Obligaţia de a face. Decizia nr. 4215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4215/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1349/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4215
Ședința publică de la 17.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 434/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. (C.) E. și intimata-chemată în garanție U. S. HARET.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă U. „S. Haret” reprezentată prin avocat N. S. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurentul și intimata C. (C.) E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a depus prin serviciul registratură dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și că intimații au depus fiecare întâmpinare, în câte 2 exemplare, după care:
Curtea comunică intimatei U. „S. Haret” un exemplar al întâmpinării depuse de intimata C. (C.) E..
Intimata U. „S. Haret”, prin avocat, invocă excepția tardivității formulării recursului arătând că față de data comunicării hotărârii recurate, respectiv 11.01.2013, și față de data înregistrării cererii de recurs – 29.01.2013, rezultă că cererea de recurs a fost depusă la tribunal peste termenul legal, care s-ar fi împlinit la data de 28.01.2013.
Curtea acordă cuvântul pe excepția tardivității formulării cererii de recurs și pe cererea de recurs.
Intimata U. „S. Haret”, prin avocat, solicită admiterea excepției tardivității recursului și respingerea acestuia ca tardiv formulat și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat arătând că reiterează apărările formulate prin întâmpinare. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare pe excepția tardivității și pe fondul cererii de recurs.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 434/03.10.2012, Tribunalul G. – Secția Civilă a admis acțiunea formulată de către reclamanta C. (C.) E. în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” București și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A admis cererea de chemare în garanție. A obligat pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei C. (C.) E., diploma de licență însoțită de suplimentul de diplomă aferente studiilor urmate de acesta.
A obligat chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea penalităților de întârziere în cuantum de 50 lei/zi, până la executarea efectivă a obligației.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică, specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, număr de credite 240, fiindu-i eliberată adeverința nr.6264/09.07.2009 (fila 8) din care rezultă că a susținut și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiat în drept, fără însă a-i fi eliberată diploma de licență.
Din adresele depuse de pârâta U. S. Haret la dosar, rezultă că aceasta a făcut demersuri repetate către pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea aprobării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților promoției 2009.
Se reține că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr.443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că prin HG nr.676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe specializări.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamata a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare. În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul Ministrului Educației nr.3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art.8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Totodată, se reține că specializarea urmată de reclamată a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora. Prin urmare, Tribunalul constată că prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U. S. Haret să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specializarea urmată de reclamant, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.
După încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art.8 din Legea nr.443/2002, după adoptarea OUG nr.75/2005, a HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008, nu a fost sesizată existența vreunor nereguli semnificative în desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, cu precizarea că, în conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr.443/2002, ministerul de resort avea dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, tribunalul reține că, potrivit art.20 din Ordinul Ministrului educației și cercetării nr.2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.” Este relevantă și împrejurarea că reclamantei i-a fost eliberată adeverință care atestă faptul că a obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă și care se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate a unui act administrativ.
Chiar și în ipoteza în care specializarea reclamantei nu ar fi fost recunoscută, se reține că acesta a fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, iar eroarea comună în care s-a aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
În consecință, tribunalul constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a reclamantei, acesta are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul va admite acțiunea și va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență însoțită de suplimentul de diplomă aferente studiilor urmate de acesta, ca urmare a studiilor universitare efectuate, finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat în cadrul acestei universități.
Dată fiind interdependența obligațiilor ce revin universității și Ministerului Educației, va admite cererea de chemare în garanție și va obliga acest din urmă pârât să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă.
Potrivit prevederilor art.60 alin.1 din Codul de procedură civilă, „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.”
Este de necontestat faptul că, chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a refuzat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea tipăririi de către S.C. Romdidac S.A. a formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență. Ca urmare, dreptul reclamantei de a i se elibera diploma de licență nu poate fi realizat efectiv în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție, dată fiind interdependența între cele două obligații, în raport de competența fiecărei autorități.
Tribunalul apreciază acest refuz nejustificat, întrucât Ordinul nr.3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul urmat de reclamanți.
Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomelor (căderea în pretenții a pârâtei) și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera reclamantei diploma de licență fără concursul efectiv al chematului în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în temeiul art. 60-63 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență, supliment de diplomă și certificatul de absolvire pentru modulul psihopedagogie nivelul I pentru reclamant.
