Anulare act administrativ. Decizia nr. 5573/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5573/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 1180/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5573
Ședința publică de la 06.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât C. L. AL COMUNEI AFUMAȚI, împotriva sentinței civile nr. 1596/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 06.12.2013, pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/CA/2012, reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV a chemat în judecată pe pârâtul C. L. AL COMUNEI AFUMAȚI, solicitând anularea Hotărârii Consiliulio L. Afumați nr. 85/22.12.2011 precum și anularea parțială a Hotărârii Consiliului L. Afumați nr.1/31.01.2012, ca nelegale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, precum și orice alte acte normative incidente în cauză.
În concluzie, reclamantul a solicitat instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și să dispună anularea Hotărârii C. L. al Comunei Afumați nr. 85/2011, precum și anularea parțială a Hotărârii Consiliului L. al Comunei Afumați nr. 1/2012, în sensul eliminării suprafeței de 31,92 ha situată în . din cuprinsul art. 1 al acestui act administrative, ca nelegale.
La data de 01.02.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, în raport de dispozitiile art.5 si 7 Cod proc civ.față de împrejurarea că Tribunalul Ilfov funcționează, pârâta apreciind că acesta este competent să judece cauza.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamnata Prefectura județului Ilfov ca fiind neîntemeiată .
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea Prefecturii Ilfov și a OCPI să emită avizele favorabile documentația necesară în vederea Avizului de începere a lucrarilor conform documentatie întocmită cu respectarea legilor în vigoare. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 214/2011, art. 20 Legea 15/2003, Legea 215/2001 art 44.
Prin sentința civilă nr. 514/01.02.2013 Tribunalul Bucuresti a dispus declinarea competentei in favoarea Tribunalului Ilfov, ca instanta de contencios administrativ si fiscal.
S-a retinut ca in cazul actiunii in contencios administrativ obiectiv promovata de prefect, ca urmare a exercitarii controlulului de tutela administrativa, conform prevederilor legale redate la pct. 1 si pct. 6 de mai sus, categorie din care face parte si cererea dedusa judecatii, necesitatea protejarii reclamantului (institutia prefectului), prin oferirea beneficiului legal de a alege dintre cele doua instante deopotriva competente pe cea situata la sediul sau, in masura in care o asemenea optiune este de natura a-i servi mai bine interesele, nu mai subzista.
Cum cererea dedusa judecatii a fost depusa la data de 02.08.2012, deci dupa data de incepere a functionarii Tribunalului Ilfov (01.11.2011), vazand dispozitiile art. 159 pct. 3 si art 159ˆ1 alin. 2 C.proc.civ., exceptia analizata apare ca fiind intemeiata si, in consecinta, instanta a admis-o.
Pe rolul Tribunalului Ilfov, dosarul a fost înregistrat la data de 22.03.2013, cu nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1596/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. J. ILFOV, s-a dispus anularea hotărârii nr. 85/22.12.2011 adoptata de C. local al comunei Afumați și anularea parțiala a hotărârii nr. 1/31.01.2012 adoptata de C. local al comunei Afumați in ceea ce privește suprafața de 31,92 ha din tarlaua 8, . respinsă cererea reconvenționala formulată de C. L. AL COMUNEI AFUMAȚI, ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Ilfov a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 85/22.12.2011 C. L. al comunei Afumați a aprobat diminuarea islazului comunal cu suprafața de 31,92 ha, situată în ., în vederea atribuirii de locuri de casă in temeiul Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat de stat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Hotărârea nr. 1/31.01.2012, C. L. al Comunei Afumați a împuternicit primarul în vederea dezmembrării suprafeței de 1,2935 ha situată în ./48, precum și a suprafeței de 31,92 ha situată în ..
Hotărârile au fost înaintate Prefectului Județului Ilfov pentru efectuarea controlului de legalitate potrivit cu art. 19 alin 1 din legea nr. 340/2004.
Dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituția României consacra expres principiul legalității iar cele ale art. 52 din Legea Suprema si cele ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, republicata, prevăd dreptul persoanelor care se considera vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ, de a se adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea sau interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Una dintre principalele atribuții ale prefectului,subiect de drept public, potrivit Constituției României,Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituția prefectului si H.G. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituția prefectului, este verificarea legalității actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale si verificarea legalității activității desfășurate de către aceste autoritati.
