Anulare act administrativ. Sentința nr. 1137/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1137/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 5404/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1137
Ședința publică de la 27 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - P. G.
******************************
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâții O. ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA și T. V., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 13.03.2013 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.03.2013 și apoi la 27.03.2013 când a pronunțat prezenta sentință.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 05.07.2012, reclamanta N. E. a chemat în judecată pe pârâtul O. Arhitecților din România solicitând următoarele:
1) desființarea Hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină cu nr. 7 din 04.05.2012 și aplicarea sancțiunii corespunzătoare pentru fapta d-lui arhitect T. V., înscris la nr. 1308 în Tabloul Național al Arhitecților, și anume recepționarea demolării unei locuințe care în fapt nu a fost executată, recepție confirmată prin întocmirea înscrisului denumit „Referat în vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N/29.04.2008”, sancțiune aplicabilă cf. Legii 184/2001, art. 38 alin. 2, pct. a-d, lege care privește organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, modificată prin legea nr. 43/2004, cf. Codului deontologic al profesiei de arhitect, în vigoare din data de 21 mai 2012 și cf. Regulamentului de organizare și funcționare a Ordinului Arhitecților din România în vigoare din data de 21 mai 2012,
2. aplicarea excepției de nulitate asupra înscrisului denumit „Referat în vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N/29.04.2008”, excepție de nulitate aplicabilă în temeiul nedatării referatului în speță.
La data de 19.10.2012, reclamanta a depus cererea de întregire a acțiunii (filele 296-299) prin care a solicitat obligarea pârâtului O. Arhitecților din România, precum și a părților încuviințate a fi introduse în prezenta cauză, în solidar și în cote părți precum se va dispune, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat cu titlu de reparații pentru daune morale, în valoare de 7500 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la data de 08.11.2012 și 15.11.2012 reclamanta a depus alte cereri completatoare și precizatoare ale acțiunii prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâților T. V., P. G. și ., persoane care au emis Referatul în vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N/29.04.2008 și a arătat că prin petitul 2 al acțiunii solicită instanței să dispună și admiterea excepției de nulitate absolută și a excepției de nelegalitate precum și constatarea ilegalității actului denumit „Referat în vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N/29.04.2008” și pe cale de consecință încetarea efectelor juridice produse de acesta.
Prin încheierea din 12.12.2012, instanța a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul O. Arhitecților din României, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul P. G. și în consecință a respins capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, precum și cererea de obligare a pârâților T. V., P. G. și ., la despăgubiri, ca inadmisibile.
Prin aceeași încheiere s-a dispus continuarea judecății cu privire la capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată și la cererea de obligarea a pârâtului O. Arhitecților din România la despăgubiri.
În motivarea acestor capete de cerere reclamanta a arătat că a sesizat Comisia Teritorială de Disciplină a OAR cu privire la întocmirea în fals de către arhitectul T. V. a înscrisului intitulat „Referat în vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N/29.04.2008”, referat care nu este datat, dar din care se deduce că este întocmit anterior procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/16.06.2008, ambele fiind întocmite neconform cu starea de fapt de la locația cu nr. 25 din ., Sector 2 București, prin acestea validându-se o demolare care nu a fost înfăptuită.
Reclamanta consideră că pârâtul T. V. a întocmit referatul respectiv fără să constate fizic dacă locuința de la nr. 25 a fost demolată, aspect ce rezultă din imaginile preluate prin satelit de pe site-urile de specialitate www.norc.ro și www.maps.google.ro la date ulterioare întocmirii referatului.
Reclamanta apreciază că pârâtul T. V. a încălcat următoarele norme referitoare la profesia de arhitect: art. 9 din H.G. nr. 273/1994, art. 8, art. 3 alin. 4, art. 5, art. 6, art. 23, art. 34, art. 39 și art. 39 din Codul deontologic al profesiei de arhitect.
Mai arată că cele reținute în cuprinsul Hotărârii nr. 7/04.05.2012 referitoare la concluzia că demolarea construcției s-a făcut în etape, sunt eronate întrucât în partea finală a referatului în vederea recepției se menționează că „se propune recepționarea demolării construcției” ceea ce este o dovadă clară că demolarea s-a făcut în totalitate numai în acte, în timp ce, în fapt, locuința a rămas în totalitate pe poziție încă 3 ani de la constituirea actelor.
Se mai susține că sunt eronate și aprecierile Comisiei de Disciplină referitoare la faptul că din fotografiile realizate în perioada 2009-2011 se observă existența de resturi nedemolate ale construcției vechi alături de construcția nouă și că nu s-a precizat data începerii lucrărilor de demolare.
Reclamanta mai arată că potrivit legii 50/1991 autorizația de demolare are valabilitate de 12 luni, care poate fi prelungită încă 12 luni, deci în total 2 ani, ori în cazul de față de la emiterea autorizației de desființare până la demolarea în fapt au trecut 3 ani și că oricum ar fi privita situația, trebuie remarcat ca P.V._/16.06.2008 a fost întocmit la mai puțin de 2 luni dupa emiterea Autorizației de Desființare 470/5N/29.04.2008 si a fost insotit de un inscris denumit Referat in vederea recepției Autorizației de Desființare 470/5N/29.04.2008 in care sta scris clar ca se "propune receptionarea demolării constructiei" ceea ce înseamna ca cei ce au semnat pe acest înscris au consimțit ca locuința era in totalitate demolata.
Cu privire la cererea de despăgubiri reclamanta susține că a fost prejudiciată prin emiterea actelor administrative aferente desființării locuinței de la imobilul vecin fiind nevoită să efectueze lucrări de reabilitare și consolidare a peretului locuinței sale afectat de lucrările de demolare. Invocă și un prejudiciu moral ca urmare a vătămării sale în planul psihic, afectiv și moral.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul O. Arhitecților din România la data de 28.09.2012, cu privire la fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Se arată că din probele existente nu rezultă momentul în care a fost întocmit Referatul în vederea efectuări recepției Autorizației nr. 470/29.04.2008 și acest înscris nu a făcut parte din documentația care a stat la baza emiterii Procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/16.06.2008, astfel încânt nu se poate prezuma că a fost întocmit în anul 2008.
Simplul fapt ca înscrisul de care facem vorbire se numește Referat in vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N din 29.04.2008, nu înseamnă ca acesta precede in mod obligatoriu Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/16.06.2008, care ar putea fi foarte ușor antedatat. In orice caz, aceste aspecte fac obiectul unei anchete penale, astfel incat Comisia naționala de disciplina nu ar fi putut stabili, substituindu-se organelor de ancheta penala, daca unul sau ambele înscrisuri fac obiectul infracțiunii de fals.
Din probele administrate de către Contestatoare reiese faptul ca lucrările de demolare la imobilul din . nr. 25 au fost efectuate in cursul anului 2011, lucru confirmat sî de către dl. arhitect T. V.. Acesta a susținut, pe parcursul audierilor in fata Comisiei naționale de disciplina, faptul ca a verificat personal amplasamentul si a constatat desființarea imobilului prevăzuta prin proiect.
Proiectul privind desființarea construcției din . nr. 25 a fost întocmit de către arh. T. V. având în vedere si concluziile expertizei tehnice realizate de către îng. S. N. G. la data de 20 martie 2008. Astfel, potrivit concluziilor raportului de exeprtiza amintit, desființarea construcției din . nr. 25 nu afectează stabilitatea si siguranța in exploatare a construcțiilor învecinate.
In același raport de expertiza se prevede ca, in caz de necesitate, se va solicita proprietarului vecin (Contestatoarea din prezenta cauza) sa ia masuri de protecție, consolidare si îndreptare a calcanului clădirii sale, întrucât prin demolarea propusa prin Certificatul de urbanism, va creste gradul de expunere al acestor pereți la acțiunea agenților din mediul exterior.
Cu alte cuvinte, nu se poate retine in sarcina arh. T. V. o eventuala degradare a clădirii proprietatea Contestatoarei, având in vedere ca expertiza tehnica specialitatea construcții (necontestata pana in prezent) garanta integritatea contructiilor vecine cu cea care urma a fi demolata in condițiile respectării masurilor prezentatea in expertiza tehnica.
Mai mult, nici nu a fost dovedita o eventuala legătura de cauzalitate intre presupusele fisuri/degradări ale pereților clădirii învecinate de la nr. 23, proprietatea Contestatoarei si demolarea construcției de la nr. 25.
In ceea ce privește elaborarea Planului de situație privind demolarea contructieî din . nr. 25 de către S.C. L. S. S.R.L. (care reprezintă, de fapt, obiectul sesizării intîale a contestatoarei N. E.) Comisia Naționala de Disciplina in mod corect a reținut faptul ca Planul de situație a fost realizat in baza extrasului de plan cadastra. Acesta din urma este întocmit de persoane autorizate si poarta viza Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI).
. cadastral vizat de către OCPI nu figurează camera din BCA aflata în prelungirea spre . demolate. Pentru aceasta construcție nu s-a relevat existenta unei autorizații de construire, astfel incat, daca ea ar fi fost inclusa in Planul de situație întocmit de către arhitect ar fi echivalat cu o intrare in legalitate a construcției, in condițiile in care s-ar fi obținut o Autorizație de desființare pentru aceasta.
Cu alte cuvinte, desi nu exista o autorizație de construire pentru imobilul respectiv, includerea sa in Planul de situație ar fi însemnat ca Autorizația de desființare ce urma a fi eliberata pentru locuința veche din . nr. 25 sa cuprindă si imobilul contruit fara forme legale.
In consecința, camera din BCA menționata de către contestatoare, dar inexistenta în documentele oficiale nu a făcut obiectul Autorizației de desființare nr. 470/5"N" din 29.04.2008 si, evident, nici a Referatului in vederea efectuării recepției Autorizației nr. 470/5N din 29.04.2008 sau a Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/16.06.2008.
Iar din înscrisurile depuse la dosarul Comisiei Naționale de Disciplina a OAR (Fațada de situație - fila 155 din dosar) rezulta faptul ca demolarea contructiei vechi s-a realizat în etape, pe măsura realizării noii construcții de la nr. 25. De altfel, din fotografiile realizate in perioada 2009 - 2011 de către contestatoare se observa existenta de resturi nedemolate ale construcției vechi, alături de constructia noua, care susțin cele afirmate anterior.
Ulterior, prin notele de ședință depuse la data de 13.02.2013, pârâtul O. Arhitecților din România a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri susținând că Hotărârea nr. 7/04.05.2012 este un act administrativ jurisdicțional care nu este susceptibil de a produce vreun prejudiciu.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.12.2012, pârâtul T. V. a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu el a întocmit referatul respectiv, ci doar la semnat și parafat în calitate de proiectant, datarea și înregistrarea actelor nefiind în responsabilitatea sa.
Mai arată că a inspectat locația și a constatat demolarea completă a imobilului propus spre desființare prin proiect însă nu a participat la recepția efectivă în teren iar procesul verbal de recepție nr._/16.06.2008 nu a fost influențat de referatul incriminat, acesta fiind practic fără efect.
La dosarul cauzei au fost depuse de părți înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 167 din 24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei OAR București a fost admisă sesizarea reclamantei N. E. și s-a dispus sancționarea pârâtului arhitect T. V. cu sancțiunea vot de blam cf. art. 38 alin. 2 lit. b din Legea 184/2001.
În cuprinsul hotărârii s-a reținut că pârâtul T. V. nu a menționat în referatul de recepție a lucrărilor de demolare starea precară a calcanului vecin și că proiectul a fost întocmit pe baza unui plan de situație neconform cu realitatea, prin aceste fapte arhitectul încălcând dispozițiile art. 6 alin. 3, art. 58 și art. 59 din Codul Deontologic al Profesiei de Arhitect adoptat de Conferința Națională a OAR din 30-31.05.2005 cu privire la responsabilitatea sa profesională.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta N. E. solicitând înlăturarea din cuprinsul hotărârii a celor reținute de Comisie privind faptul că arhitectul T. V. nu a menționat în Referatul de recepție starea precară a calcanului construcției vecine, întrucât sesizarea sa se referea la un alt aspect și anume la faptul că arhitectul a întocmit în fals procesul verbal în vederea recepționării desființării locuinței, reținând contrar cu situația reală că respectiva construcție ar fi fost demolată.
Prin hotărârea nr. 7/04.05.2012 a Comisiei Naționale de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România s-a dispus în temeiul prevederilor art. 120 alin. 4 lit. d din Regulamentul de organizare și funcționare a Ordinului Arhitecților din România publicat în Monitorul oficial nr. 447/02.07.2007, respingerea recursului nr. 47/10.10.2011 formulat de reclamanta N. E. împotriva Hotărârii nr. 167/24.01.2012 pronunțată, în fond, de Comisia Teritorială de Disciplină a Filialei Teritoriale București și pe cale de consecință, anularea Hotărârii_.01.2012 ca fiind lipsită de temei legal, și implicit s-a dispus anularea sancțiunii vot de blam și nesancționarea pârâtului T. V..
În cuprinsul hotărârii, Comisia Națională de Disciplină reține că nu se poate stabili dacă „referatul în vederea efectuării recepției autorizației nr. 470/5N din 29.04.2008” a fost întocmit în anul 2008 cum a susținut reclamanta sau în anul 2011 cum a susținut pârâtul iar aspectul de fals nu este de competența Comisiei de Disciplină. Se mai reține că pârâtul T. V. a întocmit documentația de arhitectură privind demolarea construcției din . nr. 25 potrivit expertizei tehnice întocmite de ing. S. G. în conformitate cu prevederile legale privind demolarea construcțiilor și că pârâtul T. V. nu poate fi făcut răspunzător de eventuale degradări/fisuri ale calcanului locuinței recurentei de la nr. 23 și că nu cădea în sarcina sa urmărirea obținerii vreunui acord al vecinilor.
În baza art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea va analiza mai întâi excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri invocată de pârâtul O. Arhitecților din România, excepție pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 prevăd posibilitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ de a solicita nu numai anularea actului, ci și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, textul nefăcând distincție între categoriile de acte administrative, astfel că se aplică și în cazul actelor administrativ jurisdicționale.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanta N. E. contestă Hotărârea nr. 7/04.05.2012 emisă de Comisia Națională de Disciplină din cadrul ordinului Arhitecților din România, comisie ce reprezintă un organ cu activitate jurisdicțională, astfel cum se prevede în art. 39 alin. 1 din Legea 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesie de avocat.
Această comisie are în competență soluționarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor luate de comisiile teritoriale de disciplină prin care s-a aplicat o sancțiune disciplinară unui membru OAR (art. 38 alin. 5 din legea 184/2001) iar procedura după care comisia soluționează contestațiile este prevăzută în Regulamentul Ordinului Arhitecților din România care se completează cu codul de procedură civilă (art. 39 alin. 5 din legea 184/2001).
În cazul de față, Comisia Națională de Disciplină a OAR a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de reclamanta N. E. împotriva Hotărârii nr. 167 din 24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei OAR București prin care fusese sancționat disciplinar pârâtul T. V..
Având în vedere că pârâtul T. V. nu formulase vreo contestație împotriva hotărârii prin care fusese sancționat disciplinar, Curtea apreciază că prin hotărârea contestată Comisia Națională de Disciplină nu se putea pronunța decât asupra contestației reclamantei N. E., astfel că în mod nelegal a procedat la anularea sancțiunii vot de blam și nesancționarea pârâtului V. T..
Prin urmare, consecința respingerii contestației formulate de reclamanta N. E. nu putea fi decât menținerea Hotărârii nr. 167/24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei Teritoriale București a Ordinului Arhitecților din România și a sancțiunii vot de blam aplicată pârâtului T. V., ci nicidecum anularea acestei sancțiunii, în lipsa formulării unei contestații de către pârâtul T. V..
În ceea ce privește soluția de respingere a recursului declarat de reclamanta N. E., Curtea o apreciază ca întemeiată, având în vedere că cele reținute în Hotărârea nr. 167 din 24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei OAR București prin care a fost sancționat disciplinar pârâtul T. V. sunt susținute de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, pârâtul T. V. și-a însușit prin semnătură „referatul în vederea efectuării recepției autorizației nr. 470/5N din 29.04.2008” fără a menționa în cuprinsul acestora starea precară a calcanului vecin și a întocmit proiectul pe baza unui plan de situație neconform cu realitatea.
În temeiul dispozițiilor art. 58 și 59 din Codul deontologic al profesiei de arhitect, pârâtul avea obligația de a urmări executarea lucrărilor proiectate, de a semnala orice neconformitate și de a semna procesul verbal de recepție doar după constatarea îndeplinirii în totalitate a condițiilor pentru acesta.
Din cuprinsul acestor articole, se reține că în situația în care în urma lucrărilor de demolare se constată deteriorări la un imobil învecinat, arhitectul are obligația de a semnala aceste deteriorării, fiind fără importanță dacă poate stabili cert că respectivele deteriorări sunt urmare directă a acțiunii de demolare, esențial fiind faptul că aceste deteriorări există și că au aparența că au fost produse de activitatea de demolare.
