Pretentii. Decizia nr. 1325/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1325/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 52185/3/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1325
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă . SA (.) împotriva sentinței civile nr. 3151/06.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimata pârâtă DIRECȚIA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare au lipsit părțile.
Curtea reține că s-a solicitat, conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă, judecarea în lipsă și, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IX a C. Administrativ și Fiscal la data de 04.07.2011 sub nr._ reclamanta N. L. IFN a chemat în judecată pe pârâta D. G. de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitînd instanței anularea deciziei de calcul nr._/03.03.2010, anularea chitantei de plata a taxei de poluare si restituirea sumei de_ lei la care se adauga dobinda de la data platii taxei si pina la momentul achitarii integrale a sumei.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a incheiat cu . contractul de leasing financiar pentru autoturismul marca Citroen Jumper pentru care a achitat taxa de poluare cu OP nr.245/11.03.2010 impusa prin decizia de calcul emisa de Administratia Finantelor Publice a Marilor Contribuabili, dupa care a imputat suma utilizatorului .. Reclamanta a mentionat ca a indeplinit procedura prealabila la care a primit adresa de raspuns nr._/07.06.2011 si ca autoturismul a fost achizitionat din Comunitatea Europeana, astfel ca taxa perceputa are un caracter discriminatoriu.
În drept au fost invocate prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, art.148 al.2 si al.4 din Constitutie, art.110 par.1, 28, 29, 30 din TUE, art.1082 si 1084 Cciv.
Reclamanta a solicitat judecarea in lipsa.
Pârâta ANAF a depus întîmpinare prin care a mentionat ca potrivit art.3 din HG nr.1171/2007 ANAF a absorbit D. G. de Administrare a Marilor Contribuabili si a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate.
În drept au fost invocate prevederile art.115-118 C., OG nr.92/2003, Legea nr.571/2003, HG nr.109/2009, HG nr.34/2009, Legea nr.554/2004, OMFP 1899/2004, OMEF nr.418/2007, Legea nr.157/2005 si Constitutia Romaniei.
Pârâta ANAF a depus cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în fotocopii: decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule si OP nr.245/11.03.2010.
Prin sentinta civila nr.3668/03.011.2011 Tribunalul Bucuresti- Sectia a-IX-a C. Administrativ si Fiscal a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti -Sectia a-VIII-a C. Administrativ si Fiscal, care prin sentinta civila nr.1192/21.02.2012 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalul Bucuresti- Sectia a-IX-a C. Administrativ si Fiscal, iar prin decizia civila nr.2210/04.05.2012 Inalta Curte de Casatie si Justitie- Sectia C. Administrativ si Fiscal a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia a-IX-a C. Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a-IX-a C. Administrativ si Fiscal sub nr._ .
Reclamanta a depus la dosar adresa nr._/16.06.2011 emisa de DGAMC, plingere prealabila, act aditional nr.1/22.09.2011 la contractul de leasing financiar nr._/04.02.2010.
La termenul din 06.09.2012 tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere avind ca obiect anularea chitantei de plata a taxei de poluare si a respins ca neintemeieata exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa plingerii prealabile.
Prin sentința civilă nr. 3151/06.09.2012 Tribunalul București a admis exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere avind ca obiect anularea chitantei/OP nr.245/11.03.2010, a respins ca inadmisibil capatul de cerere avind ca obiect anularea chitantei/OP nr.245/11.03.2010, a respins ca neintemeiate capetele de cerere avind ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/03.03.2010 si restituirea sumei de 11.259 lei reprezentind taxa de poluare, și a respinge ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta N. L. IFN, in calitate de proprietar-finantator, a incheiat cu ., in calitate de utilizator, contractul de leasing financiar nr._/04.02.2010 pentru autoturismul marca Citroen Jumper . VF7YDBMFC11737197 pentru care a achitat taxa de poluare cu OP nr.245/11.03.2010 (fila 7 dosar initial TB) impusa prin decizia de calcul emisa de D. G. de Administrare a Marilor Contribuabili (fila 6 dosar initial TB).
Din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta insa ca autoturismul a fost anterior inmatriculat in alt stat comunitar, desi reclamanta a fost citata in mod expres cu aceasta mentiune pentru termenul din 06.09.2012.
Reclamanta a depus la Agentia N. de Administrare Fiscala- D. G. de Administrare a Marilor Contribuabili plingere prealabila (fila 9), iar prin adresa nr._/16.06.2011 (fila 7) cererea a primit raspuns negativ.
Tribunalul a luatact de faptul ca potrivit art.3 din HG nr.1171/2007 D. G. de Administrare a Marilor Contribuabili a fost absorbita de ANAF, care are astfel calitate de parata.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată era prevăzută ca obligatorie de legislatia romana, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Temeiul de drept al perceperii taxei a fost OUG nr.50/2008, care in art.3 mentioneaza ca taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autorismul achizitionat de reclamanta nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între vehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr.PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autovehiculul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Franta), favorizând astfel vânzarea vehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C 402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.
In cauza insa, reclamanta nu a probat faptul ca a achizitonat autoturismul marca Citroen Jumper . VF7YDBMFC11737197 dintr-un stat membru al Uniunii Europene unde deja acesta fusese anterior inmatriculat, iar din actul aditional nr.1/22.09.2011 la contractul de leasing financiar nr._/04.02.2010 (fila 12) rezulta ca autoturismul reclamantei este unul nou. De asemenea, se retine ca reclamanta nu a depus la dosar dovada inmatricularii anterioare . (cartea de identitate a autoturismului) si nici nu s-a probat faptul ca s-ar fi achitat . comunitar taxa de prima inmatriculare/poluare, astfel ca tribunalul nu poate identifica in cauza existenta unei discriminari prin raportare la dispozitiile art.90 par.1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene in conditiile in care temeiul de drept al cererii de restituire il poate reprezinta art.117 al.1 lit.d din OG nr.92/2003, care prevede „(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, iar in cauza nu a fost identificata o situatie de aplicare gresita a legii.
Avind in vedere ca autovehiculul achiziționat de către reclamanta este nou, aspect recunoscut de aparatorul reclamantei la termenul din 06.09.2012, iar pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, tribunalul apreciaza ca nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei ANAF de a restitui taxa este justificat, astfel că pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul va respinge ca neintemeiate capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei de poluare si restituirea acesteia.
F. de solutia pronuntata pe cererea principala, tribunalul a respins ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie formulata de parata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă . SA (.) împotriva sentinței civile nr. 3151/06.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimata pârâtă DIRECȚIA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. NĂSTASIEISPAS M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4771/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2631/2013. Curtea de... → |
|---|