Aceasta activitate a prefectului vizează respectarea a doua condiții de legalitate, prevăzute de actele normative in vigoare, dar si unanim acceptate de literatura de specialitate: condițiile de fond, care presupun adoptarea sau emiterea actelor administrative cu respectarea competentei materiale si a competentei teritoriale; condițiile de forma, care prevăd pentru actele administrative forma scrisa, așa cum rezulta din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata: preambul si dispozitiv cu toate informațiile necesare pentru a identifica autoritatea emitenta, destinatarul actului, măsura adoptata, termenul si condițiile in care se executa măsura dispusa, sigiliul autoritatii.
Prin urmare P. Județului Ilfov are legitimitate procesuala in formularea prezentei acțiuni vizând verificarea legalității celor doua hotărâri atât în ceea ce privește conformitatea sa cu conținutul legii cât si cu scopul legii ( ratio legis ).
Este necontestat ca prin Ordinul Prefectului Județului Ilfov nr. 1516/15.10.2008 a fost trecută în proprietatea privată a Comunei Afumați și în administrarea Consiliului L. al Comunei Afumați terenul reprezentând islazul comunal în suprafață de 217,53 ha, urmând a fi folosit ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje și semințe pentru culturi furajere.
Potrivit art. 33 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "terenurile provenite din fostele islazuri comunale - pajiști și arabil - care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție - trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor și în administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje și semințe pentru culturi furajere”.
Art. 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, in vigoare la momentul adoptatii hotararii nr. 85/2011, prevedea ca sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare stabilit de acest act normativ "pajiștile proprietate privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele islazuri comunale, pajiști și terenuri arabile, care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție”, reglementând in art. 8 obligația ca pajiștile comunale și urbane sa se folosească exclusiv pentru pășunat, ca fânețe și pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă în mod neechivoc că terenurile provenite din fostele islazuri comunale, ca în cauza de față, pot fi folosite numai în scopurile prevăzute de legiuitor în mod expres și limitativ, nicidecum în alte scopuri pe care să le aprecieze consiliul local. Dacă scopul folosirii acestor terenuri ar fi putut primi doar dimensiunea unei folosințe relative, legiuitorul nu ar mai fi utilizat termenul „exclusivitate", iar pe de altă parte, dacă ar fi admis unele excepții derogatorii de la regulă, ar fi reglementat în acest mod, ceea ce nu s-a întâmplat. Ori, unde legea nu distinge, nimeni nu este îndreptățit să facă aceasta, nici măcar judecătorul, pentru că este cunoscut că acesta este chemat să aplice legea, nu să adauge la ea.
C. local ca autoritate deliberativă, este obligat conform art.36 alin.1) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, să hotărască exclusiv în condițiile legii. Din această perspectivă juridică, în imprejurarile în care nu există text de lege care să permită schimbarea scopului terenurilor provenite din fostele islazuri comunale, instanța reține că hotărârea nr.85/22.12.2011 este adoptată cu încălcarea legii și urmează să o anuleze ca atare prin admiterea acțiunii reclamantului.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii consiliului local consta in aceea ca, destinația islazului comunal fiind stabilita expres prin dispozițiile art. 33 si 34 din Legea 18/1991 republicata, in situația in care consiliul local, in calitate de organ deliberativ intenționa sa folosească o parte din acest teren, temporar sau definitiv, in alte scopuri decât acela stabilit de lege, era obligat sa adopte mai intai o hotărâre de aprobare a scoaterii din circuitul agricol a terenului, precum si de schimbare a categoriei de folosința, cu avizul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.. Abia după aceea putea sa adopte o hotărâre de principiu privind aprobarea atribuirii terenului ca locuri de casa .
Ori, in cauza, demersurile pentru obținerea avizului in vederea schimbării categoriei de folosința au fost începute de parat ulterior datei de 31.01.2012 când prin hotărârea nr.1 a fost împuternicit primarul comunei in vederea dezmembrării juridice a suprafeței de 31,92 ha din ..
Apararile paratei vizând imposibilitatea obținerii avizului anterior adoptării celor doua hotărâri nu a fost dovedita .