În ceea ce privește solicitarea de stabilire a termenului de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, având în vedere că recursul este suspensiv de executare și că hotărârea devine executorie numai după rămânerea irevocabilă, tribunalul va stabili un termen de 30 de zile în vederea executării hotărârii, în temeiul art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, care va curge de la rămânerea irevocabilă, și pentru nerespectarea căruia pârâtul va plăti o penalitate de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, conform art.18 alin.5 raportat la art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului).
În motivarea cererii de recurs, a arătat că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale acestui minister, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C.p.civ.
Au fost invocate dispozițiile HG 536/2011 care reglementează atribuțiile și competențele MECTS, art. 216 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, art. 2 din Legea nr. 288/2004, art. 5 din Ordinul 2284/2007 din care rezultă, susține recurentul, că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.
A mai arătat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Se mai susține că instanța de fond a obligat ministerul să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
In condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., recurentul a afirmat că instanța de fond a omis să analizeze disp. art. 5 din HG 535/1999, art. 17 din HG 1011/2001, conform cărora formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării, etape care nu au fost respectate de U. S. Haret.
O instituție nu are dreptul să înscrie „studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Insă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
In speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul-intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizar ii/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantului – intimat. Ulterior procedurii descrise mai sus, specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului - intimat de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege dacât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Învederează că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fíe recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate
Intimații au formulat întâmpinări prin careu au solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar afirmației recurentului pârât, instanța nu s-a substituit ministerului și nici ARACIS, nu a evaluat calitatea unor programe de studii, ci a analizat, în limitele învestirii, refuzul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, al ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și supliment la diplomă în vederea eliberării acestora către reclamant.
În mod corect a constatat instanța de fond că este vorba despre un refuz nejustificat, având în vedere următoarele aspecte:
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret București, specializarea D., în perioada 2006-2009, forma învățământ la distanță.
A susținut examenul de licență în luna iulie 2009, fiindu-i eliberată de către U. S. Haret adeverința nr._.07.2009 în care se menționează că este absolvent al Ciclului I – studii universitare de licență (sistem Bologna) – Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, numărul de credite 240, promoția 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și a obținut la proba Evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate media 9.80, obținând titlul de licențiat în drept.
Reclamanta a solicitat Universității S. Haret eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, comunicându-i-se prin adresa nr. 948/15.12.2011 că universitatea a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la MECTS a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009, dar comanda de formulare de diplomă nu a fost onorată decât parțial.
Prin HG 693/2003 și HG 676/2007, U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, pentru mai multe domenii de licență, printre care și drept.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
În consecință, U. S. Haret a organizat formele de învățământ la distanță, respectiv, cu frecvență redusă, iar ulterior absolvirii studiilor de către studenți are obligația de a elibera diplomele de licență și suplimentele la diplomele de licență.
Conform art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de către MECT (…).
Rezultă, așadar, că eliberarea actelor de studii absolvenților instituțiilor de învățământ superior este condiționată de desemnarea de către ministerul pârât a unității de specialitate care să tipărească formularele acestor acte.
Refuzul recurentului-pârât MECTS de a aproba tipărirea acestor formulare în cazul reclamantului este unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul a promovat examenul de licență, a obținut titlul de licențiat în drept, actul eliberat de instituția de învățământ, care atestă acest titlu, nefiind anulat până în prezent, el continuând să producă efecte juridice.
Susține recurentul-pârât că instanța de fond l-a obligat să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, pentru a fi eliberate unei persoane care a urmat studii cu încălcarea prevederilor legale și că a decis să acorde o diplomă fără ca aceasta să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii, substituindu-se, astfel, ministerului.
Sub acest aspect, Curtea reține că nu este învestită cu analizarea legalității actului care atestă calitatea reclamantului de licențiat în drept, ca urmare a finalizării studiilor universitare și a promovării examenului de licență, analiză care ar fi impus examinarea respectării prevederilor legale ce reglementează regimul studiilor urmate de reclamant.
Ceea ce are de stabilit instanța în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este dacă refuzul Universității S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, respectiv refuzul MECTS de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, au un caracter nejustificat prin prisma faptului că actul emis de universitate, conform căruia reclamantul este licențiat în drept, este un act în vigoare, care se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte juridice.
Împrejurarea că instanța de fond a apreciat că este nejustificat refuzul sus menționat al ministerului pârât nu are semnificația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, din moment ce instanța are competența de a examina, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, refuzul unei autorități publice de a soluționa o cerere.
Aprecierea recurentului pârât că instanța de fond evaluează calitatea unor programe de studii acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare este nefondată, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează aceste aspecte.
În speță nu s-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamant, printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că instanța de fond nu s-a substituit ministerului și ARACIS în atribuțiile ce revin acestora în domeniul evaluării calității programelor de studii, cum în mod eronat se arată în cererea de recurs.
În consecință, susținerea că, prin hotărârea pronunțată, instanța a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege este vădit nefondată, de vreme ce soluționarea prezentei acțiuni nu presupune examinarea acestui aspect.
Așa cum s-a arătat, instanța a avut de stabilit dacă refuzul pârâților de a soluționa cererile ce le-au fost adresate de reclamant este unul nejustificat în raport de actul care atestă calitatea sa de licențiat în drept la universitatea pârâtă, act necontestat, care este valabil și își produce efectele juridice și a cărui legalitate nu formează obiectul acțiunii.
Curtea apreciază, față de aceste considerente, că este nefondat primul motiv de recurs invocat de pârâtul MECTS și anume motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C.p.civ.
De asemenea, este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs la care pârâtul MECTS face referire, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ., care vizează, în esență, faptul că instanța nu a analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective.
Susține recurentul că instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Această susținere nu poate fi reținută, având în vedere că instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea formei de învățământ la distanță pe care a urmat-o reclamantul la Facultatea de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret București – specializarea drept.
Examinarea prevederilor actelor normative la care recurentul face trimitere în cadrul acestui motiv de recurs se impunea a fi făcută de instanță, în cazul în care avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea formei de învățământ sus menționate.
Cum, în speță, o asemenea cerere nu a fost formulată, aceste critici ale recurentului pârât sunt nefondate.
Nici susținerea că nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu nu poate fi reținută, în condițiile în care nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că forma de învățământ la distanță la specializarea urmată de reclamant trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile reclamantului s-au desfășurat în afara cadrului legal.
În raport de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C.p.civ. invocate de pârâtul MECTS, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1C.p.civ., va respinge recursul acestui pârât ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate.
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (FOST M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 434/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. (C.) E. și intimata-chemată în garanție U. S. HARET, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. G. C. M. C.
Cu opinia separată a doamnei judecător P. O. D., în sensul admiterii recursului și modificării sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și respingerii cererii de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din cadrul Universității S. Haret, specializarea D.– forma de învățământ ID în intervalul 2006 -2009, a susținut examenul de licență în sesiunea 2009 și, în urma acestuia i-a fost eliberată de U. S. Haret adeverință prin care s-a atestat susținerea și promovarea acestui examen.
Motivul de recurs invocat de recurentul MEN, în sensul că nu poate aproba furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă și suplimentul de diplomă în cauzul intimatei-rreclamante, întrucât aceasta a urmat o formă de învățământ care nu era autorizată sau acreditată provizoriu, este întemeiat.
În această privință, instanța va avea în vedere că intimata U. S. Haret a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică parte a sistemului național de învățământ, iar pentru Facultatea de D. și Administrație Publică, a fost acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ de zi.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma sus menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
Instanța reține că în mod eronat intimata USH a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că ele reprezintă în fapt o autorizare a organizării cursurilor la forma de învățământ ID „dacă există organizate cursuri de zi în aceeași specializare”.
În același sens, instanța reține că potrivit art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995„Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați”.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prev. art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și disp. art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
La data înscrierii intimatei-reclamante în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 916/2005, nr. 1175/2006 nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, specializarea urmată în cadrul Universității S. Haret, nu a fost autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ – ID.
Prin urmare, cererea formulată de reclamantă nu are niciun temei legal, neexistând o prevedere legală care să legitimeze pretenția de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberare diplomă și a chematului în garanție MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În esență, se constată că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializarea urmată de intimata - reclamantă, forma de învățământ ID, nici la data la care aceasta a început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamantei în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare. Întrucât cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, cererea de chemare în garanție rămâne fără obiect.
Pentru aceste considerente, soluția de pronunțat, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., este de admitere a recursului, de modificare a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și respingerii cererii de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect
| ← Pretentii. Decizia nr. 937/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3523/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
