Anulare act administrativ. Decizia nr. 2473/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2473/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 61826/3/2011
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2473
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.06.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I. C. G.
JUDECĂTOR: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant M. GHORGHE împotriva sentinței civile nr. 4214/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. I. A. ECO S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului, iar la data de 15.05.2013, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în 3 exemplare pentru comunicare, prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Curtea procedează la identificarea recurentului-reclamant M. G., care prezintă cartea de identitate, ., nr._, având C.N.P.-ul consemnat în caietul grefierului de ședință.
Recurentul-reclamant, personal, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului.
Curtea constată achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilite de instanță și înmânează recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării.
Recurentul-reclamant, personal, solicită să fie reprezentat de fiica sa, care este consilier juridic.
Se prezintă M. M.-M., care învederează că este fiica recurentului-reclamant, depune la dosar o copie a diplomei de licență în dovedirea faptului că are studii juridice și prezintă instanței legitimația de consilier juridic.
Curtea ia act că s-a făcut dovada calității de reprezentant a recurentului-reclamant.
Consilierul juridic al recurentului-reclamant arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
La interpelarea Curții, consilierul juridic al recurentului-reclamant arată că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Consilierul juridic al recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței civile recurate, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv să se constate că măsura administrativă a ridicării autoturismului a fost abuzivă și ilegală și că această măsură și dispoziția de ridicare nr. 43/2009 sunt lovite de nulitate. Totodată, solicită obligarea intimatei-pârâte la restituirea sumei de 500 lei, reprezentând prejudiciul creat, daune morale în valoare de 3000 lei și restituirea cheltuielilor efectuate de recurentul-reclamant cu acest proces.
În primul rând, arată că în speța de față nu există proces-verbal de contravenție, prin care să se stabilească în scris săvârșirea unei contravenții, astfel că nu se justifică nici măsura subzistentă a ridicării autoturismului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte, consideră că societatea S.C. I. A. Eco S.R.L. are calitate procesuală pasivă, iar instanța de fond nu a observat că cererea lor are mai multe capete de cerere, nu numai constatarea nulității dispoziției de ridicare și a ilegalității măsurii de ridicare a autoturismului, un alt capăt de cerere fiind repararea prejudiciului, respectiv restituirea sumei de 500 lei pe care ei au plătit-o societății pentru a ridica autoturismul. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la repararea sau nerepararea acestui prejudiciu. Potrivit regulamentului, sigurul act care reglementează procedura de ridicare a autoturismului, nota de constatare ar fi trebuit comunicată proprietarului autoturismului, dar nu există nici un înscris la dosar în dovedirea acestui aspect. Astfel, consideră că în mod abuziv și ilegal societatea pârâtă nu a comunicat recurentului-reclamant nota de constatare, lipsindu-l de posibilitatea de a se judeca în contradictoriu și cu Poliția Rutieră, astfel că pârâta le-a produs un prejudiciu și este obligată la repararea lui. De asemenea, depune la dosar note scrise și practică judiciară.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. 3240/3.03.2011, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâta . SRL, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nelegalitatea și netemeinicia măsurii de ridicare a autoturismului proprietate personala de către pârâtă și să dispună:
1. restituirea sumei de 500 lei achitată societății pârâte, reprezentând ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului proprietate personală, marca Renault Symbol, cu număr de înmatriculare_ ;
2. actualizarea sumei plătite cu rata inflației, de la data plății până la data restituirii acesteia;
3. obligarea pârâtei la plată sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, pentru spaima suferită ca urmare a șocului avut la momentul dispariției autoturismului din locul unde fusese staționat.
Prin sentința civilă nr. 5730/02.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Sector 6, invocată de pârâtă și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal, instanță în a cărei rază teritoriala își are domiciliul reclamantul, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 159 Cod procedură civilă.
La Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal C. Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr._ /CA/2011.
Tribunalul a reținut cauza spre competentă soluționare și, pe baza probei cu înscrisuri administrata în cauză, a pronunțat Sentința civilă nr. 4214/30.10.2012, prin care a dispus respingerea acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sector 6 sub nr. 3240/2011 reclamantul M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL obligarea acesteia de a restitui suma de 500 de lei reprezentând contravaloarea ridicării, transportului și depozitării autoturismului reclamantului și obligarea pârâtei la plata sumei reactualizate cu rata inflației, precum și la plata daunelor morale.
În fapt, în esență, a menționat că a staționat voluntar cu mașina pe .. 19 sector 6 de unde mașina i-a fost ridicată de către pârâtă. Pentru a-și recupera mașina, reclamantul a plătit pârâtei suma de 500 de lei a cărei restituire o solicită, întrucât măsura dispusă de BPR nu respectă disp. art. 64. 97, 128 din OUG 195/2002 și ale art. 12-14 din HCL sector 6 nr. 14/2009.
Art. 64 din Legea 215/2001 prevede " Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.
Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.
Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament."