F. de aspectele reținute anterior, reținând nelegalitatea celor doua hotărâri, tribunalul a admis acțiunea principala si a dispus anularea hotărârii nr. 85/22.12.2011 adoptata de C. local al comunei Afumați, precum si anularea parțiala a hotărârii nr. 1/31.01.2012 adoptata de C. local al comunei Afumați in ceea ce privește suprafața de 31,92 ha din tarlaua 8, .> Cererea reconvenționala formulata de parata reclamanta, prin care solicita obligarea reclamantei la emiterea unor „avize favorabile si a documentației in vederea avizului de începere a lucrărilor ” a fost apreciata ca neîntemeiata fata de următoarele aspecte:
Nu se precizează de către parata obiectul cererii, avizele ori documentele ce sunt de competenta reclamantei si cu privire la care a existat vreun refuz nejustificat de eliberare, temeiul juridic invocat, data la care s-au formulat solicitări in acest sens de către parata, lucrările la care se refera in petitul cererii reconvenționale.
Nu exista posibilitatea instanței de a dispune obligarea unei alte autoritati publice la emiterea unor acte administrative, ca in speța OCPI, in condițiile in care aceasta nu este parte in proces iar parata reclamanta nu a formulat o solicitare in acest sens cu respectarea cerințelor impuse de art. 112 raportat la art. 119 din codul de procedura civila .
Tribunalul a retinut că, în cadrul acțiunii în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existenta unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
În speță, prin cererea reconvenționala instanța a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unei petiții adresate unei autorități publice, refuz asimilat actului administrativ unilateral în temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004
Ori, in absenta oricăror precizări sau dovezi din care sa se poată deduce ca reclamanta ca autoritate administrativa a manifestat refuzul nelegitim de a soluționa o cerere dovedita cu actele cerute de dispozițiile legale incidente, iar parata reclamanta este vătămata in drepturile sale recunoscute de lege, in sensul dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004,cererea reconvenționala a fost apreciata ca neîntemeiata si respinsa ca atare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul-pârât C. L. AL COMUNEI AFUMAȚI apreciind că a fost dată cu interpretarea greșită a legii și că sentința conține în motivarea sa numeroase contradicții.
În motivare, recurentul pârât arată în esență faptul că, motivarea instanței este total greșită avand in vedere dipozițiile art 20 din Legea 214/2011 și faptul că Legea nr. 214/2011 a fost suspendată.
Instanta apreciaza că potrivit textelor de mai sus si reglementarea adusa de art. 8 din Legea 214/2011 obliga in exclusivitate folosința acestor terenuri numai cu destinatia pasuni, fără însă să țină cont de dispozițiie art. 20 din Legea 214/2011 care permite schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor se face cu aprobarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, autoritatea competenta pentru menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente în Romania.
Un alt motiv pentru care instanța anuleaza cele două hotarari ale Consiliului local este prezentata la fila 8 a sentintei ultimele 4 paragrafe. Instanata revine asupra motivatiei de mai sus si apreciza ca nu exista o HCL prin care aceasta suprafața de teren sa fie scoasa din circuitul agricol precum si de schimbarea a folosinței. Total greșit avand în vedere probele de la dosarul cauzei. Astfel, arată că a depus adresa 103 din 31.01.2012 înregistrată la ANIF Filiala Ilfov prin care a solicitat avizul pentru „Plan urbanistic zonal pentru construire locuințe individuale P+ 2 cu dotări și utilități pentru tineri. Prin adresa 98/03.02.2012 a obținut aviz favorabil de la MADRANF - Filiala llfov.
Mai arată că toate avizele ce se impun a insoții o astfel de documentatie nu pot fi obținute fără existența unei Hotarari de Consiliu L., așa încât existenta HCL nr. 85/2011 era necesara la obținerea avizelor cu care trebuia să fie completată HCL.
Căt privește modificarea HCL Afumați cu indicarea în mod expres a articolelor în baza cărora a fost adoptată hotărâre sau cele greșit invocate, arătă că această cerință este imperativa iar HCL trebuie sa fie conforme din punctul de vedere al conținutului cu Constitutia si cu dispozițiile legale în vigoare. În concluzie apreciază că HCL supusă anularii cuprinde textele de Lege pe care se sprijină si a fost data cu respectarea cerințelor legale, aspect ce nu atrage nulitatea HCL. Pe aceste capete de cerere instanta nici nu s-a pronuntat.
