresa nr.2911/15.07.2010, astfel încât nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004.

În mod greșit susține reclamanta că, în raport de art.4 din Ordinului nr. 850/2006, cu modificările ulterioare, termenele procedurale se calculează prin raportare de la data depunerii la autoritatea teritorială competentă a documentației în vederea încasării despăgubirilor, în mod evident termenul calculându-se de la data comunicării refuzului, acesta fiind momentul în care reclamanta a cunoscut despre existența vătămării.

Pe fondul cauzei, în mod corect prima instanță a reținut că există o culpă a autorității în nesoluționarea cererii reclamantei și că nu se poate admite că, într-o situație în care culpa unei structuri descentralizate din subordinea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale este evidentă, acest fapt poate exonera statul, prin autoritățile sale, respectiv M. A. și Ministerul Finanțelor Publice, cu atribuții în procedura de decontare a sumelor reprezentând subvenții aferente combustibilului - motorinei livrată pentru lucrările agricole.

Chiar dacă potrivit dispozițiilor art.2 din HG nr.277/2008, valoarea totală a sprijinului financiar pentru anul 2008 a fost plafonată la 131.040 mii lei, iar plafonul a fost epuizat anterior înaintării situației către MADR, pârâta a negat însuși dreptul reclamantei la restituirea sumei.

Așa cum a reținut și instanța de fond, lipsa unor disponibilități bănești în care reclamanta nu s-a putut încadra datorită culpei unui organ al autorității publice, transformă dreptul la aceste despăgubiri într-un drept eventual și încalcă principiului predictibilității normei juridice și a aplicării ei, principiu protejat îndeosebi prin jurisprudența drepturilor omului de nivel european.

În mod cert, în condițiile în care dreptul există, el nu poate fi condiționat de epuizarea fondurilor, existând obligația autorităților de a efectua demersurile legale pentru a onora titlurile executorii ale creditorilor, în acel exercițiu bugetar, prin rectificare, ori în exercițiul bugetar următor.

În acest sens, în mod judicios a reținut prima instanță că condiționarea acordării unor drepturi de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, ar presupune ca dreptul reclamantei să fie afectat de o condiție, nerealizarea acesteia conducând la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de lege, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținându-se și jurisprudența CEDO.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și M. FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1993/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-pârâtă DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI C., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2013.

PreședinteJudecător Judecător

G. A. D. M. H. P.

FarmathyBulancea

Grefier

M. H.

Red. HP/2ex.

Jud. fond: M. D. (Trib. București- Secția a IX a SCAF)

← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4755/2013....		Despăgubire. Decizia nr. 261/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 2769/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 2769/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI