Pretentii. Decizia nr. 301/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 8358/236/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 301
Ședința publică de la 24.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR C. C. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. (APIA) împotriva sentinței civile nr. 314 C. pronunțată de Tribunalul G. la data de 07.06.2012 în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul C. ST.D..
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 314/C./7.06.2012 Tribunalul G. a respins ca nefondată acțiunea formulată de APIA – Centrul județean G. în contradictoriu cu pârâtul C. St.D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 225 lei cu titlu de plată nedatorată și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere aplicabile de la data confirmării de primire a notificării de plată și punere în întârziere, respectiv 1.04.2011 până la plata efectivă a debitului.
Instanța a mai reținut că pârâtul a primit sprijin financiar în anul 2007 prin bonuri valorice în valoare de 225 lei pentru înființarea de culturi de toamnă (grâu) în anul 2007 în baza OMADR nr. 687/2007. Pentru primirea sprijinului, pârâtul s-a obligat să utilizeze semințe certificate și de calitate, să asigure culturile și să restituie sumele dacă nu realizează suprafețele pe culturile specificate.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar (filele 20-25) tribunalul a reținut că pârâtul a asigurat culturile, dovedind că a respectat obligațiile ce-i reveneau conform art. 5 alin.3 din Ordnul 687/2008 și conform ordinelor nr. 9/2008 și 260/2008 invocate de reclamantă.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamantă a arătat în fapt, prin cererea nr.1699/08.10.2007, pârâtul C. ST.D., a solicitat sprijin financiar constând în acordarea de bonuri valorice pentru înființarea de culturi de toamnă ( grâu) în anul 2007, de la A.P.I.A., în baza art.l și 2 din Ordinul M.A.D.R. nr.687/2007 pentru modificarea Anexei F la Ordinul M.A.P.D.R. nr.850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate, cu modificările și completările ulterioare, pentru suprafața: orz-0,50 ha.
Potrivit art.1 din Ordinul nr.687/2007 "se acordă sprijin financiar prin subvenționarea motorinei și/sau a bio dieselului, precum și a altor resurse materiale(semințe și/sau pesticide și/sau îngrășăminte), necesare pentru culturile din toamna anului 2007", iar la art.2 "sprijinul financiar, în cuantum de 500 lei/ha de grâu, 400 lei/ha pentru rapiță și 450 lei/ha pentru alte culturi, se acordă beneficiarilor acestui sprijin financiar prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominale, în valoare proporțională cu suprafața de teren pe care se înființează culturi în toamna anului 2007 ",
Pe baza cererii nr.1699/08.10.2007, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean G. a acordat pârâtului bonuri valorice în valoare totală de 225 lei pentru suprafața de: 0,50 ha orz, suprafața declarată că a fost cultivată de pârât în toamna anului 2007.
Recurenta a susținut că prin cererea depusă intimatul pârât s-a obligat să restituie sumele aferente bonurilor valorice primite, în condițiile în care nu realizează suprafața cultivată pentru care a solicitat sprijin direct și, de asemenea, s-a obligat să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate și dovada asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007.
Susține că potrivit art.15, alin.1 al Ordinului 687/2007, reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-centre județene le revenea obligativitatea de a întocmi procesul verbal de recepție și restituire pentru culturile înființate în anul 2007, proces verbal a cărui formă este stabilită la Anexa nr.10 a Ordinului 687/2007.
Conform prevederilor art.15 alin.2 al aceluiași act normativ "la încheierea procesului verbal de recepție și restituire, beneficiarii sprijinului financiar prin bonuri valorice au obligația de a face dovada utilizării de sămânță certificată și de calitate, respectiv dovada asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007, sens în care prezintă documentele prevăzute la art.5 alin.3, iar o copie a acestora se anexează la procesul verbal".
În prezenta cauză, procesul verbal de recepție și restituire s-a întocmit la data de 18.06.2008, cu ocazia controlului efectuat la fața locului de către reprezentanții APIA-Centrul Local Frățești, cărora le revenea obligația verificării în teren a suprafețelor declarate a se înființa de către pârât și pentru a respecta prevederile legale privind întocmirea acestuia, conform prevederilor art.15, alin.1) din OMADR NR.687/2007. cu modificările si completările ulterioare.
Recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că pârâtul si-a îndeplinit obligațiile prin cererea formulată și înregistrată la APIA G. sub nr.1699 și pentru care a primit bonuri valorice în sumă de 225 lei.
Menționează faptul că pârâtul, căruia îi revenea obligația să prezinte dovada asigurării culturii înființată în toamna anului 2007 precum si dovada utilizării de sămânță certificată si de calitate pentru aceeași suprafață nu a prezentat aceste documente până la data încheierii procesului verbal de recepție și restituire, nici la data încheierii procesului verbal de recepție și restituire, asa cum expres a prevăzut legiuitorul la art.5 alin. (3) coroborat cu art.15 alin.(2) din OMADR nr.687/2007, cu modificările și completările ulterioare, ci ulterior, cu tardivitate, respectiv după introducerea cererii de chemare în judecată, deci peste termenul impus de OMADR nr.687/2007.
În aceste condiții având în vedere împrejurările de fapt prezentate mai sus precum și prevederile art.5 alin.(4) din OMADR nr.687/2007. cu modificările și completările ulterioare, prin procesul verbal de recepție si restituire nr.660, s-a stabilit că pârâtul are de restituit suma de 225 de lei, ca urmare a faptului că nu a prezentat nici până la data și nici la data încheierii acestui proces verbal (18.06.2008) dovada asigurării pentru suprafața de 0,50 ha cultură de orz, și de asemenea, nu a prezentat dovada folosirii de sămânță certificată calitativ pentru această cultură.
Recurenta susține că în acest proces verbal s-a stabilit și modalitatea de plată a sumei de restituit de către pârât instituția depunând diligente pentru recuperarea creanței sale ( notificare de plată și punere în întârziere) dar pârâtul nu a înțeles să restituie de bunăvoie această sumă stabilită prin procesul verbal de recepție si restituire.
Menționează faptul că pârâtul a fost notificat cu privire la debitul stabilit în sarcina sa, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate, prin notificarea de plată și punere în întârziere nr.3168/11.03.2011, de care acesta a luat la cunoștință în data de 01.04.2011.
Arată că, creanța sa este o creanță bugetară, asimilată creanțelor fiscale și reprezintă venit la bugetul de stat.
Față de argumentele de fapt și drept invocate, recurenta solicită instanței să admită recursul, să caseze sentința nr.314CAF din 07.06.2012 pronunțată de Tribunalul G. în Dosarul nr._ .
Examinând motivele de recurs în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, conform art. 304 și art. 3041 Cod proc.civ., Curtea reține următoarele:
Critica recurentei reclamante în sensul că instanța de fond a reținut greșit situația că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile prin cererea formulată și înregistrată la APIA G. sub nr. 1699 pentru care a primit bonuri valorice nu este de natură a conduce la modificarea sentinței atacate.
Recurenta reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe OUG nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, întrucât sprijinul financiar acordat pârâtului și procesul verbal de recepție și restituire a fost acordat și, respectiv s-a întocmit din 18.06.2008 sub imperiul acestui act normativ, dar recurenta pârâtă nu a ținut cont de prevederile art. 19 din OUG nr. 14/2010 care dispune expres că pentru creanțele bugetare rezultate din OUG nr. 123/2006 se aplică prevederile art. 14 – 18 din această ordonanță.
Recurenta a formulat acțiunea la 15.06.2011, iar OUG nr. 123/2006 a fost abrogată la 2.01.2011 (Legea nr. 281/2010), anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Procedura reglementată de OUG 123/2006 nu se mai aplică din 02.02.2010 când a intrat în vigoare OUG nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, chiar dacă abrogarea actului a avut loc ulterior. Acest act normativ a dispus aplicarea pentru viitor a procedurii reglementată la art. 14-18 și pentru creanțele bugetare nevalorificate sub imperiul OUG nr. 123/2006, astfel cum este cazul creanței pe care reclamanta a dorit să o recupereze pe calea acțiunii în justiție.
Deși instanța de fond a soluționat pe fondul cauzei iar acțiunea nu se încadrează în sfera acțiunilor de contencios administrativ și fiscal de anulare acte administrative ori de refuz soluționare cerere de către autorități publice sau acțiuni vizând contracte administrative pentru a nu înrăutăți situația recurentei în propria cale de atac, se apreciază că neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii introductive de instanță se încadrează în sfera soluției de respingere a ca neîntemeiată a acțiunii.
Cu această motivare, se constată că nu sunt motive de casare ori modificare a sentinței atacate, astfel că, pentru considerentele arătate în baza art. 312 Cod proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă AGENȚIA DE PlĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN G. (APIA) împotriva sentinței civile nr. 314 C. pronunțată de Tribunalul G. la data de 07.06.2012 în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul C. ST.D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. C. C. M. C. C. V.
GREFIER
M. Lucreția
Red.C.C.V.
Tehnored.C.O./2ex./14.02.2013
Jud. Fond. G. U./ Tribunalul G.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1703/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4332/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