Pe cererea reconvențională arată că OCPI nu are calitate procesuală și nu poate sta în instanță. Ori în măsura în care aceștia au refuzat să emită actul solicitat, apreciază că se impune admiterea cererii reconventionale asa cum a fost formulata.
F. de toate aceste și de actele ce sunt depuse la dosar, solicită admiterea recursului asa cum a fost motivat, iar pe cale de consecința respingerea cererii principale, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
În dret: Legea 214/2011 art 20, Legea 15/2003, Legea 215/2001 art. 44.
Intimatul reclamant P. Județului Ilfov prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului a nefondat.
Astfel, în motivare arată în esență faptul că, criticile formulate de recurentul-pârât sunt neîntemeiate, întrucât sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a prevederilor legale, iar motivarea acesteia este clară, exactă și necontradictorie.
În motivarea Sentinței civile nr. 1596/12.06.2013, instanța de fond apreciază că, din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă în mod neechivoc că terenurile provenite din fostele islazuri comunale, ca în cauza de față, pot fi folosite numai în scopurile prevăzute de legiuitor în mod expres și limitativ, nicidecum altele pe care să le aprecieze consiliul local. Conform art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 consiliul local, ca autoritate deliberativă, este obligat să hotărască exclusiv în condițiile legii. Din această perspectivă juridică, în împrejurările în care nu există un text de lege care să permită schimbarea scopului terenurilor provenite din fostele islazuri comunale, instanța reține (...)
Afirmațiile recurentului-pârât potrivit cărora instanța de fond nu „ar fi ținut cont de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 214/2011, care permite schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor, cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale" nu sunt reale, instanța reținând faptul că, demersurile pentru obținerea avizului în vederea schimbării categoriei de folosință au fost începute de pârât ulterior datei de 31.01.2012 (...)
Pentru motivele arătate solicită respingerea recursului ca nefondat, respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În drept: art. 205 C. pr. civ.
Analizând recursul formulat de recurentul-pârât C. L. AL COMUNEI AFUMAȚI, în raport de dispozițiile art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința recurată s-a dispus anularea HCL nr. 85/22.12.2011 și anularea parțială a HCL nr. 1/31.01.2012 emise de recurentul pârât, instanța de fond reținând că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Criticile recurentului pârât vizează în esență interperetarea greșită a legii de către instanță și faptul că sentința conține în considerente o . contradicții.
Prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de P. Județului Ilfov și s-a dispus anularea celor două hotărâri ale Consiliului L., apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 lit.d din Legea nr. 214/2011 în vigoare la data adoptării HCL nr. 85/2011 potrivit cu care sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare pajiștile proprietate privată a comuncelor, orașelor sau municipiilor aflate în administrarea primăriilor provenite din islazuri comunale, pajisți și terenuri arabile care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție.
Potrivit art.8 alin.1 din aceeași lege pajiștile comunale și urbane se folosesc exclusiv pentru pășunat ca fânețe și pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei în vederea obținerii de masă verde, fân sau seminte.
Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere de instanța de fond la adoptarea soluției, dispoziții din care rezultă că terenurile în speță sunt provenite din fostele islazuri comunale și nu pot fi folosite decât în scopurile prevzute de legiuitor și nu în funcție de aprecierile Consiliului L..
Nu pot fi reținute criticile recurentului pârât în sensul că sentința recurată a fost dată cu interpretarea greșită a legii deoarece astfel cum s-a arătat mai sus, instanța a interpretat corect dispozițiile legale cu referire la dispozițiile art.1 alin.1 și art.8 alin.1 din Legea nr. 214/2011 în vigoare la data adoptării celor două hotărâri emise de C. L..
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât C. L. AL COMUNEI AFUMAȚI, împotriva sentinței civile nr. 1596/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red. Jud. DU
2 ex/2013
Tribunalul Ilfov
Judecător fond: N. M. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 590/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2629/2013. Curtea de... → |
|---|
