Obligaţia de a face. Sentința nr. 2227/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2227/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 6611/299/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 2227
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 3.07.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. I. M., în contradictoriu cu pârâtul R. A. ROMÂN, având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 3.07.2013
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 20.02.2012, sub nr._, reclamantul I. I. M. a chemat în judecată pe pârâtul R. A. ROMÂN, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtului la eliberarea documentelor specifice RAR și înmatricularea autoturismului marca KIA CARNIVAL . KNEUP_ pe numele reclamantului, conform art. 21 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, fără plata axei de înmatriculare/poluare; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu procesul de față, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, cheltuieli legate de audierea martorilor, cercetare judecătorească etc., în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr. 7094/P/2007, în temeiul dispozițiilor art. 169 și următoarele din Codul de procedură penală, art. 109 alin. 4 și 5 din Codul de procedură penală, art. 21 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 192 din Codul de procedură penală, a dispus prin Ordonanța din 15.03.2011 înmatricularea autoturismului marca KIA CARNIVAL . KNEUP_ pe numele reclamantului, conform art. 21 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată.
A arătat reclamantul că pârâtul refuză eliberarea documentelor specifice RAR cu motivarea faptului că autoturismul figurează blocat în sistemul informatic al RAR, începând cu data de 3.03.2005 fiind un vehicul urmărit.
Prin scrisoarea nr._/3.11.2011, pârâtul a precizat faptul că va proceda la efectuarea prestațiilor solicitate, numai dacă structura abilitată din cadrul Ministerului Administrației și Internelor va debloca autovehiculul din această bază de date.
Or, din răspunsul primit de la Ministerul Administrației și Internelor nr._/6.12.2011, reiese faptul că, în ceea ce privește autoturismul în speță, ce figurează furat din Italia la 29.09.2002, s-a solicitat pârâtului deblocarea temporară a acestuia în vederea efectuării activităților de certificare a autenticității și inspecție tehnică periodică.
A mai arătat reclamantul că, în ceea ce privește plata taxei de înmatriculare/poluare, aceasta nu poate fi plătită de el, întrucât autovehiculul i-a fost încredințat provizoriu, până la finalizarea cercetărilor penale, soluția putând fi și aceea de returnare a acestuia în Italia, proprietarului său.
A precizat reclamantul că a plătit suma de 3000 Euro pentru achiziționarea autoturismului.
Mai mult, plata taxei de înmatriculare/poluare aferentă înmatriculării este de aproximativ 7000 Euro, astfel încât, după finalizarea cercetărilor penale, prejudiciul creat acestuia s-ar ridica la suma de 10.000 Euro.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073, 1077, 1079 Cod civil, art. 82, 112 și art. 274 Cod procedură civilă și pe cele ale art. 21 alin. 3 din OUG nr. 195/2001 republicată, precum și toate textele de lege precitate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.08.2012, pârâtul R. A. ROMÂN a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 7.09.2012, reclamantul a depus cerere completatoare a cererii introductive, prin care a solicitat obligarea pârâtului RAR la eliberarea certificatului de autenticitate a autoturismului marca KIA CARNIVAL . KNEUP_, precum și introducerea în cauză a S.P.R.C.I.V. (SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR) – București și obligarea acestuia, în principal, la înmatricularea cu mențiuni a autoturismului marca KIA CARNIVAL . KNEUP_ pe numele reclamantului, conform art. 21 alin. 3 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată, fără certificatul de autenticitate a autovehiculului și fără plata taxei de înmatriculare/poluare și ca o consecință a acesteia, eliberarea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, acesta fiind la prima înmatriculare pe teritoriul României și având în vedere situația autoturismului astfel cum rezultă din ordonanța din data de 5.03.2011, dată de care P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 7094/P/2007. În subsidiar, a solicitat reclamantul atribuirea succesivă a mai multor autorizații de circulație provizorie, conform dispozițiilor art. 15 alin. 2 și 3, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 6 din Ordinul 1501/13.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, publicat în M. Of. 941/21.11.2006. de asemenea, a solicitat reclamantul obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073, 1077, 1079 Cod civil, art. 82, 112 și art. 274 Cod procedură civilă și pe cele ale art. 21 alin. 3 din OUG nr. 195/2001 republicată, Ordinul art. 15 alin. 2 și 3, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 6 din Ordinul 1501/13.11.2006, precum și toate textele de lege precitate.
Prin sentința civilă nr. 7738/5.04.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sector 1 București, invocata de parata RAR; a declinat primul capăt de cerere formulat de reclamant in contradictoriu cu RA RAR in favoarea Curții de Apel București; a dispus disjungerea capetele de cerere formulate in contradictoriu cu paratele S.P.R.C.I.V. si Instituția Prefectului Municipiului București si a dispus formarea unui nou dosar.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, prin cererea formulata in contradictoriu cu paratul R. A. R. astfel cum a fost modificata, reclamantul a solicitat obligarea acestui parat la eliberarea certificatului de autenticitate al autovehiculului.
A reținut, de asemenea, că, potrivit art. 8 alin. 1 teza ultimă din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau a interesului său legitim, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă.
În considerarea celor ce preced, instanța a apreciat că nu este în căderea Judecătoriei Sectorului 1 București cercetarea temeiniciei cererii de chemare în judecată, astfel că, văzând dispozițiile art. 10 teza ultimă din Legea nr. 554/2004, pârâtul fiind o autoritate publică centrală, în temeiul art. 159 pct. 2, art. 1591 alin. 2 rap. la art. 158 și la art. 3 pct. 1 C.pr.civ. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 22.05.2013, sub nr._ .