Din dispozițiile legale menționate anterior reiese că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă poate fi dispusă de poliția rutieră, iar pârâta în cauză execută măsurile dispuse de poliția rutieră, neavând posibilitatea să se opună sau să conteste măsurile dispuse de poliție.
În consecință, poliția este cea care a dispus măsura ridicării mașinii, care susține reclamantul că l-a prejudiciat, plata sumei solicitate efectuându-se ca urmare a prestării serviciilor de ridicare, transport și depozitare a autoturismului reclamantului.
Reiese că, în speță, pârâta nu are calitate procesuală pasivă nefiind autoritatea care a dispus măsura administrativă contestată de reclamant.
Art. 1 din Legea 554/2004 prevede "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
Ca urmare, textul legal menționat anterior conferă dreptul reclamantului de a acționa în instanță autoritatea care i-a vătămat un drept al său ori un interes legitim, în speță pârâta neprejudiciindu-l pe reclamant, întrucât nu acesta a emis actul atacat.
Împotriva sentinței civile nr. 4214/30.10.2012 a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Cu toate că instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii prevederile art. 64 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nu a ținut cont de faptul că singurul document oficial și obligatoriu în baza căruia se poate ridica autovehiculul ca măsură tehnico - administrativă este procesul verbal de contravenție, document care nu se află la dosar, deși a fost solicitat de instanță poliției rutiere.
La dosar nu există nicio dovadă că reclamantul a primit acest proces verbal de contravenție sau nota de constatare în baza căreia să poată face contestație.
Dacă nu există proces verbal de contravenție, este evident că nu a săvârșit nicio contravenție în speța de față, iar măsura ridicării autoturismului, care este o sancțiune contravențională complementară ( ca măsură tehnico –administrativă), nu poate subzista fără sancțiunea principală.
2. . SRL a săvârșit un abuz când a ridicat autoturismul deoarece:
A încălcat prevederile art. 13 din Regulamentul aprobat prin HCL Sector 6 nr. 14/2009, în sensul că nu s-a asigurat de existența procesului verbal de contravenție, singurul act oficial legal și obligatoriu în baza căruia putea ridica autoturismul.
Nu a verificat dacă Nota de constatare îndeplinește condițiile privind conținutul și forma prevăzute de art. 14 din Regulament, în sensul că în antet este menționată Brigada de Poliție rutieră, nota este semnată de agentul de la Poliția Comunitară, iar ștampila este a . SRL, nu a entității emitente, respectiv Poliția Rutieră.
Nu i-a comunicat reclamantului sub semnătura privată Nota de constatare conform prevederilor art. 14 din Regulament, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a face contestație.
3. Acțiunea promovată de reclamant nu a fost întemeiată strict pe dispozițiile OUG nr. 195/2002, ci a avut ca temei de drept și art. 992, 998-999 și 1092 din vechiul Cod civil, acțiunea fiind introdusă la data de 02.09.2011.
Prin urmare, chiar dacă se consideră că societatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă raportat strict la măsura de ridicare a autoturismului, se impune a se observa că au existat mai multe solicitări în plângere, iar una din ele era restituirea sumei încasată de . SRL, întemeiată pe art. 992, 998-999 și art. 992, 998-999 și 1092 din vechiul Cod civil.
Societatea pârâtă i-a cauzat un prejudiciu nu numai prin fapta sa, dar și prin neglijența și imprudența sa, astfel că se impunea obligarea acesteia la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.05.2013, intimata . SRL a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată (fila 4 dosar_ ) și precizată ( fila 16 dosar_ ), reclamantul a contestat (i) legalitatea măsurii de ridicare a autoturismului (ii) legalitatea notei de constatare și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 9414/9415/29.07.2009, actualizată cu rata inflației, și obligarea la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Prin hotărârea pronunțată, astfel cum rezultă din considerentele acesteia, prima instanță a reținut eronat obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind reprezentat exclusiv de solicitarea de restituire a sumei de 500 lei actualizată și de plată a daunelor morale.
În privința capetelor de cerere privitoare la constatarea nelegalității măsurii de ridicare a autoturismului și a notei de constatare, formulările reclamantului sunt neclare și confuze însă, în baza rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, judecătorul fondului avea obligația de a solicita lămuriri și precizări și de a stabili cu claritate care sunt actele administrative contestate și temeiul juridic al cererii, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar și care erau imperios necesare în condițiile în care cauza a fost reținută ca fiind de competența instanței de contencios administrativ.
Reținând eronat obiectul litigiului, soluția primei instanțe în sensul respingerii acțiunii în integralitate, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, este nelegală, cu atât mai mult cu cât motivarea excepției nu este realizata prin raportare la aspectele procedurale ale litigiului, ci prin analiza unor aspecte ce țin de însăși judecata fondului pricinii.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurent și urmează să dispună, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant M. GHORGHE, împotriva sentinței civile nr. 4214/30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. I. A. ECO S.R.L..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I.C. G. E. I. C. P. E.S. M.
Red. I.E.
Thred. R.B./2ex./02.07.2013
T. București - Secția a IX-a- C.A.F., jud. S. V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1137/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1800/2013.... → |
|---|