Prin urmare, pârâtul T. V. avea obligația de a preciza în referatul de recepție existența acestor deteriorări, ceea ce nu a făcut, încălcând astfel obligațiile prev. de art. 58 și 59 din Codul deontologic al profesiei de arhitect.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că în urma deplasărilor în teren, pârâtul T. V. a luat cunoștință de existența pe terenul respectiv a unor construcții ridicate fără autorizație, și cu toate acestea a întocmit proiectul fără a avea în vedere și aceste construcții și nu a anunțat autoritățile competente despre aceste neconformității, încălcând prin această faptă prevederile art. 58 din Codul deontologic al profesiei de arhitect.
În ceea ce privește nemulțumirea reclamantei referitoare la faptul că în hotărârea Comisiei Teritoriale de Disciplină nu s-a înscris faptul că pârâtul T. V. a întocmit în fals referatul respectiv, Curtea reține că nu se poate reține acest aspect în sarcina pârâtului atâta timp cât în cuprinsul referatului nu se menționează data întocmirii iar pârâtul nu a susținut prin vreo declarație oficială că înscrisul a fost întocmit în anul 2008, anterior întocmirii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/16.06.2008 emis de Primăria Sectorului 2 București, ci a declarat în cadrul procedurii disciplinare de față că a fost întocmit în anul 2011.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că Hotărârea Comisiei Naționale de Disciplină din cadrul Ordinului Arhitecților din România nr. 7 din 04.05.2012 este legală și temeinică doar în ceea ce privește soluția de respingere a recursului declarat de reclamanta N. E., nu și cu privire la soluția de anulare a Hotărârii nr. 167/24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei Teritoriale București și de nesancționare a pârâtului T. V., motiv pentru care va admite, în parte, acțiunea reclamantei și va dispune:
- anularea parțială a Hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină din cadrul Ordinului Arhitecților din România nr. 7 din 04.05.2012, în sensul că va înlătura dispozițiile privind anularea Hotărârii nr. 167/24.01.2012, anularea sancțiunii vot de blam și nesancționarea pârâtului V. T., și, în consecință, va menține ca temeinică și legală Hotărârea nr. 167/24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei Teritoriale București a Ordinului Arhitecților din România și sancțiunea vot de blam aplicată pârâtului T. V.;
- menținerea dispoziției din Hotărârea Comisiei Naționale de Disciplină din cadrul Ordinului Arhitecților din România nr. 7 din 04.05.2012 privind respingerea recursului formulat de reclamantă.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului O. Arhitecților din România la plata de despăgubiri, Curtea îl va respinge ca neîntemeiat, având în vedere că vătămările invocate de reclamantă au fost produse de către lucrările de construire efectuate de vecinul său și de către referatul în vederea efectuării recepției sau procesul verbal de recepție din 16.06.2008, ci nu de hotărârea contestată în prezenta cauză, nefiind astfel îndeplinită condiția existenței legăturii de cauzalitate între pretinsul prejudiciu și conduita ilicită a pârâtului. Mai mult, reclamanta nici nu depus înscrisuri și nu a propus administrarea altor probe prin care să dovedească cuantumului prejudiciului invocat.
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului O. Arhitecților din România, va obliga acest pârât la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferentă capătului de cerere privind anularea hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină nr. 7 din 04.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta N. E. cu domiciliul în București, . nr.23 sector 2, în contradictoriu cu pârâții O. ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA cu sediul ales în București . . și T. V. cu domiciliul în București, ., . sector1.
Anulează parțial Hotărârea Comisiei Naționale de Disciplină din cadrul Ordinului Arhitecților din România nr. 7 din 04.05.2012, în sensul că înlătură dispozițiile privind anularea Hotărârii nr. 167/24.01.2012, anularea sancțiunii vot de blam și nesancționarea pârâtului V. T., și, în consecință, menține ca temeinică și legală Hotărârea nr. 167/24.01.2012 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei Teritoriale București a Ordinului Arhitecților din România și sancțiunea vot de blam aplicată pârâtului T. V..
Menține dispoziția din Hotărârea Comisiei Naționale de Disciplină din cadrul Ordinului Arhitecților din România nr. 7 din 04.05.2012 privind respingerea recursului formulat de reclamantă.
Respinge, în rest, capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată și cererea de obligare a pârâtului O. Arhitecților din România la despăgubiri, ca nefondate.
Obligă pârâtul O. Arhitecților din România la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. C. P. G.
Red. G.I.C.- 5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1804/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2473/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