Analizând cererea de chemare în judecată, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul I. I. M. a achiziționat un autoturism marca KIA Carnival, în legătură cu care s-a constatat de către organele abilitate faptul că figurează ca fiind furat din Italia în anul 2004, certificatul de înmatriculare și . fiind falsificate.
Prin Rezoluția nr.781/P/2007 a Parchetului sectorului 3 București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamantul din prezenta cauză.
La data de 11.10.2010, reclamantul a depus cerere la parchet pentru aplicarea art.21 alin.3 din OUG nr.195/2002 rep.
Această cerere a fost soluționată prin Ordonanța din 15.03.2011 dată în dosar nr.7094/P/2007, prin care s-a dispus: „1. Înmatricularea autoturismului marca KIA Carnival . KNEUP_ pe numele numitului I. I. M., …, conform art. 21 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată. 2. Ordonanța va fi pusă în aplicare de către R.A.R. – București și SPRPCIV – București ”.
Curtea reține, în primul rând, că în cauză este vorba despre dispozițiile art.21 alin.3 din Regulamentul aprobat prin HG nr.1391/2006 modif., și nu din OUG nr.195/2002 rep.
Astfel, potrivit art.21 din Regulamentul menționat, „(1) Autovehiculul … ce nu poate fi identificat din cauza lipsei, alterării sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau ștanțate de constructor, … nu pot fi omologate în vederea admiterii în circulația pe drumurile publice. Se exceptează autovehiculul și remorca pentru care poliția poate stabili proveniența legală a acestora.
(2) Autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire de Inspectoratul General al Poliției Române nu se înmatriculează.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (2) autovehiculele și remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziție prin care se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, caz în care în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului se înscrie mențiunea "Autovehicul declarat furat din (țară) la data de ........".
De asemenea, Curtea reține că punerea în aplicare a dispoziției din Ordonanța procurorului nu se poate realiza legal decât prin efectuarea de către fiecare dintre cele două autorități menționate a atribuțiilor ce-i revin potrivit competențelor legale în această materie.
În acest sens, sunt de observat prevederile art.19,20 din Regulamentul aprobat prin HG nr.1391/2006 modif., în conformitate cu care înmatricularea autovehiculelor și înscrierea de mențiuni în certificatul de înmatriculare sunt de competența serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, sub coordonarea Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
De asemenea, în conformitate cu art.1 alin.1 din OG nr.78/2000 modif., vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea și certificarea autenticității acestora, după caz, de către Regia Autonomă "R. A. Român", denumită în continuare R.A.R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Astfel, la înmatricularea în România, deținătorii vehiculelor rutiere (cu excepția celor noi) trebuie să facă – potrivit art.13 din Ordonanță - dovada efectuării de către R.A.R. a certificării autenticității acestora, certificare constând, după caz, în:
„a) atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate;
b) atestarea identității vehiculului în raport cu datele menționate în cartea de identitate a acestuia;
c) atestarea faptului că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional, la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei de date puse la dispoziția R.A.R. de autoritățile competente din România;
d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România)”.
Numai pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticității, R.A.R. eliberează un certificat de autenticitate, pentru cele care nu corespund, în raportul de verificare eliberat se menționează motivele deciziei R.A.R.
În speță, pârâtul RAR a eliberat documente necesare înmatriculării, respectiv C.I.V. . nr._ și dovada efectuării ITP încă din 14.12.2011 și a motivat neeliberarea certificatului de autenticitate prin aceea că nu erau îndeplinite condițiile impuse de art.13 alin.2 lit.c din OG nr.78/2000, respectiv nu se putea atesta faptul că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional, la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei de date puse la dispoziția R.A.R. de autoritățile competente din România.
Această motivare este susținută chiar de adresa prin care IGPR-DGPMB a comunicat împuternicitului reclamantului, la data de 6.12.2011, nu faptul că ar fi procedat la deblocarea autoturismului, ci faptul că s-a solicitat Registrului A. Român deblocarea temporară a autoturismului în baza de date în care figurează ca furat din Italia „în vederea efectuării activităților de certificare a autenticității și inspecție tehnică periodică”.
Ori, pârâtul RAR nu avea competența de a administra baza de date respectivă și de a efectua deblocarea, el având, potrivit art.131 din OG nr.78/2000, doar acces - „pentru îndeplinirea atribuțiilor sale” - la bazele de date referitoare la evidența vehiculelor rutiere înmatriculate și înregistrate în România, precum și la bazele de date privind vehiculele date în urmărire pe plan intern și internațional aflate la dispoziția autorităților competente din România, pe bază de protocol încheiat între autorități.
Față de împrejurările arătate și de aspectul că, în materia contenciosului administrativ, obligarea autorității la emiterea unui act sau efectuarea unei operațiuni sunt subsecvente constatării refuzului nejustificat al acesteia, în sensul definit de art.2 lit.h și alin.2 din Legea nr.554/2004, Curtea – în baza art.18 raportat la art.8 din Lege – va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. I. M., cu domiciliul ales la av. D. Crenguța în București, sector 4, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul R. A. ROMÂN, cu sediul în București, sector 1, Calea Griviței nr. 391A, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
Red./thred. V.N. - 4ex.- 2.08.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2517/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
